Decizia nr. 177/2016
Asupra apelurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Judecata în fond;
I. Prin sentința penală nr. 309 din 11 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus următoarele:
A respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților după cum urmează:
- pentru inculpatul A. din infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 257 cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale) și art. 257 cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.
- pentru inculpatul B. din infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și una în formă simplă prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 257 cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale) și art. 257 cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.
I.1.1) În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen., prin înlăturarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
2) În baza art. 291 C. pen. (actul material din martie 2014) cu aplicarea art. 5 C. pen., prin înlăturarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
3) În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare și pedepsele complementare, stabilind ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin înlăturarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul A.
I.2. A respins cererea formulată de inculpatul B. de aplicare a procedurii de judecată în cazul recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 alin. (1) C. proc. pen.
1). În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000, prin înlăturarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (2 acte materiale), a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influentă.
2). În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000, prin înlăturarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (2 acte materiale), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influentă.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare, a stabilit ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul B. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalului București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 404 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 de zile la C. sector 6 sau la D. sector 6.
În baza art. 404 C. proc. pen. a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin înlăturarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
I.3. În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 112 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 180.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății) prin obligarea acestuia la plata către stat a acestei sume.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 112 lit. e) C. pen.,a confiscat de la inculpatul B., suma de 20.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății) prin obligarea acestuia la plata către stat a acestei sume.
În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 06 iunie 2014 și 27 iunie 2014, asupra bunurilor mobile și imobile până la concurența sumelor de 180.000 euro pentru inculpatul A. și de 20.000 euro pentru inculpatul B., respectiv:
Inculpatul A.:
- apartament 3 camere, cotă parte 1/1, în suprafață de 73,21 mp, amplasat în București, valoare de impunere 199.186 lei;
2 construcții și teren amplasate în com. Măgura, județul Bacău, cotă parte 1/1, constând în casă construită în 1965, casă (PM) construită în 2011 și teren aferent 2.415 mp, valoare impunere: 11.332,52 lei plus 75.594,75 lei, totalizând 86.927,27 lei;
- apartament 1 cameră, cotă parte 1/1, amplasat în București, bun evaluat la suma de 30.000 euro.;
- teren în suprafață de 1.014 mp, cotă parte 1/2, amplasat în Corbeanca, județul Ilfov, bun evaluat la suma de 50.000 euro.
2) Inculpatul B.: cota parte de 1/4 din teren amplasat în Lehliu Gară, județul Călărași, în suprafață de 5.064 mp, evaluată la circa 9.000 euro.
În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat - contract de împrumut încheiat între J. și B. (vol. 1 dosar u.p., fila 193).
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații A. și B. la plata sumelor de câte 10.170 lei, din care sumele de câte 70 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus plata din cauțiunea consemnată cu recipisa din 21 august 2014 la SC E. SA - F., București a cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 10.000 lei stabilite în sarcina inculpatului A.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut următoarele:
II. Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nr. x/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- A.,senator în Parlamentul României, pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de trafic de influență, două în formă continuată și una în formă simplă și a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.;
- B. pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de trafic de influență, două în formă continuată și una în forma simplă prevăzute de art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.
În esență, prin rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt:
1. În cursul lunii noiembrie 2011, inspectori din cadrul G. au demarat un control la firma SC H. SRL, aparținând lui I.
Pe parcursul derulării acestui control, în perioada februarie - iulie 2012, numitul J., comisar în cadrul Gărzii Financiare, în mai multe rânduri, a pretins și primit diferite sume de bani, de la numitul I., pentru a efectua demersuri astfel încât controlul efectuat de inspectorii G. la SC H. SRL, societatea deținută în fapt de I., să se finalizeze cu un raport de control favorabil, mai precis care să nu constate nereguli grave ce ar fi atras consecințe negative și implicit răspunderea conform legii.
J., comisar în cadrul Gărzii Financiare, pentru a efectua demersurile promise numitului I., pe lângă funcționari cu funcții importante din cadrul K. și G., a primit în mai multe tranșe, în cursul lunii februarie 2012, suma de 200.000 euro, sumă solicitată de cei care urmau să își exercite influența pentru finalizarea favorabilă a controlului.
La câteva săptămâni, după remiterea ultimei tranșe din cei 200.000 euro, I. și-a exprimat nemulțumirea față de J., deoarece controlul continua, astfel că acesta i-a mediat o întâlnire denunțătorului cu cei cu care „aranjase" finalizarea favorabilă/blocarea controlului.
În primăvara anului 2012, comisarul de la Garda Financiară a organizat o întâlnire a denunțătorului cu două persoane de sex masculin, la restaurantul x din București. Cu ocazia întâlnirii, cei doi bărbați, dintre care unul s-a prezentat ca fiind „x", i-au dat de înțeles denunțătorului că ar lucra în cadrul G. și i-au dat asigurări că „problema" lui este rezolvată, precizându-i totodată că le poate spune partenerilor săi de afaceri că dacă vor să își rezolve probleme similare să apeleze la ei.
Ulterior, în perioada mai - iulie 2012, același J. i-a promis numitului I. că va interveni pe lângă funcționari cu funcții importante din cadrul K. și G., pentru ca aceștia să finalizeze „favorabil" ceea ce afirma că ar fi un al doilea control efectuat la firma SC H. SRL. Pentru realizarea respectivelor demersuri, intervenția pe lângă funcționarii K. și G., numitul J. a pretins suma de 150.000 euro, plătibili în mai multe tranșe.
La momentul formulării denunțului, I., a pus la dispoziția organului de urmărire penală, mai multe înregistrări ambientale ce conțineau discuțiile purtate de acesta cu comisarul J., aceste înregistrări reprezentând mijloc de probă în condițiile prevăzute de art. 916 alin. (2) C. proc. pen.
Sintetizând conținutul acestor dialoguri dintre denunțător și comisarul din cadrul Gărzii Financiare, înregistrate în cursul lunii mai 2012, după ce J. deja pretinsese și primise de la I., suma de 200.000 euro, pentru a interveni pe lângă funcționarii G. ce efectuau controlul fiscal la SC H. SRL, în vederea obținerii unui rezultat favorabil denunțătorului, rezultă explicit că suspectul J. recunoaște remiterea de către denunțător a celor 200.000 euro, faptul că a intervenit și că va interveni pentru finalizarea respectivului control cu un rezultat care să nu atragă întocmirea unei sesizări penale.
După cum se observă din conținutul dialogului, J., după ce oferă mai multe detalii tehnice despre modalitatea de derulare a unui control fiscal precum și despre metodele prin care se poate evita un act final nefavorabil, îi confirmă denunțătorului că nu el este cel care se ocupă efectiv de influențarea funcționarilor din cadrul G., ci alte persoane, A. și B., care dețin funcții de conducere, chiar în K. și care, i-au precizat că s-ar putea constata și fapte grave de natură penală (evaziune fiscală, spălare de bani), prefigurând a doua pretindere de 150.000 euro.
Aspectele declarate de denunțător s-au coroborat cu declarațiile martorului L. (filele 34-35, vol. l), acesta fiind cel care l-a împrumutat pe I. cu cea mai mare parte din suma de 200.000 euro pe care acesta i-a remis-o lui J. De asemenea, declarațiile martorului L. au fost susținute de documentele bancare existente la dosar (filele 36-41, vol. l), din conținutul cărora rezultă că în perioada februarie 2012, în mai multe etape, corespunzătoare remiterii sumelor de bani către suspectul J., martorul a scos din conturile sale și ale soției, sume importante de bani.
Avându-se în vedere aspectele constatate în urma denunțului și a efectuării de acte premergătoare urmăririi penale, precum și împrejurarea că administrarea probatoriului necesar stabilirii adevărului în cauză și identificarea tuturor participanților impunea și folosirea unor mijloace de supraveghere, în conformitate cu prev. art. 912 alin. (2), art. 914 și art. 91, din fostul C. proc. pen., a fost emisă ordonanța provizorie din 02 iulie 2012, confirmată prin încheierea de ședință din 05 iulie 2012, în Dosarul nr. x/AI/2012, Tribunalul București, care a dispus și autorizarea de interceptării și înregistrării audio și video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de persoanele suspecte a fi implicate în activitățile infracționale ce fac obiectul cercetărilor și totodată interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon de aceste persoane. în sensul celor dispuse de Tribunalul București, s-au emis autorizațiile din 05 iulie 2012, prelungite ulterior.
În urma punerii în executare a ordonanței provizorii și ulterior, a autorizațiilor de interceptare emise de Tribunalul București, în prima parte a lunii iulie 2012, s-au realizat mai multe înregistrări ambientale, rezultatul acestor activități de monitorizare a lui J., confirmând la rândul lor, atât primul act material de trafic de influență, pretinderea și primirea celor 200.000 euro, cât și cel de-al doilea act material de trafic de influență, pretinderea ulterioară a unei noi sume de bani - 150.000 euro.
În cursul zilei de 03 iulie 2012, între denunțătorul I. și inculpatul J., s-au purtat mai multe discuții, fie telefonice, fie prin comunicare de tip "SMS". Discuțiile purtate au vizat stabilirea unei întâlniri pentru a discuta aspecte privind remiterea primei tranșe de 30.000 euro din cei 150.000 euro pretinși de J. pentru a "rezolva" favorabil controlul de fond efectuat de inspectorii G. la firma SC H. SRL.
În cursul zilei de 04 iulie 2012, în jurul orelor 12.00 - 13.20, denunțătorul I. s-a întâlnit cu J. - comisar în Garda Financiară, care a confirmat denunțătorului că va rezolva în sens favorabil problema controlului efectuat la firma SC H. SRL, indicând și modalitatea concretă, trecerea lucrării - controlului, de la structura centrală a G. la o structură teritorială, unde constatările privind nereguli, vor fi mușamalizate.
Cu această ocazie, urmare a faptului că denunțătorul i-a precizat că nu poate face rost de întreaga sumă de 30.000 euro pentru prima tranșă de bani din totalul de 150.000 euro, pretinși în vederea intervenirii pentru obținerea unui rezultat favorabil, J. - comisar în Garda Financiară, s-a arătat mulțumit și cu primirea unei sume de bani cuprinse între 15.000 și 20.000 euro, specificând însă că, pentru a fi sigur trebuie să vorbească cu cei pe lângă care va interveni pentru rezolvarea favorabilă a controlului (A. și B.).
Întâlnirea de la domiciliul denunțătorului I. dintre acesta și J. a avut loc în intervalul orar 18.43.50 -19 iunie 49 și a fost supravegheată audio și video (filele 42-56, vol. 6), rezultând probe relevante cauzei și care confirmau aspectele semnalate de numitul I. prin denunțul formulat, respectiv pretinderea celor 150.000 euro, în mai multe tranșe, pentru a se interveni pe lângă funcționarii ce efectuau controlul fiscal la SC H. SRL.
Activitatea de monitorizare a lui J. a continuat și după întâlnirea acestuia cu denunțătorul, din ziua de vineri, 6 iulie 2012, însă, săptămâna următoare, încercările repetate ale denunțătorului de a-l contacta și de a se întâlni cu suspectul J. au rămas, în mod inexplicabil, fără rezultat, mai ales că pretinderea sumelor de bani din partea acestuia, fusese explicită, fiind nejustificate desele amânări din partea sa.
