Decizia penală nr. 132/2017
Asupra apelului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 35/C din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 856 din 09 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Înalta Curte, secția penală, a reținut că, în cauză, prin încheierea atacată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de către petentul A. împotriva lucrării nr. 309/VIII-1/2016 din data de 05 august 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, întrucât sesizarea judecătorului de cameră preliminară s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 340 C. proc. pen. Cum în această situație sunt incidente dispozițiile art. 346 alin. (6) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală, a constatat că soluția pronunțată este definitivă, potrivit textelor legale mai sus menționate.
Petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, investind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., la data de 28 aprilie 2017, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017 la data de 24 mai 2017, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 26 iunie 2017.
La primul termen de judecată din data de 26 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a calificat calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017 ca fiind apel.
Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că apelul este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerentele:
Dând eficiență principiului instituit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Conform art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
În cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, hotărâre cu caracter definitiv.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că apelul declarat în cauză a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 iunie 2017.