În a doua jumătate a anului 2013, cei doi s-au întâlnit întâmplător într-un local public, iar la solicitarea denunțătorului de a purta o discuție cu el, J. l-a invitat într-un loc mai retras, i-a cerut să își dea jos sacoul, evident temându-se că va fi înregistrat și apoi i-a reproșat lui I. că ar fi auzit că „cineva s-a dus la Direcția Națională Anticorupție și a făcut un denunț".
Astfel, în Dosarul cu nr. x/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție, s-a stabilit că, în baza atribuțiilor de serviciu și a ordonanței procurorului de delegare, comisarul șef M., ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, a intrat în posesia informațiilor existente în Dosarul cu nr. x/P/2012, privindu-I de J. - comisar în cadrul Gărzii Financiare - structura centrală. Comisarul șef M. a transmis aceste informații, în scopul obținerii de foloase, către un alt comisar din cadrul Gărzii Financiare, șeful Secției Constanța, O. care, la rândul său le-a transmis mai departe fostului comisar general al Gărzii Financiare din România, N. care, prin intermediul subordonaților P. și R., l-au încunoștințat pe J., despre existența unui dosar aflat în instrumentarea Direcției Naționale Anticorupție și iminența realizării unui moment operativ de prindere în flagrant.
Controlul efectuat de G., prin care s-a verificat circuitul infracțional în care era implicată firma denunțătorului I., s-a finalizat în a doua jumătate a anului 2013, fiind concretizat printr-o sesizare penală care a condus la formarea unui dosar penal având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani, iar în anul 2014 s-au emis mandate de arestare preventivă față de mai multe persoane, printre care și I., astfel că orice posibil demers infracțional de blocare a respectivului control, așa cum s-a intenționat în anul 2012, a rămas fără rezultat.
La data de 23 octombrie 2013, după începerea urmăririi penale, cu ocazia aplicării sechestrului, J., care până la acel moment înțelesese să se prevaleze de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a nu da nicio declarație, i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a fost întrebat punctual asupra unor aspecte relevante privind situația de fapt, așa cum a fost detaliată anterior.
După ce a analizat și s-a consultat cu apărătorul ales cu privire la conținutul dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, J. a precizat că dorește să dea declarație cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa.
Prin cele relatate, J. a confirmat aspectele sesizate inițial în denunțul lui I. și a arătat că urmare a solicitării acestuia, de a interveni pe lângă funcționarii G. sau șefii acestora, pentru a se obține un rezultat favorabil în urma controlului efectuat la firma SC H. SRL, l-a contactat pe B., despre care cunoștea că are un prieten ce lucrează în cadrul G. (A.).
B., după ce a aflat „problema" cu care se confrunta denunțătorul și pentru care solicitase sprijinul J., a discutat cu prietenul său din G. și a confirmat că se poate interveni pe lângă cei care efectuează controlul fiscal la SC H. SRL și obține un rezultat favorabil în sensul celor dorite de denunțător, însă pentru aceste „servicii" trebuie achitată suma de 200.000 euro.
În acest context, J. l-a cunoscut pe inculpatul A., prezentat ca fiind cel care deține o funcție în G. și poate influența rezultatul controlului derulat la acel moment la firma SC H. SRL. În realitate, A. activa ca șef serviciu financiar al S. Phare din cadrul K., însă, anterior, fusese director adjunct al T. din cadrul G.
Cu ocazia întâlnirilor avute de J. cu B. și A., aceștia și-au reiterat pretențiile financiare pentru „serviciile" oferite, intervenția în favoarea firmei martorului denunțător I. controlată de inspectorii G., acceptând ca suma pretinsă, 200.000 euro, să fie plătită în mai multe tranșe.
Martorul denunțător I. a fost de acord cu remiterea sumei de 200.000 euro, iar în cursul lunii februarie 2012, prin intermediul martorului J., le-a remis inculpaților B. și A.,în mai multe tranșe, sumele de bani.
Ulterior remiterii sumelor de bani, denunțătorul I. a început să pună martorului J. întrebări cu privire la modalitatea de finalizare a controlului, context în care J. le-a comunicat acest aspect inculpaților B. și A., care au propus o întâlnire cu I..
În prima parte a lunii martie 2012, la restaurantul x, din zona pasajului x, a avut loc întâlnirea dintre denunțătorul I. și cei care pretinseseră și primiseră sumele de bani pentru rezolvarea favorabilă/blocarea controlului ce avea loc la firma denunțătorului.
Cu această ocazie, unul dintre cei cu care s-a întâlnit denunțătorul I., i s-a prezentat cu numele de „x" și a afirmat că lucrează în sistemul de finanțe, G., oferindu-i asigurări că nu va avea probleme, că suma oferită este suficientă pentru obținerea unui rezultat favorabil.
Acest „x" a fost recunoscut de denunțătorul I. în persoana inculpatului A.
Deoarece controlul continua la firmele partenere SC H. SRL iar denunțătorul insista asupra modului în care au fost direcționați cei 200.000 euro pe care îi dăduse, J. s-a văzut nevoit să îi contacteze din nou pe B. și A. pentru a le cere relații referitoare la modul de finalizare a controlului. Aceștia însă au pretins suplimentar, încă 150.000 euro, aspect pe care i l-a comunicat și denunțătorului care însă a încercat să negocieze suma, precizând că nu are atâția bani.
În baza autorizației de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru interceptarea convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental de către B. și A. (ales senator în Parlamentul României în toamna anului 2012), s-a procedat la monitorizarea întâlnirilor dintre inculpații B. și J., fiind înregistrate în mediul ambiental discuțiile dintre aceștia, inculpatul B. confirmând primirea banilor de la I. prin intermediul martorului J., precum și demersurile efectuate pentru a interveni în controlul efectuat de inspectorii G. la firma SC H. SRL, precizând că suma de bani primită a avut justificare și a sugerat că urmare a intervențiilor efectuate acesta ar fi câștigat în instanță o rambursare de T.V.A., însă ilegalitățile comise au fost mult mai multe și de aceea are probleme în continuare.
De asemenea, inculpatul B. a confirmat, în prezența lui J., întâlnirea din martie 2012 de la restaurantul x dintre I. și A. (actual senator), la acel moment șef serviciu în K., acesta din urmă fiind însoțit de o altă persoană despre care a precizat doar că ocupa o funcție de conducere din cadrul G. fără să ofere alte detalii.
2.La începutul lunii ianuarie 2014, cu ocazia unei întâlniri între J. și B., cel dintâi-a relatat că intenționează să se înscrie la concursul ce va avea loc în cursul lunii martie 2014, în vederea ocupării unui post de funcționar de specialitate în noua structură a G. - U.
Auzind acest aspect, B. a devenit foarte interesat și i-a precizat că îl va ajuta să obțină postul vizat în noua structură a G.
J. l-a întrebat pe inculpatul B. cum ar putea fi realizat un asemenea ajutor, iar cel din urmă, fără a-i da foarte multe detalii, i-a sugerat că ar avea posibilitatea să intervină la nivelul decizional din cadrul K. și G. (V. și X.).
Cu ocazia altei întâlniri, inculpatul B. a reluat tema „sprijinului" pe care este dispus să îl ofere suspectului J., solicitându-i acestuia să îi comunice numărul de dosar de înscriere, lăsând să se înțeleagă și de data aceasta că va interveni pentru a-l ajuta să promoveze concursul.
La începutul lunii martie 2014, inculpatul B., a pretins martorului J. suma de 20.000 euro, urmare a solicitării din partea senatorului A., pentru a-i „aranja" concursul organizat în martie 2014 pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul Z. din cadrul G.
Conform celor precizate de inculpatul B. și surprinse prin monitorizare ambientală, sprijinul pe care J. urma să îl primească în vederea favorizării acestuia pentru promovarea concursului amintit, trebuia să se realizeze prin intervenții la nivelul unor persoane ce dețin importante funcții de conducere: V., fost ministru de finanțe, X., șef G., sau un procuror, nenominalizat, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, structura centrală, ce este implicat în organizarea concursului respectiv sau care coordonează anchete în colaborare cu G.
Pentru a se putea proba pretinderea și primirea sumei de bani de către B. de la J., în vederea favorizării acestuia la concursul de la sfârșitul lunii martie 2014, pentru ocuparea unei funcții în G. - Z., din fondul special destinat unor asemenea acțiuni, Direcția Națională Anticorupție a pus la dispoziția denunțătorului J., suma de 20.000 euro, înseriați și marcați.
Astfel, la data de 09 martie 2014, în temeiul art. 293 și 298 din C. proc. pen., o echipă operativă coordonată de un procuror Direcția Națională Anticorupție, s-a deplasat la locul de întâlnire stabilit de J. și B., respectiv restaurantul x, amplasat la adresa București, sector 3, unde, după ce s-a confirmat că numitul J. i-a înmânat lui B., suma de 20.000 euro, s-a intervenit și după declinarea calității, de procuror și respectiv ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, s-a constatat că asupra lui B. se regăseau cei 20.000 euro înseriați și marcați, puși la dispoziție de Direcția Națională Anticorupție pentru constatarea infracțiunii flagrante de corupție
După prinderea în flagrant a inculpatului B. și aducerea la cunoștință a drepturilor și obligațiilor pe care le are în calitate de suspect, acesta, în prezența apărătorului ales, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și și-a exprimat acordul să colaboreze la aflarea adevărului, identificarea și tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în activități infracționale.
Prin cele declarate la data de 09 martie 2014, B. a confirmat implicarea senatorului A. atât în activitățile infracționale derulate în anul 2012, pretinderea și primirea sumei de 200.000 euro cât și pretinderea unei sume suplimentare de 150.000 euro, pentru a interveni pe lângă funcționarii G. ce derulau un control la firma lui I., cât și în activitățile infracționale din perioada februarie - martie 2014, pretinderea sumei de 20.000 euro de la J. pentru a se interveni în vederea favorizării acestuia la concursul ce urmează a avea loc la data de 29 martie 2014 pentru ocuparea unor funcții în cadrul G. - Z.
3. Începând cu data de 10 martie 2014, s-au realizat mai multe interceptări audio și video, ambientale, urmare a întâlnirilor dintre inculpații B. și A.
Cu ocazia acestor întâlniri s-au abordat diferite teme de discuție,inculpatul A. recunoscând participația infracțională alături de B.
La solicitarea inculpatului A., inculpatul B. urma să se întâlnească cu J. pentru semnarea unui contract de împrumut, act sub semnătură privată, plăsmuit, cu scopul ascunderii adevăratului scop al remiterii celor 20.000 euro, respectiv realizarea de intervenții pe lângă organizatorii concursului pentru ocuparea unor funcții în cadrul G. - Z. și, întrucât din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în cauză, respectiv denunț, declarații, procesele - verbale de redare a interceptărilor audio - video ambientale, documente, rezulta suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite infracțiuni de corupție - trafic de influență și că urma să fie săvârșită și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen., urmare a instigării realizate de către senatorul A., cu scopul ascunderii urmelor rezultate în urma comiterii unor infracțiuni de corupție, a fost emisă ordonanța din 31 martie 2014.
Prin ordonanța din 31 martie 2014 s-a autorizat folosirea colaboratorului B., precum și participarea acestuia la realizarea și prezentarea lui A., a unui înscris sub semnătură privată, contract de împrumut, ce conținea date nereale.
Urmare acestei autorizări, la data de 31 martie 2014, a avut loc o întâlnire, în sediul Parlamentului, între inculpatul A. și consilierul său, inculpatul B., cel din urmă prezentându-i senatorului, contractul de împrumut redactat conform solicitării acestuia. După studierea acestui contract de împrumut fals, la redactarea căruia instigase, senatorul A. și-a dat acceptul ca fiind conform dorinței sale și a cerut să fie semnat.
4. În cursul anului 2013, inculpații A. și B., i-au promis numitei Y., realizarea de intervenții la funcționari din cadrul Primăriei sector 3 București și la alte entități juridice, pentru ca societatea acesteia să obțină contracte de lucrări publice, în schimbul obținerii de foloase pentru inculpați, ce constau în nerestituirea unui împrumut în sumă de 25.000 euro pe care îl contractase inculpatul A. de la Y., parte din suma de bani împrumutată fiind folosită de inculpatul B.
Martora Y. a precizat că dorește să formuleze un autodenunț prin care să spună adevărul în legătură cu circumstanțele acordării unui împrumut de 25.000 euro la solicitarea inculpatului A., avându-l ca beneficiar pe inculpatul B., precum și cu privire la condițiile în care acesta nu a mai fost restituit promițându-i-se în contul datoriei, obținerea unor contracte de valoare mare, de la diferite instituții publice sau entități juridice.
În denunțul formulat, numita Y. a relatat cum în toamna anului 2012, urmare a solicitării lui A. i-a acordat un împrumut în valoare de 25.000 de euro pentru ca la rândul lui acesta sa dea suma primită, consilierului său B., suma urmând să-i fie restituită în cel mult cinci luni.
Deoarece datoria nu i-a fost restituită nici măcar parțial, în prima parte a anului 2013, mai precis la începutul anului, Y. i-a solicitat în mai multe rânduri inculpatului A. să restituie împrumutul acordat.
În urma acestor insistențe, inculpatul A. i-a spus martorei Y., în mod explicit, că a discutat cu inculpatul B. despre restituirea datoriei și au convenit amândoi, ca în schimbul celor 25.000 de euro, să îi faciliteze încheierea unor contracte la Primăria sectorului 3.
În acest context, inculpatul A. a pus-o în legătură pe Y. cu inculpatul B., pe care l-a cunoscut cu această ocazie, și care i-a spus că îl cunoaște pe arhitectul șef de la Primăria sector 3 și că, prin intermediul acestuia îi va facilita obținerea unor contracte prin atribuire directă, contracte ce vizau lucrări de valoare mare.
Inculpatul B. i-a confirmat numitei Y. că avea cunoștință de înțelegerea cu inculpatul A. și că, prin aceste intervenții la funcționarii de la Primăria sector 3 și obținerea de contracte, urma să se stingă datoria pe care o avea la aceasta, de 25.000 de euro. Practic, conform celor precizate de inculpații A. și B., numitei Y., dacă îi obțineau contractele, nu mai trebuiau să îi restituie banii împrumutați - 25.000 euro.
Inculpatul B., a dus-o pe Y. la sediul Primăriei sector 3 și a plimbat-o pe holurile instituției, acesta intrând în diferite birouri unde a discutat cu diferite persoane. Singura discuție pe care Y. a auzit-o a fost la un etaj superior, unde a discutat cu directoarea de la investiții, care i-ar fi spus că nu agreează propunerea lui B.
După ce nu s-a materializat această promisiune privind obținerea unor contracte la Primăria sectorului 3, Y. a insistat în continuare să-și primească cei 25.000 de euro împrumutați, context în care inculpatul A. i-a cerut să se întâlnească din nou cu inculpatul B. și cu încă o persoană la sediul SC A.A. SA, ceea ce s-a și întâmplat, context în care Y. a dat documente ale firmei sale în speranța obținerii unor contracte. Deoarece nu a fost contactată nici de data aceasta, Y. a luat legătura cu inculpatul A. iar acesta i-a spus că datorită problemelor financiare ale firmei sale, nu este exigibilă să încheie contracte cu SC A.A. SA, ceea ce i-a întărit convingerea acesteia că senatorul se interesase despre condițiile obținerii de contracte pentru firma lui Y. Și această intervenție pentru obținerea contractelor la SC A.A. SA realizată de A. și B. s-a făcut în același context cu cea de la Primăria sectorului 3 în sensul că, dacă Y. ar fi semnat contracte, trebuia să renunțe la solicitarea de restituire a împrumutului de 25.000 de euro.
În urma întâlnirii dintre Y. cu inculpatul A. din data de 09 aprilie 2014, acesta din urmă i-a sugerat că o va chema ca martor pentru a declara mincinos că la momentul când i-a dat cei 25.000 de euro cu titlu de împrumut, de față a fost și B., ceea ce reprezintă încă o încercare a inculpatului A. de a influența cursul unei eventuale anchete demarate împotriva sa.
O primă întâlnire, monitorizată de organele de urmărire penală, a avut loc la data de 10 aprilie 2014, în sediul Parlamentului, între inculpatul A. și denunțătoarea Y. Atitudinea inculpatului A. a fost una rezervată, fiind foarte atent la ceea ce spune deoarece față de el fusese pusă în mișcare acțiunea penală de câteva zile și avea cunoștință de acuzațiile ce îi sunt aduse. Cu această ocazie, cei doi au discutat despre problema împrumutului nerestituit în cuantum de 25.000 euro, solicitat de parlamentar pentru consilierul său, inculpatul B., și pentru compensarea căruia i-au promis denunțătoarei realizarea unor intervenții în vederea obținerii mai multor contracte de Ia diferite entități juridice, printre care și de la Primăria sector 3 București, de unde era vizată obținerea unor contracte de lucrări publice - reabilitare blocuri.
Inculpatul A. a confirmat existența împrumutului, dar a plasat responsabilitatea în sarcina inculpatului B., afirmând că acesta ar fi primit banii direct de la denunțătoarea Y., aspect relevant deoarece are legătură cu încercarea de a o determina pe denunțătoare, în eventualitatea în care va fi chemată ca martor de organele de urmărire penală, să declare mincinos că suma de 25.000 euro împrumutată, a fost remisă direct de Y. lui B. fără a fi de față și inculpatul A. Prin această încercare de a determina mărturia mincinoasă, inculpatul A. a încercat să se distanțeze de activitatea infracțională de trafic de influență în care fusese implicat alături de consilierul său.
III. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
1. În perioada februarie - mai 2012, inculpații A. și B. au pretins și primit suma de 200.000 euro, iar ulterior au mai pretins suma de 150.000 euro prin intermediul martorului J., de la martorul I. pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul G. pentru a-i determina să finalizeze favorabil controlul fiscal ce se desfășura la SC H. SRL, aparținând martorului I.
În cursul lunii ianuarie 2012, martorul I. a relatat martorului B.B., consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București, despre controlul ce se derula la firma sa iar acesta i-a intermediat o întrevedere cu martorul J., comisar în Structura Centrală a Gărzii Financiare.
In acest context, l-a rugat pe J. să-l ajute, iar după două săptămâni J. i-a precizat că poate interveni pe lângă funcționari din cadrul G. pentru rezolvarea favorabilă a controlului de la firma sa, însă pentru aceasta i-a pretins suma de 200.000 euro.
In luna februarie 2012, I. a remis martorului J. suma de 200.000 euro în două tranșe, după ce în prealabil, a împrumutat de la martorul L. suma de 260.000 lei.
J. i-a precizat că banii sunt destinați unui funcționar din cadrul G. și l-a asigurat că rezultatul controlului fiscal la societatea sa va fi unul favorabil.
Pentru a-i oferi o garanție că va fi realizat scopul pentru care suma de 200.000 euro a fost remisă, martorul J. a organizat la restaurantul x din zona Pasajului x, o întâlnire a martorului I. cu inculpatul A. și o altă persoană (neidentificată în cursul urmăririi penale).
Aceștia l-au lăsat să creadă că lucrează în cadrul G. și l-au asigurat că verificarea fiscală desfășurată la societatea sa va fi una favorabilă.
Cei doi, inculpatul A. și cealaltă persoană i-au precizat martorului I. că trebuie „să fim foarte discreți" să nu relateze și altor persoane despre cele întâmplate, dându-i asigurări că se poate efectua și un control fiscal de fond la societatea martorului din care să nu rezulte nicio „problemă în domeniul fiscal" a firmei SC H. SRL.
Martorul I. l-a recunoscut în cursul urmăririi penale din planșele foto inclusiv în cursul judecății cu ocazia audierii, pe inculpatul A. ca fiind una dintre persoanele cu care s-a întâlnit la restaurantul x.
Realizând că demersurile martorului J. sunt neserioase și nu au condus la finalitatea dorită, la data de 2 iulie 2012 martorul I. a formulat denunț la Direcția Națională Anticorupție în cuprinsul căruia a relatat cele întâmplate și a Y. organelor de urmărire penală două memory stick-uri ce conțineau convorbiri ambientale purtate cu J. și înregistrate de martor în luna mai 2012.
După formularea denunțului, la data de 4 iulie 2012 martorul I. s-a întâlnit cu J. care și-a reluat asigurările în ceea ce privește obținerea rezultatului favorabil al controlului fiscal iar cu acea ocazie martorul I. i-a precizat că nu mai are posibilitatea să-i remită tranșa de 30.000 euro din cei 150.000 euro pretinși de J.
Acesta s-a arătat mulțumit și cu primirea unei sume de bani cuprinsă între 15.000 euro și 20.000 euro menționându-i că urmează să discute și cu persoanele cu funcții importante care să intervină în favoarea sa.
În final, J. a evitat să se mai întâlnească cu I. întrucât aflase că exista o sesizare la Direcția Națională Anticorupție în legătură cu cele întâmplate.
Martorul J., în cursul cercetării judecătorești a confirmat întru-totul aspectele sesizate de martorul I. și a precizat că urmare a solicitării acestuia a luat legătura cu inculpatul B. care i-a pretins suma de 200,000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul G. pentru a-i determina să finalizeze favorabil controlul ce se derula la societatea SC H. SRL.
J. i-a comunicat suma cerută de B. martorului I. care a fost de acord să o plătească în scopul arătat.
În acest context, J. s-a întâlnit la restaurantul x cu inculpatul B. care a venit însoțit de inculpatul A.. Inculpatul A. i-a menționat că deține o funcție de conducere în cadrul K., i-a confirmat că poate interveni pentru soluționarea favorabilă a controlului ce se desfășura la firma SC H. SRL, însă pentru aceasta i-a precizat că suma necesară este de 200.000 euro, o sumă rezonabilă prin raportare la prejudiciul constatat firmei verificate. Totodată, inculpatul A. i-a promis că va interveni la directorul general al C.C., G. - D.D., cel în subordinea căruia se aflau inspectorii care efectuau controlul la SC H. SRL pentru obținerea rezultatului dorit.
Conform înțelegerii stabilite, în luna februarie 2012, I. i-a remis martorului J. suma de 200.000 euro în două tranșe.
La rândul său, acesta s-a întâlnit cu inculpații B. și A. la restaurantul x și i-a dat celui din urmă prima tranșă de bani, 20.000 euro primită de la I. Diferența de bani (180.000 euro) a remis-coinculpatului B. care i-a precizat că banii vor ajunge la inculpatul A.
J. a mai relatat că la solicitarea inculpatului A., la data de 9 martie 2012 a organizat o întâlnire a acestuia cu martorul I., ce a avut loc la restaurantul x. Întrucât se efectuau în continuare verificări de G. la societatea martorului I. inclusiv la firmele ce colaborau cu societatea SC H. SRL, în perioada aprilie - mai 2012, J. a luat legătura cu ambii inculpați - B. și A. cărora le-a relatat aspectele sesizate de I. A discutat atât cu B., cât și cu A., cei doi comunicându-i că pentru a se soluționa favorabil un asemenea control de fond, I. trebuie să le remită suplimentar suma de 150.000 euro.
J. i-a comunicat martorului I. cererea celor doi inculpați însă acesta a încercat să negocieze o sumă mai mică. În continuare, J. a discutat cu inculpații A. și B., dar cei doi au fost categorici, fermi, spunându-i explicit că suma de 150.000 euro pentru intervenția la funcționarii G. nu se negociază.
În final, s-a stabilit ca I. să achite în tranșe suma de 150.000 euro.
La acea dată, J. care era comisar în cadrul Gărzii Financiare - Structura Centrală a aflat de la P., comisar în Garda Financiară, prin intermediul numitei R. că în perioada imediat următoare, în cadrul unui dosar instrumentat de Direcția Națională Anticorupție, i se pregătește realizarea unui posibil flagrant în legătură cu sume de bani primite, respectiv 200.000 euro, 150.000 euro. Aflând toate acestea, J. a încetat orice discuție, întâlnire cu B. și A. referitoare la pretinderea sumei de 150.000 euro.
Ulterior, s-a stabilit modalitatea în care J. a intrat în posesia unor date nepublice referitoare la dosarul Direcției Naționale Anticorupție în care se efectuau cercetări față de acesta și în care se organiza realizarea unui flagrant, aspecte ce au format obiectul altui Dosar nr. x/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție
Astfel, în Dosarul nr. x/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție, s-a stabilit că, în baza atribuțiilor de serviciu și a ordonanței procurorului de delegare, comisarul șef M., ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, a intrat în posesia informațiilor existente în Dosarul nr. x/P/2012 privindu-l pe J. În scopul obținerii de foloase, comisarul șef M., a transmis aceste informații către un alt comisar din cadrul Gărzii Financiare, șeful Secției Constanța, O. care, la rândul său le-a transmis fostului comisar general al Gărzii Financiare din România,N., iar acesta prin intermediul subordonaților săi, comisari în Structura Centrală a Gărzii Financiare, l-a încunoștințat pe J. despre existenta unui dosar aflat în instrumentarea Direcției Naționale Anticorupție și iminența realizării unui moment operativ de prindere în flagrant.
În ceea ce-l privește pe J., la data de 19 septembrie 2013 prin rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și ulterior s-a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 480 și următoarele C. proc. pen. referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției, Tribunalul București (prin trimitere de la Înalta Curte de Casație și Justiție) fiind sesizat cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 19 iunie 2014 cu inculpatul J.
Prin sentința penală nr. 205 din 9 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București modificată prin Decizia penală nr. 1437/A din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel București inculpatul J. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani pentru trafic de influentă.
Ca atare, în prezenta cauză, în cursul judecății la termenul din data de 29 februarie 2016, J. a fost ascultat în calitate de martor, sub prestare de jurământ și în cuprinsul depoziției a detaliat acțiunile desfășurate de inculpații B. și A., astfel cum au fost descrise.
Relatarea martorului J. se coroborează cu depozițiile martorului I. și cu interceptările convorbirilor ambientale dintre J. și inculpatul B.
Inculpatul B. a recunoscut în totalitate fapta de trafic de influență și a detaliat acțiunile desfășurate împreună cu inculpatul A.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. a precizat că în anul 2012, împreună cu inculpatul A., au pretins și primit suma de 200.000 euro și ulterior împreună cu același inculpat A. au mai pretins 150.000 de euro de la I., prin intermediul martorului J. pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul G. pentru a-i determina să stopeze/finalizeze favorabil un control al G. ce se desfășura la SC H. SRL.
Suma de bani pretinsă de inculpatul A. a comunicat-o martorului J. care la rândul său a transmis-o persoanei interesate - I.
În luna februarie 2012 a primit o parte din bani (140.000 euro) de la J. și i-a remis inculpatului A. iar diferența de bani (70.000 euro) a fost dată de J. în prezența inculpatului A. când s-au întâlnit toți trei la restaurantul x, după ce în prealabil stabiliseră ca a doua tranșă de bani să fie remisă direct inculpatului A. de către J. Din suma de 200.000 euro pretinsă și primită, inculpatul B. a obținut 20.000 euro, diferența de 180.000 euro revenindu-i inculpatului A.
Inculpatul B. a mai relatat că în cadrul întâlnirii de la restaurantul x, l-a prezentat martorului J. pe inculpatul A. ca fiind persoana care va interveni pe lângă funcționarii G. în sensul solicitat.
De asemenea, a confirmat întâlnirea inculpatului A. cu martorul I. și cu o altă persoană din cadrul G. în luna martie 2012 la restaurantul x din zona Pasajului x, ca o garanție că va fi realizat scopul pentru care banii au fost remiși.
Totodată, inculpatul B. a declarat că inculpatul A. i-a precizat că a discutat cu numitul D.D. - directorul T. din cadrul G. cu privire la controlul fiscal ce se desfășura la firma lui I.
La câteva luni de la primirea banilor, J. i-a comunicat că I. este nemulțumit și îngrijorat de modalitatea în care continuă verificarea în condițiile în care plătise pentru soluționarea favorabilă a controlului.
În aceste condiții, inculpatul A. a mai pretins suma de 150.000 euro în același scop iar cererea sa a fost transmisă de inculpatul B. martorului I. prin intermediul martorului J. fără să se concretizeze nimic și cu privire la remiterea banilor întrucât J. aflase că urma să i se realizeze un flagrant de către Direcția Națională Anticorupție.
Pe parcursul procesului, inculpatul A. a uzat de dreptul la tăcere și nu a dat nicio declarație în cauză.
Probele administrate, constând în denunțul și declarațiile martorului I. din cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, coroborate cu depozițiile martorilor J., L., E.E., F.F., G.G., B.B., înregistrările convorbirilor ambientale dintre I. și J., și dintre J. și B., declarațiile constante ale inculpatului B. au dovedit săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență de către ambii inculpați B. și A.
In privința inculpatului B. - acesta a recunoscut constant săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești.
Declarația sa de recunoaștere a fost confirmată atât de depozițiile martorului J., conform cărora în perioada februarie - mai 2012 inculpatul B. a pretins și primit 200.000 euro iar ulterior a mai pretins 150.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul G. pentru a-i determina să finalizeze favorabil controlul de la firma SC H. SRL, cât și de interceptările convorbirilor ambientale din 7 noiembrie 2013, 26 noiembrie 2013, 11 decembrie 2013 dintre B. și J.
Depozițiile martorului J. se coroborează cu cele ale martorului I. care au atestat desfășurarea unui control G. la firma SC H. SRL de doi inspectori G., pretinderea și primirea sumei de 200.000 euro, cât și pretinderea de 150.000 euro de J. în perioada februarie - mai 2012 destinați unui funcționar G. pentru obținerea unui rezultat favorabil al verificărilor.
Relatările martorului I. au fost confirmate de interceptările convorbirilor ambientale dintre I. și J. din mai - iulie 2012 conform cărora acesta din urmă recunoaște primirea sumei de 200.000 euro, că a intervenit pentru finalizarea controlului la firma SC H. SRL cu un rezultat favorabil și că nu el este cel care se ocupă de influențarea funcționarilor G. ci alte persoane cu funcții de conducere din K.
Depozițiile martorului I. sunt susținute și de înscrisurile G. privind controlul desfășurat la SC H. SRL prin care s-a verificat circuitul financiar în care era implicată firma și finalizat printr-o sesizare penală privind săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani de către I. care a și fost arestat preventiv în anul 2014 pentru aceste fapte.
De asemenea, declarațiile martorului I. au fost confirmate și de cele ale martorului L. conform cărora în perioada ianuarie - februarie 2012 i-a împrumutat denunțătorului suma de 260.000 lei pentru a o remite printr-un intermediar unei persoane cu funcție de conducere din cadrul G. în scopul menționat, iar în perioada mai - iunie 2012 i-a mai cerut suplimentar un nou împrumut de 150.000 euro pentru a fi utilizați în același scop.
Declarațiile martorului L. sunt susținute de documente bancare care atestă că în luna februarie 2012 a scos din conturile bancare personale și ale soției sume importante de bani.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A., pe tot parcursul procesului a uzat de dreptul la tăcere și nu a dat nici o declarație, însă probele administrate au dovedit fără dubiu comiterea infracțiunii de trafic de influență de către inculpat.
La data săvârșirii faptei, inculpatul A. era șef serviciu în K. - S. Phare (fișa postului vol. 8 dup fila 262) iar din data de 9 decembrie 2012 a fost ales senator în Senatul României, în circumscripția electorală nr. 16 - Dâmbovița, colegiul uninominal nr. 3.
Activitatea infracțională a inculpatului A. a fost probată cu declarațiile constante ale martorului J., declarațiile inculpatului B.,declarațiile martorului I., precum și de interceptările ambientale.
2. Cu privire la a doua infracțiune de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. săvârșită în formă continuată (două acte materiale) prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen. de inculpații A. și B.
2.1. Referitor la primul act material al infracțiunii de trafic de influență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că în luna august 2013, inculpatul B. a pretins suma de 20.000 euro de la martorul J., comisar în Garda Financiară, în scopul de a interveni pe lângă funcționari publici din G. pentru ca acesta să promoveze concursul din toamna anului 2013, pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z.
Inculpatul B. a recunoscut că în luna august 2013 s-a întâlnit cu martorul J. care i-a precizat că intenționează să participe la concursul ce se desfășura la G. - Z. pentru ocuparea unui post de inspector în cadrul acestei structuri.
În acest sens, inculpatul B. a susținut că, fiind consilier parlamentar la biroul senatorului A., a discutat cu acesta din urmă care i-a spus că îl poate ajuta pe J., sens în care A. i-a pretins suma de 20.000 euro, spunându-i totodată că poate prezenta funcționarilor cu funcții de conducere și decizie o listă cu trei sau patru persoane ce ar putea fi favorizate la concursul respectiv în sensul promovării în funcțiile dorite.
Inculpatul B. i-a transmis martorului J. că pentru a interveni pe lângă funcționarii publici din cadrul G. pentru a-l ajuta să promoveze trebuie să-i remită suma de 20.000 euro, propunere refuzată de J. întrucât nu avea bani.
Martorul J. a confirmat că în luna august 2013, inculpatul B. i-a pretins suma de 20.000 euro pentru a interveni pe lângă inculpatul A., senator în Parlamentul României iar acesta la rândul său să intervină pe lângă ministrul de finanțe V. pentru a-l ajuta să promoveze examenul la Z.
Martorul a mai declarat că nu a avut nicio întâlnire sau discuție cu inculpatul A. referitoare la pretinderea sumei de 20.000 euro, însă inculpatul B. i-a precizat că banii erau destinați senatorului.
În final, nu a remis nicio sumă de bani și nici nu a promovat concursul din toamna anului 2013, fiind depunctat la proba orală cu o notă de 6 deși obținuse la proba scrisă 8,25.
În ceea ce privește implicarea inculpatului A. la săvârșirea actului material din luna august 2013 pentru infracțiunea de trafic de influență, singura probă a fost declarația inculpatului B. Martorul J. a precizat că nu a avut nicio discuție sau întâlnire cu inculpatul A. în legătură cu pretinderea sumei de 20.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari publici în scopul promovării concursului din toamna anului 2013. De asemenea, nu a fost identificată nicio interceptare a convorbirilor telefonice sau ambientale dintre B., J. și A., care să susțină declarația inculpatului B. și să probeze săvârșirea de către inculpatul A. a actului material al infracțiunii de trafic de influență din luna august 2013.
Prin urmare, declarațiile singulare ale inculpatului B. în acuzarea inculpatului A. în măsura în care nu sunt susținute și de alte probe, respectiv declarații de martori, interceptări ale convorbirilor ambientale sau telefonice, au fost apreciate ca insuficiente pentru a fundamenta o condamnare a inculpatului A. pentru actul material al infracțiunii de trafic de influență din luna august 2013.
2.2. Cu privire la cel de-al doilea act material al infracțiunii de trafic de influență, din probe a rezultat că în luna martie 2014, inculpații A. și B. au pretins suma de 20.000 euro, iar la 9 martie 2014 inculpatul B. a și primit 20.000 euro de la martorul J., în scopul de a interveni pe lângă funcționari publici din cadrul G. pentru ca acesta să promoveze concursul programat în 29 martie 2014 pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z.
În acest sens, inculpatul B. a declarat că martorul J. l-a anunțat că dorește să se înscrie la un nou concurs pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z.
Ca atare, inculpatul B. a discutat cu inculpatul A. despre intenția lui J. de a participa la concursul organizat în luna martie 2014. A. i-a transmis că a discutat despre „problema" lui J. cu V., Ministru de finanțe și X., președintele G., cel din urmă asigurându-l că se poate realiza o astfel de intervenție în sensul promovării concursului de către J. Ulterior, A. i-a comunicat că a discutat și cu un procuror din cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism delegat în cadrul G. care l-ar putea ajuta pe J. în sensul să-l favorizeze, inclusiv să-i obțină întrebările date Ia examen pentru proba scrisă.
In acest scop, inculpatul A. a pretins suma de 20.000 euro, cerere transmisă de inculpatul B. martorului J. care a fost de acord să o plătească.
La data de 9 martie 2014, J. și inculpatul B. s-au întâlnit în restaurantul X din București, sector 3, unde J. i-a remis inculpatului B. suma de 20.000 euro, moment în care a fost surprins de organele de urmărire penală cu banii asupra sa.
Inculpatul B. a recunoscut constant, atât la urmărire penală cât și în cursul judecății comiterea faptei și a precizat că din suma de 20.000 euro primită de la J., 5.000 euro urma să îi dea inculpatului A. iar cu diferența de 15.000 euro să achite o datorie către Y.
Imediat după surprinderea în flagrant, B. și-a exprimat acordul să colaboreze cu organele de urmărire penală astfel că începând cu data de 10 martie 2014 s-au realizat mai multe interceptări audio și video, ambientale ale întâlnirilor dintre B. și A.
La data de 10 martie 2014 s-a întâlnit cu inculpatul A., care aflase de la o cunoștință comună că în după-amiaza zilei de 9 martie 2014 se organizase o acțiune de prindere în flagrant dar nu cunoștea persoanele implicate. Inculpatul A. și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acțiunea desfășurată și a încercat să afle cât mai multe detalii pentru a stabili instituția care realizase operațiunea judiciară, iar inculpatul B. i-a sugerat că acțiunea ar fi fost generată de un denunț al lui I. sau J., persoane de la care s-au pretins bani, moment în care inculpatul A. a refuzat să mai vorbească explicit, a început să facă mai multe semne, confirmând fie prin gestică, fie prin cuvinte în șoaptă că, într-adevăr, este posibil să fi fost interceptat J.
La data de 11 martie 2014, în sediul Parlamentului României, inculpatul A. a reluat tema acțiunii judiciare ce a avut loc la restaurantul x la 9 martie 2014, exprimându-și îngrijorarea că s-ar putea ajunge la persoana sa și a faptului că numitul J. i-ar putea denunța. De asemenea, inculpatul A. i-a precizat inculpatului B. că a făcut verificări și a aflat că acțiunea flagrantului din 9 martie 2014 nu-l viza pe B., reluând tema contractului de împrumut pe care B. trebuia să-l încheie cu J. pentru a ascunde scopul remiterii celor 20.000 euro.
Prin ordonanța din 31 martie 2014, inculpatul B. a fost autorizat în calitate de colaborator să redacteze un contract de împrumut cu date nereale încheiat între acesta și J., respectiv că a primit împrumut suma de 20.000 euro, cu termen de rambursare 2 luni și data întocmirii 9 martie 2014.
La 31 martie 2014, inculpatul B. i-a prezentat inculpatului A. contractul de împrumut fictiv, așa cum îi ceruse iar după ce A. l-a studiat și-a dat acordul ca B. să-l semneze, să-l prezinte martorului J. spre a fi semnat și sa-i restituie suma de 20.000 euro pentru a nu fi depistați de organele judiciare.
Depozițiile inculpatului B. au fost confirmate de interceptările convorbirilor ambientale dintre B. și A. din 10 martie 2014 și 11 martie 2014.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că probele administrate, constând în declarațiile martorului J., coroborate, ale cu declarațiile inculpatului B., înregistrările convorbirilor ambientale din 10 martie 2014 și 11 martie 2014 dintre B. și A. și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante au dovedit săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către ambii inculpați B. (2 acte materiale - din august 2013 și martie 2014) și A. (1 act material din martie 2014).
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. a fost realizat prin două acțiuni alternative, respectiv pretinderea (de inculpatul A. prin intermediar) și primirea (de inculpatul B.).
Inculpații au lăsat să se creadă că au influență asupra funcționarilor precizându-le atât numele, cât și calitățile deținute - V. ministru de finanțe, X. - președinte G. și un procuror.
De asemenea, au promis că vor interveni la acei funcționari pentru ca numitul J. să promoveze concursul organizat pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z.
3. Înalta Curte de Casație și Justiție. secția penală, a constatat că din declarațiile inculpat B. și interceptările convorbirilor ambientale din 10 martie 2014 și 11 martie 2014 dintre A. și B. a rezultat săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. de către inculpatul A.
La data de 10 martie 2014 inculpatul A., aflând că s-ar putea efectua cercetări cu privire la activitățile infracționale în care a fost implicat alături de B.,pentru a ascunde scopul remiterii sumei de 20.000 euro de către J., l-a instigat pe inculpatul B. să redacteze un contract de împrumut fictiv din cuprinsul căruia să reiasă că suma de 20.000 euro a fost împrumutată inculpatului B. de J.
Prin ordonanța procurorului din 31 martie 2014 s-a autorizat folosirea colaboratorului B. și participarea la realizarea și prezentarea inculpatului A. (așa cum acesta solicitase) a unui înscris sub semnătură privată denumit contract de împrumut cu date nereale.
La data de 31 martie 2014, inculpatul B. a prezentat inculpatului A. înscrisul sub semnătură privată falsificat, la a cărui întocmire a fost instigat la 10 martie 2014 de A., iar acesta din urmă după ce l-a studiat a fost de acord cu conținutul contractului și i-a cerut să îl prezinte spre semnare martorului J.
Pe lângă declarațiile inculpatului B. în care a detaliat modalitatea în care a fost instigat la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, relevante sunt și convorbirile ambientale dintre cei doi inculpați, din cuprinsul cărora a rezultat că inculpatul A. a fost cel care a avut inițiativa încheierii contractului de împrumut fictiv.
Acțiunea inculpatului A. nu a fost o simplă recomandare a unei soluții legale privitoare la restituirea unui împrumut, ci a avut drept scop să ascundă infracțiunea de trafic de influentă din martie 2014 în care ambii inculpați A. și B. au fost implicați.
4. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în cursul anului 2013au promis numitei Y. realizarea de intervenții la funcționari din cadrul Primăriei Sectorului 3 București și la alte entități juridice, pentru ca societatea acesteia să obțină încheierea de contracte de lucrări, în schimbul obținerii de foloase de către inculpați ce au constat în nerestituirea unui împrumut în sumă de 25.000 euro pe care îl contractase inculpatul A. de la Y., o parte din suma de bani împrumutată fiind folosită de inculpatul B.
Sub aspectul acestei infracțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că se impune achitarea inculpaților A. și B. în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. din următoarele considerente.
Martora Y. a declarat că în perioada noiembrie - decembrie 2011 inculpatul A. (pe care-l cunoștea din anul 2001, fiind vecini de bloc) i-a solicitat, cu împrumut, suma de 25.000 euro pentru un prieten al său, respectiv B., fără a stabili un termen de restituire a datoriei.
La începutul anului 2013 l-a rugat în mod repetat pe inculpatul A. să-i restituie suma împrumutată, însă de fiecare dată inculpatul a amânat-o promițându-i că va obține restituirea datoriei de îndată ce persoana care beneficiase de împrumut va dispune de banii necesari.
Martora a mai precizat că l-a rugat pe inculpatul A. să o ajute ca societatea de construcții ce o deținea să obțină lucrări în subantrepriză de la firmele care aveau încheiate contracte cu primăriile de sector.
A. a pus-o în legătură cu inculpatul B. cu care martora s-a deplasat la Primăria sectorului 3 București, unde inculpatul B. a încercat să discute cu directorul H.H., însă acesta „nu le-a acordat nicio atenție, pentru ca în final nici să nu-i primească în birou.
De asemenea, martora a relatat că inculpatul B. nu i-a făcut nicio promisiune dar i-a spus că încearcă să obțină pentru societatea sa subcontractări de la o altă firmă SC I.I. SRL.
În aceeași perioadă s-a întâlnit cu B. ce era însoțit de o altă persoană care s-a recomandat ca fiind directorul companiei SC A.A. SA, iar pe acesta B. l-a întrebat dacă o poate ajuta în sensul amenajării de stații Peco de către firma ce o deținea martora.
Y. a relatat că firma sa nu putea participa la licitațiile organizate de primărie, întrucât nu avea plătite obligațiile fiscale datorate statului dar putea obține subcontractări de la societățile care câștigau licitațiile respective.
În final, a reușit să obțină personal două subcontractări de la doua societăți SC I.I. SRL și SC J.J. SRL care aveau încheiate contracte cu Primăria sector 3 pentru reabilitarea termică a blocurilor, însă la obținerea celor două contracte, inculpații A. și B. nu au avut nicio contribuție.
Totodată, Y. a precizat că nu a discutat cu B. vreun aspect referitor la suma împrumutată de 25.000 euro, nu s-a gândit niciodată să renunțe la împrumutul acordat, iar până în prezent inculpatul B. i-a restituit 42.000 lei.
Martorul K.K. - arhitect șef în cadrul Primăriei sectorului 3 București a relatat că inculpatul B., care l-a cunoscut de aproximativ un an și jumătate. Într-un context profesional s-a interesat despre modalitatea de prelungire a unui aviz de urbanism pentru o societate care-i aparținea iar ulterior în cursul anului 2013 despre contractele de lucrări privind reabilitarea unor clădiri pe raza sectorului 3 București, fără a-i preciza motivul pentru care se interesează de modalitatea de atribuire a unor asemenea contracte și l-a îndrumat pentru informații la H.H. din cadrul Primăriei sector 3 al cărui director este L.L.
Martora L.L. - director executiv al H.H. și achiziții din cadrul Primăriei sector 3 București a arătat că nu îi cunoaște pe inculpații A. și B.
Inculpatul B. a declarat că în vara anului 2012 i-a solicitat inculpatului A. să-i acorde un împrumut de 20.000 euro. Fără să cunoască în acel moment de unde a luat banii, A. i-a dat suma de 17.500 euro cu titlu de împrumut, fără să-i precizeze termenul de restituire. La finele anului 2012, inculpatul A. l-a încunoștințat că împrumutul respectiv l-a primit de la o persoană și i-a spus să o ajute să obțină orice fel de contracte pentru firma acesteia din domeniul construcțiilor.
În acest context, s-a întâlnit cu Y., cea care-i împrumutase banii prin intermediul inculpatului A. și împreună au mers la Primăria sector 3 București unde a discutat cu directorul de la investiții despre posibilitatea încheierii unui contract de anvelopare a blocurilor de pe raza sectorului 3 prin subcontractarea lucrărilor către firma martorei Y., demers rămas fără finalitate.
După o lună, a aflat că firma SC A.A. SA realizează lucrări de renovare a unor stații de pompare.
Astfel, s-a întâlnit din nou cu Y., au mers împreună la sediul companiei SC A.A. SA însă nu au luat legătura cu nicio persoană și li s-a comunicat să transmită prezentarea firmei martorei Y. la secretariatul companiei, demers pe care l-au și realizat fără ca ulterior să se încheie vreun contract.
Atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești inculpatul B. a declarat că nu a discutat niciodată cu Y. cu ocazia celor două întâlniri vreun aspect legat de împrumutul acordat de martoră, restituirea datoriei și nici despre compensarea acesteia prin demersurile efectuate pentru obținerea de contracte la diferite entități juridice și nici nu a discutat cu Y. sau A. despre condiționarea obținerii contractelor de nerestituirea împrumutului acordat.
Interceptările convorbirilor ambientale purtate în data de 10 aprilie 2014 și 14 aprilie 2014 de Y. și A., cât și de Y. și B. confirmă că Y. a împrumutat inculpatului B. prin intermediul inculpatului A. suma de 25.000 euro, că martora solicită cu insistență să-i fie restituit împrumutul. De asemenea, atestă că Y. a mers împreună cu B. la Primăria Sector 3 și compania SC A.A. SA pentru obținerea de contracte de către firma sa, demersuri fără finalitate.
În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că fapta inculpaților în modalitatea descrisă nu este prevăzută de legea penală.
IV. În ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță a reținut că inculpatul B. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (1).
La termenul din data de 30 martie 2015,inculpatul B. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. însă a declarat că recunoaște în totalitate numai o parte din faptele reținute în sarcina sa, respectiv două infracțiuni de trafic de influență în forma continuată privind sesizările martorilor I. și J. nu și pe cea de-a treia infracțiune de trafic de influență referitoare la martora Y.
Întrucât dispozițiile legale enunțate prevăd expres că procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 alin. (1) C. proc. pen. este aplicabilă numai dacă inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, este evident că inculpatul B. nu poate beneficia de o asemenea procedură cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților B. și A. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate situația familială și socială.
Instanța de fond a constatat că inculpații B. și A. au comis infracțiuni de corupție(trafic de influență), cu un grad ridicat de pericol social, prin care se aduce atingere relațiilor sociale privitoare la activitatea de serviciu, incompatibile cu orice intervenție, reală sau imaginară, de natură a-i știrbi prestigiul și a-i perturba normala desfășurare. De asemenea, a în vedere urmările produse, atingerea adusă prestigiului funcționarului public, scopul comiterii infracțiunilor fiind obținerea de bani în mod fraudulos, cuantumul ridicat al sumelor pretinse și primite (200.000 euro, 150.000 euro, 20.000 euro, 20.000 euro), datele personale ale inculpaților.
Inculpatul A., a ocupat diferite funcții de conducere în sistemul public de finanțe, respectiv director în M.M. sector 5 București, director adjunct al Direcției control din cadrul G., șef serviciu în K. - S. Phare. Urmare a alegerilor legislative, la data de 9 decembrie 2012 a fost ales senator în Senatul României, în circumscripția electorală nr. 16 - Dâmbovița, Colegiul uninominal nr. 3.
Ambele infracțiuni de trafic de influență și infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost săvârșite de inculpatul A. în timp ce exercita funcții și demnități publice, respectiv - șef serviciu în cadrul K. și senator în Parlamentul Românei.
Inculpatul B., în vârstă de 48 de ani, a ocupat la rândul său diferite funcții publice, activând ca ofițer în cadrul N.N., evidențiat cu rezultate împotriva criminalității organizate, fiindu-i apreciate conduita corectă, fermă și implicarea fără rezerve în acțiunile de combatere a traficului și consumului de droguri.
După trecerea în rezervă, a desfășurat diferite activități conexe celor în care a activat ca ofițer de poliție, prin intermediul unei fundații și s-a implicat în acțiuni ce țin de domeniul politic, context în care i-a cunoscut pe inculpatul A. și martorul J.
După ce inculpatul A. a fost ales senator în Parlamentul Românei, inculpatul B. a devenit consilier parlamentar la biroul acestuia.
Inculpatul B. a recunoscut faptele săvârșite (I și II), a detaliat modalitatea de comitere a infracțiunilor și a colaborat cu organele de urmărire penală în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în vederea aflării adevărului și identificării altui participant la săvârșirea infracțiunilor de corupție, respectiv inculpatul A.
V. În ce privește aplicarea legii penale în timp, prima instanță a reținut că inculpații B. și A. au săvârșit în concurs infracțiuni atât anterior datei de 1 februarie 2014 (2012 - august 2013), cât și după intrarea în vigoare a N.C.P. (9 - 10 martie 2014).
În această situație, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
Potrivit Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a N.C.P., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă, identificată ca fiind legea veche sau legea nouă, iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen..
Pentru infracțiunile săvârșite de inculpații B. și A. după data de 1 februarie 2014, respectiv trafic de influență și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele din martie 2014, instanța de fond a considerat că se impune aplicarea N.C.P.
Pentru infracțiunile comise de inculpați anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv trafic de influență (2 acte materiale din perioada februarie - mai 2012), instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este tot legea nouă.
B. Judecata în apel;
I. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 iunie 2016 sub nr. x/1/2016, fiind fixat prim termen de judecată la data de 19septembrie 2016.
II. În privința probatoriilor administrate în apel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a admis pentru Ministerul Public proba testimonială, constând în audierea martorilor Y., K.K., L.L. și J., precum și reaudierea inculpatului B., iar pentru apelantul intimat inculpat A. proba testimonială constând în reaudierea martorului I.
În ședința publică din data de 25 octombrie 2016, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a procedat la audierea inculpaților A. și B., precum și a martorilor prezenți Y., L.L., K.K. și I.
În ședința publică din 7 noiembrie 2016, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a procedat la audierea martorului J.
III. Motivele de apel formulate au vizat, în esență, următoarele aspecte:
1. Prin apelul formulat, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea instanței de fond, atât sub aspectul nelegalității cât și sub aspectul netemeiniciei.
Primul motiv de apela vizat greșita înlăturare de către prima instanță a formei continuate a infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului A., criticând nereținerea actului material din luna august 2013.
Al doilea motiv de apel a vizat greșita achitare a inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență privind denunțul martorei Y.
Al treilea motiv de apel a vizat greșita individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A. în raport cu modalitatea de săvârșire a faptelor, împrejurările concrete, sumele consistente de bani, precum și cu funcția deținută de inculpat la acel moment și conduita procesuală nesinceră a acestuia, precum și greșita stabilire a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului B.
2. Prin apelul formulat, inculpatul A. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei.
Primul motiv de apel a vizat greșita condamnare atât pentru infracțiunea continuată de trafic de influență (două acte materiale), cât și pentru infracțiunea de trafic de influență (actul material din martie 2014), apreciind că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte implicarea sa în săvârșirea acestei infracțiuni.
Al doilea motiv de apel a vizat greșita condamnare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, acesta fiind în eroare cu privire la circumstanțele în care inculpatul B. a primit suma de 20.000 euro de la martorul J.
IV. Analizând apelurile formulate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată următoarele:
1. Primul motiv de apel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, vizează greșita înlăturare de către prima instanță a formei continuate a infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului A., cu referire la actul material din luna august 2013.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră critica nefondată apreciind că în mod corect instanța de fond a stabilit că prin probele administrate nu s-a dovedit implicarea inculpatului A. în actul material al infracțiunii de trafic de influență desfășurat în luna august 2013.
Astfel, potrivit actelor din dosar, în luna august 2013, inculpatul B. a pretins suma de 20.000 euro de la martorul J., comisar în Garda Financiară, în scopul de a interveni pe lângă funcționari publici din G. pentru ca acesta să promoveze concursul din toamna anului 2013, pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z.
Inculpatul B. a precizat că în luna august 2013 a discutat cu martorul J., căruia i-a comunicat că îl poate ajuta cu privire la promovarea concursului ce urma să se desfășoare la G. - Z. pentru ocuparea unui post de inspector în cadrul acestei structuri, în acest scop, pretinzând suma de 20.000 euro pentru ca inculpatul A. să intervină pe lângă funcționarii publici din cadrul G.
Prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul B. a precizat următoarele:
„Referitor la dorința martorului J. de a se angaja în cadrul G., arăt faptul că am luat legătura cu inculpatul A., care mi-a spus că îl poate ajuta în sensul de a influența comisia de examinare. Împreună cu inculpatul A. am convenit ca prețul intervenției să fie de 20.000 euro, din care suma de 5.000 euro trebuia să îi dau inculpatului A., iar suma de 15.000 îmi reveneau mie, urmând să îi folosesc pentru restituirea unui împrumut către martora Y. Discuția a avut loc atât în luna august 2013, cât și în luna martie 2014, iar banii s-au primit doar la data de 09 martie 2014, când s-a realizat și flagrantul. Arăt faptul că în luna august 2013, deși am pretins aceeași sumă de bani, martorul J. a arătat că nu are de unde să facă rost de ei.”
Martorul J. a confirmat că inculpatul B. a solicitat suma de 20.000 euro pentru a promovat concursul din toamna anului 2013, însă acesta a precizat că nu a avut nicio întâlnire sau discuție cu inculpatul A. referitoare la pretinderea acestei sume.
Prin declarația dată în fața instanței de apel, martorul J. a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, precizând următoarele:
„(…) am lucrat în Garda Financiară, iar în anul 2013 aceasta a fost desființată, înființându-se o nouă structură, respectiv Z. Toți cei din Garda Financiară am fost trecuți în fondul de rezervă, iar pentru a accede în noua structură, trebuia să participăm la un concurs, angajările urmând să se facă pe criterii de transparență. În acest context, la o întâlnire întâmplătoare cu inculpatul B. în vara lui 2013, acesta a venit cu propunerea de a mă ajuta la concurs. B. mi-a spus că intervenția urma să se facă prin intermediul inculpatului A., care la acel moment era parlamentar, membru în Comisia de Buget Finanțe. S-a avansat o posibilă sumă de 20.000 euro, care era prețul intervenției. Eu nu am fost interesat să iau concursul cu ajutorul acestei intervenții. M-am înscris la concurs și am trecut doar proba teoretică.
(…) Am solicitat să mă întâlnesc cu inculpatul A., (…), însă inculpatul B. mi-a transmis că cel mai bine este să ținem legătura prin intermediul lui.
(…) Referitor la primul concurs, arăt faptul că motivul principal pentru care nu m-am arătat interesat de propunerea inculpatului B. a fost acela că nu dispuneam de suma solicitată de acesta.
Inculpatul B mi-a spus în ambele situații că persoana care avea să mă ajute la concurs și căreia îi erau destinați banii era inculpatul A.”
În atare situație, martorul J. nu a confirmat implicarea inculpatului A. la săvârșirea actului material din luna august 2013 pentru infracțiunea de trafic de influență, singura probă în acest sens fiind declarația inculpatului B.
În fața instanței de apel, inculpatul A. a precizat că promisiunea de ajutor a martorului J. pentru promovarea concursului ce urma să se desfășoare la G. - Z. pentru ocuparea unui post de inspector în cadrul acestei structuri, a fost făcută exclusiv de către inculpatul B., iar suma de 20.000 euro a fost tot de acesta.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul A. a precizat următoarele:
„În toamna - iarna lui 2013, am participat, la solicitarea inculpatului B., la o întâlnire la Restaurantul x (a cărui denumire am aflat-o ulterior), cu o persoană care mi s-a recomandat J., care mi-a spus că lucrează în cadrul K., iar după ce m-a întrebat dacă lucrez în același loc, m-a întrebat dacă aș putea interveni pentru un prieten de-al lui la G., fără a-mi oferi alte detalii. Am refuzat explicit orice discuție pe această temă, mai ales în contextul în care eu plecasem de la G. după un conflict cu șeful acestei instituții. Discuția a durat în total circa 15 minute și s-a purtat pe alte teme ulterior.
După circa o lună și jumătate, m-am reîntâlnit cu inculpatul B., care a insistat totuși dacă nu doresc să îl ajut pe prietenul acestuia, J. Inculpatul B. mi-a spus că, în măsura în care voi ocupa o funcție de conducere în K., aș putea să îl ajut și pe numitul J. să ocupe o funcție în același minister. Eu am refuzat, spunând că nu mă interesează și de altfel nici nu îmi place persoana în cauză.
(…) Nu am mai discutat cu inculpatul B. despre eventuale intervenții la G. sau la K. pentru prietenul martorului J. sau chiar pentru acesta din urmă, după ce a avut loc întâlnirea despre care am făcut vorbire la începutul declarației mele.
Nu am primit nicio sumă de bani, nici de la inculpatul B. și nici de la martorul J.”
În urma analizării interceptărilor efectuate în cauză, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători nu a identificat nicio convorbire telefonică sau ambientală dintre B., J. și A., care să susțină declarația inculpatului B. și să probeze săvârșirea de către inculpatul A. a actului material al infracțiunii de trafic de influență din luna august 2013.
Prin urmare, atâta timp cât declarațiile inculpatului B. nu sunt susținute și de alte probe, respectiv declarații de martori, interceptări ale convorbirilor ambientale sau telefonice, acestea sunt insuficiente pentru a dovedii implicarea inculpatului A. la săvârșirea actului material al infracțiunii de trafic de influență din luna august 2013 și pentru a fundamenta o condamnare pentru acest act material.
2. Al doilea motiv de apel al Ministerului Public a vizat greșita achitare a inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență privind denunțul martorei Y.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră nefondată această critică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, apreciind că din actele dosarului nu rezultă că fapta săvârșită de inculpații A. și B. este prevăzută de legea penală.
Astfel, potrivit actelor dosarului, în perioada noiembrie - decembrie 2011, inculpatul A. a solicitat martorei Y., cu împrumut, suma de 25.000 euro pentru un prieten al său, respectiv inculpatul B., fără a stabili un termen de restituire a datoriei.
La începutul anului 2013, martora Y. l-a rugat în mod repetat pe inculpatul A. să-i restituie suma împrumutată, însă de fiecare dată inculpatul a amânat-o promițându-i că va obține restituirea datoriei de îndată ce persoana care beneficiase de împrumut va dispune de banii necesari.
Deși inculpatul A. a intermediat întâlnirea dintre martora Y. și inculpatul B., din probele administrate nu rezultă o promisiune din partea inculpaților de a facilita obținerea unor contracte de lucrări de la Primăria sectorului 3 București în schimbul sumei de 25.000 euro.
Încercarea inculpatului B. de a discuta cu directorul H.H. din cadrul Primăriei Sectorului 3 București nu a fost condiționată de nerambursarea împrumutului către martora Y. în condițiile în care martora a precizat, atât în declarația dată în fața instanței de fond cât și în declarația dată în fața instanței de apel, că nu au discutat în acest sens și că nu a înțeles niciodată că urmare a unor intervenții pe lângă funcționari publici să renunțe la solicitarea restituirii împrumutului acordat inculpatului B., în condițiile în care inculpatul B. îi restituise deja suma de 42.000 lei.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul A. a arătat următoarele:
„În anul 2011, inculpatul B. mi-a spus că dorește să divorțeze de soția pe care o avea atunci, însă aceasta îi condiționează acordul de divorț pentru suma de 25.000 euro. În acest context, am luat legătura cu martora Y., care a fost de acord să acorde această sumă cu titlu de împrumut, dorind însă să afle perioada după care împrumutul urma să fie restituit. Din discuțiile cu inculpatul B., am înțeles că acest lucru se putea întâmpla în trei - patru luni. Cei 25.000 euro mi-au fost înmânați mie de către martora Y., iar mai departe eu i-am dat inculpatului B. După ce a expirat perioada sus menționată, martora Y. a luat legătura cu mine și mi-a cerut suma de bani, iar eu la rândul meu am luat legătura cu inculpatul B., care a spus că nu are în acel moment banii, dar că o să restituie suma de bani martorei Y.
Am avut mai multe discuții telefonice cu martora Y., iar în anul 2013, la propunerea mea, a avut loc o întâlnire la Senat cu aceasta și cu inculpatul B. La acea întâlnire nu s-a discutat nimic despre facilitarea unor contracte, însă ulterior, într-o discuție purtată cu inculpatul B., acesta mi-a spus că încearcă să meargă cu martora Y. în diferite locuri unde are el prieteni, pentru a ajuta să încheie niște contracte, în condițiile în care aceasta se plângea de lipsă de lichidități și chiar de contracte. Eu i-am spus inculpatului B. să facă în așa fel încât să rezolva problema sumei de bani pe care i-o datorează martorei Y., în condițiile în care aceasta mă suna la două, trei zile. Eu i-am spus martorei Y. să țină legătura cu inculpatul B., pentru că acesta îmi spusese că încearcă să o ajute cu niște contracte. Ulterior, am aflat de la martora Y. că inculpatul B. a însoțit-o la Primăria sectorului 3 București și la SC A.A. SA.
În contextul discuțiile referitoare la restituirea acestui împrumut, arăt faptul că, la începutul lui martie 2014, inculpatul B. mi-a adus la cunoștință că urma să ia o sumă de bani de la un prieten pentru a restitui împrumutul contractat de la martora Y. După mai multe telefoane și discuții purtate în acele zile cu martora Y. pe această temă, în dimineața zilei de 10 martie 2014, contactând-o pe martora Y., am aflat că inculpatul B. îi restituise suma de 15.000 euro.
Ulterior, am aflat că, în realitate, martora Y. a fost forțată de cei de la Direcția Națională Anticorupție să spună că a primit această sumă de bani. În acest context, am purtat o discuție cu inculpatul B., iar acesta mi-a confirmat că i-a plătit martorei Y. suma de 15.000 euro și că aceasta provenea dintr-o altă sumă de 20.000 euro, primită cu titlu de împrumut de la martorul J., chiar la întâlnirea despre care am făcut vorbire anterior de la Restaurantul x.”
Inculpatul B., atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanțelor de judecată, a susținut că nu a avut nici un moment intenția de a nu rambursa împrumutul acordat de martora Y. și că nu există nicio legătură între acordarea sau restituirea împrumutului și încercarea de a facilita martorei Y. obținerea unor contracte.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul B. a precizat următoarele:
„Recunosc faptele pentru care am fost trimis în judecată, cu excepția celor referitoare la presupusa promisiune pe care i-aș fi făcut-o martorei Y., de a-i mijlocii încheierea unor contracte în cadrul Primăriei sectorului 3 București și la alte instituții, în schimbul obținerii unor foloase constând în nerestituirea sumei de 25.000 euro.
(…) Este real faptul că, prin intermediul inculpatului A., am solicitat un împrumut de 20.000 euro de la martora Y., primind efectiv 17.500 euro de la inculpatul A.. I-am spus inculpatului A. ca diferența până la 20.000 euro s-o oprească el în contul unei datorii anterioare. Acesta mi-a confirmat că suma împrumutată de la martora Y. a fost de 20.000 euro. Mi-a spus acesta, de asemenea, că banii sunt luați de la o persoană, căreia trebuie să îi plătesc o dobândă lunară. Eu i-am spus inculpatului A. că pot restitui împrumutul după un an de zile. Inculpatul A. mi-a spus că banii i-a luat de la martora Y. și că dacă pot să o ajut pe aceasta să obțină contracte de la diferite instituții publice sau private (zona de construcții). Nu exista însă o legătură între acordarea sau restituirea împrumutului și facilitarea obținerii unor contracte.
Întrucât am apreciat ajutorul primit de la martora Y. prin împrumutul acordat, am încercat să o ajut pe aceasta mergând la Primăria sectorului 3 București. Am fost cu martora Y. la această primărie și am încercat să discut cu martora L.L., însă aceasta a refuzat orice discuție. Am încercat, de asemenea, să purtăm discuții la SC A.A. SA, fără însă vreun rezultat.
Nu a existat nicio legătură între restituirea împrumutului și mijlocirea încheierii unor contracte și nici nu a existat vreo cerere de plată a unor dobânzi. Au existat discuții cu martora Y. în sensul restituirii împrumutului, iar eu i-am dat până în prezent aproape 11.000 euro.”
Prin declarația dată în fața instanței de apel, martora Y. a menținut declarația din fața instanței de fond și a confirmat susținerile celor doi inculpați:
„La inițiativa inculpatului A., în toamna anului 2012 i-am dat acestuia suma de 25.000 euro, spunându-mi că un amic care are probleme familiale și are nevoie de această sumă de bani și convenind ca împrumutul să fie restituit cât de repede posibil, fără a fi fixat vreun termen.
În anul 2013, am început să fac demersuri pentru restituirea împrumutului întrucât intrasem într-un blocaj financiar, discutând în acest sens doar cu inculpatul A. Acesta mi-a spus că va vorbi cu prietenul său și că în cel mai scurt timp îmi va fi restituită această sumă de bani. Am purtat mai multe asemenea discuții, iar acestea aveau loc lunar.
Am hotărât să discut doar cu inculpatul A., pentru că acesta fusese cel căruia îi dădusem banii.
Fără a avea vreo legătură cu împrumutul acordat, inculpatul A. mi-a spus că a găsit o oportunitate pentru a încheia niște contracte în domeniul în care activa firma mea, sens în care m-a pus în legătură cu inculpatul B. și m-am întâlnit prima dată cu acesta la Primăria sectorului 3 București. Împreună cu inculpatul B. am mers în primărie, iar acesta a fost cel care a intrat în biroul arhitectului șef și al directorului de Investiții, eu rămânând pe hol. Am auzit doar discuția purtată cu cel din urmă, când aceasta ne-a trimis la firma SC I.I. SRL, care câștigase o licitație pentru lucrări de anvelopare desfășurată de către Primăria sectorului 3 București.
Ulterior, m-am mai întâlnit cu inculpatul B. și cu un director al companiei SC A.A. SA, undeva pe stradă, iar acesta mi-a luat hârtiile cu prezentarea firmei, spunându-mi că o să mă contacteze ulterior. Așa am aflat ulterior că firma mea nu este solvabilă și de aceea nu poate încheia contracte cu SC A.A. SA.
Este adevărat că am încheiat ulterior niște contracte cu firma SC I.I. SRL și cu alt constructor ACM pentru lucrări în sectorul 3, însă prin propriile forțe, fără a fi implicat în vreun fel inculpatul B.
Până în prezent, inculpatul B. mi-a restituit circa 10.000 euro.
De la inculpatul B. am înțeles că ar fi primit doar 20.000 euro, din care efectiv doar 17.500 euro, diferența fiind dată inculpatului A. în contul unei datorii anterioare.
Indiferent de valoarea eventualelor contracte pe care le-aș fi încheiat prin mijlocirea inculpatului B., nu aș fi renunțat la suma de bani împrumutată. (…).”
Lipsa unei influențe a inculpatului B. asupra unor funcționari publici pe lângă care să intervină în vederea obținerii unor contracte pentru martora societatea martorei Y. este confirmată și de martorii K.K. și L.L.
Astfel, martorul K.K., arhitect șef în cadrul Primăriei sectorului 3 București, prin declarația dată în fața instanței de apel a precizat următoarele:
„Îl cunosc pe inculpatul B., ocazional, fiindu-mi prezentat de către un coleg de serviciu.
Este real faptul că la un moment dat inculpatul B. m-am întrebat dacă o societate poate obține contracte pentru lucrări de reabilitare clădiri pe raza sectorului 3, iar eu i-am spus că nu este o problemă de competența mea, îndrumându-l să se îndrepte la H.H. din cadrul primăriei.”
Martora L.L., director executiv al H.H. și achiziții din cadrul Primăriei sector 3 București, prin declarația dată în fața instanței de apel a menținut declarațiile date anterior în cauză, precizând următoarele:
„Am fost și sunt director de Investiții în cadrul Primăriei sectorului 3 București și arăt că nu îi cunosc pe inculpații din prezenta cauză, aceștia nefiind vreodată la mine în birou.
Persoanele care veneau la mine în birou și care menționau că au diverse oferte în legătură cu procedurile de achiziție desfășurate în cadrul primăriei erau îndrumate la Registratura instituției pentru a depune eventualele oferte scrise, urmând să primească răspuns scris în toate cazurile.
La nivelul Primăriei sectorului 3 București s-a încheiat la nivelul anului 2009 s-a încheiat un contract cadru de asociere cu mai multe firme. Operatorii economici implicați trebuiau să notifice primăria în eventualitatea unei subcontractări, iar primăria trebuie să își dea acordul pentru subcontractare, lucru care nu s-a întâmplat.”
De asemenea, interceptările convorbirilor ambientale din data de 10 aprilie 2014 și14 aprilie 2014, dintre Y. și A. cât și dintre Y. și B. confirmă faptul că martora Y. a împrumutat inculpatului B., prin intermediul inculpatului A., suma de 25.000 euro, însă rezultă și faptul că martora nu a înțeles nici un moment să renunțe la rambursarea împrumutului:
„(…) nu știu, dar eu trebuie să-mi scot banii de la el (B.) neapărat, nu se poate . da, era foarte bine dacă îi dădeam lui în mână și nu-i dădeam prin intermediul dvs. (A.). Dar ați spus foarte bine, am fost pe la SC A.A. SA, am fost pe la sectorul 3, am fost (…).
B.: Nici nu am discutat despre alte aspecte. Acesta este aspectul pe care l-am discutat noi. Eu am luat banii cu împrumut".
De asemenea, din interceptări nu rezultă că inculpații au pretins, primit ori acceptat promisiunea unui folos ce ar consta în nerestituirea împrumutului de 25.000 euro, în condițiile în care inculpatul B. a restituit martorei o parte din bani, respectiv suma de 42.000 lei.
Este cert că inculpatul B. și Y. s-au deplasat împreună atât la Primăria sector 3 București, unde B. s-a interesat despre contractele de lucrări privind reabilitarea unor clădiri pe raza sectorului 3, cât și la compania SC A.A. SA, însă această împrejurare nu atestă săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpații A. și B., fiind credibilă susținerea inculpatului B., în sensul că a încercat să o ajute pe martora Y. în semn de apreciere pentru ajutorul primit de la aceasta prin acordarea împrumutului.
Pentru reținerea acestei infracțiuni este necesar ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să creadă că are influență asupra unui funcționar public, fiind suficient să-l fi individualizat numai prin calitatea acestuia și să promită că-l va determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc.
Or, chiar dacă am accepta că inculpații ar fi avut influență sau ar fi lăsat să se creadă că au influență asupra unor funcționari pentru a-i determina pe aceștia să îndeplinească un act în favoarea martorei Y. (constând în încheierea sau facilitarea încheierii unor contracte), probatoriul administrat în cauză nu dovedește care ar fi fost prețul acestei presupuse influențe, în condițiile în care, așa cum s-a reținut anterior, în nici un moment nu s-a pus problema nerestituirii împrumutului acordat de martoră, existând doar o tergiversare din partea inculpaților.
În consecință, cum denunțul și declarațiile martorei Y. de la urmărire penală, conform cărora inculpații nu mai trebuiau să-i restituie împrumutul dacă-i obțineau contractele pentru firmă, nu sunt susținute de nicio altă probă administrată în cauză, în mod corect instanța de fond a procedat la înlăturarea acestora din ansamblul probator și a dispus achitarea inculpaților.
3. Primul motiv de apel al inculpatului A. a vizat greșita condamnare atât pentru infracțiunea continuată de trafic de influență (două acte materiale), cât și pentru infracțiunea de trafic de influență (actul material din martie 2014), apreciind că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte implicarea sa în săvârșirea acestei infracțiuni.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră nefondată această critică a inculpatului A., apreciind că din actele dosarului rezultă că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, fiind săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.
Astfel, în perioada februarie - mai 2012, inculpații A. și B. au pretins și primit suma de 200.000 euro, iar ulterior au mai pretins suma de 150.000 euro, prin intermediul martorului J., de la martorul I. pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul G. (G.) pentru a-i determina să finalizeze favorabil controlul fiscal ce se desfășura la SC H. SRL, aparținând martorului I.
În cursul lunii ianuarie 2012, martorul I. a relatat martorului B.B., consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București, despre controlul ce se derula la firma sa iar acesta i-a intermediat o întrevedere cu martorul J., comisar în Structura Centrală a Gărzii Financiare.
In acest context, l-a rugat pe J. să-l ajute, iar după două săptămâni J. i-a precizat că poate interveni pe lângă funcționari din cadrul G. pentru rezolvarea favorabilă a controlului de la firma sa, însă pentru aceasta i-a pretins suma de 200.000 euro.
In luna februarie 2012, I. a remis martorului J. suma de 200.000 euro în două tranșe, după ce în prealabil, a împrumutat de la martorul L. suma de 260.000 lei.
J. i-a precizat că banii sunt destinați unui funcționar din cadrul G. și l-a asigurat că rezultatul controlului fiscal la societatea sa va fi unul favorabil.
Pentru a-i oferi o garanție că va fi realizat scopul pentru care suma de 200.000 euro a fost remisă, martorul J. a organizat la restaurantul x din zona Pasajului x, o întâlnire a martorului I. cu inculpatul A. și o altă persoană, despre care au lăsat să se înțeleagă că lucrează în cadrul G. și l-au asigurat că verificarea fiscală desfășurată la societatea sa va fi una favorabilă.
Cei doi, inculpatul A. și cealaltă persoană i-au precizat martorului I. că trebuie „să fim foarte discreți" să nu relateze și altor persoane despre cele întâmplate, dându-i asigurări că se poate efectua și un control fiscal de fond la societatea martorului din care să nu rezulte nicio „problemă în domeniul fiscal" a firmei SC H. SRL.
Martorul I. l-a recunoscut în cursul urmăririi penale din planșele foto inclusiv în cursul judecății cu ocazia audierii, pe inculpatul A. ca fiind una dintre persoanele cu care s-a întâlnit la restaurantul x.
Realizând că demersurile martorului J. sunt neserioase și nu au condus la finalitatea dorită, la data de 2 iulie 2012 martorul I. a formulat denunț la Direcția Națională Anticorupție în cuprinsul căruia a relatat cele întâmplate și a Y. organelor de urmărire penală două memory stick-uri ce conțineau convorbiri ambientale purtate cu J. și înregistrate de martor în luna mai 2012.
După formularea denunțului, la data de 4 iulie 2012 martorul I. s-a întâlnit cu J. care și-a reluat asigurările în ceea ce privește obținerea rezultatului favorabil al controlului fiscal iar cu acea ocazie martorul I. i-a precizat că nu mai are posibilitatea să-i remită tranșa de 30.000 euro din cei 150.000 euro pretinși de J.
Acesta s-a arătat mulțumit și cu primirea unei sume de bani cuprinsă între 15.000 euro și 20.000 euro menționându-i că urmează să discute și cu persoanele cu funcții importante care să intervină în favoarea sa.
Martorul J., comisar în cadrul Gărzii Financiare - Structura Centrală, a aflat de la P., comisar în Garda Financiară, prin intermediul numitei R. că în perioada imediat următoare, în cadrul unui dosar instrumentat de Direcția Națională Anticorupție, i se pregătește realizarea unui posibil flagrant în legătură cu sume de bani primite, respectiv 200.000 euro, 150.000 euro. Aflând toate acestea, J. a încetat orice discuție și întâlnire cu inculpații B. și A. referitoare la pretinderea sumei de 150.000 euro și a evitat să se mai întâlnească cu martorul I.
Această situație de fapt, reținută de instanța de fond și însușită de instanța de apel, este susținută de declarațiile martorilor I. și J., declarația inculpatului B., procesele verbale de redare a înregistrărilor telefonice și ambientale, precum și de înscrisurile G. privind controlul desfășurat la SC H. SRL.
În acest context, Completul de 5 Judecători constată că probatoriile relevante readministrate direct și nemijlocit de instanța de apel se coroborează cu cele aflate în dosarul de urmărire penală și în cel al instanței de fond și confirmă atât situația de fapt expusă anterior, cât și vinovăția inculpatului A. pentru faptele imputate.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de apel, martorul I. menținut declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond și a precizat următoarele:
„În noiembrie 2011 a început un control la firma pe care o dețineam împreună cu soția mea, iar prin intermediul unui cunoscut m-am întâlnit cu J., scopul urmărit de mine fiind acela de a obține un rezultat favorabil în urma acestui control. El mi-a spus că are suficient relații pentru ca acel control să fie pozitiv.
Am avut mai multe întâlniri cu martorul J., fără ca acesta să îmi precizeze unde anume se localizează aceste relații.
După mai multe întâlniri, martorul J. mi-a spus că prețul intervenției era de 200.000 euro, pe care nu îi aveam efectiv, dar pe care i-am strâns de la mai multe firme cu care aveam relații contractuale și care erau interesate la rândul lor ca acel control să iasă bine pentru mine. Precizez că eu am avut doar suma de 5.000 euro.
Cred că banii au fost dați în trei tranșe, așa cum i-am primit și eu. Și banii s-au cerut toți odată, iar eu i-am dat în tranșe pentru că așa am putut.
Nu pot preciza exact cuantumul fiecărei tranșe, din câte îmi amintesc prima a fost de aproximativ 20.000 - 25.000 euro. De cele mai multe ori, banii au fost dați în mașina martorului J., iar o dată și la o cafenea în zona Pieței x, fără a fi și altcineva de față. Tot timpul, martorul J. a fost foarte secretos în privința persoanei la care urmau să ajungă banii, atât ca identitate, cât și ca localizare a acesteia.
După ce am dat banii, am cerut totuși un act ca și garanție că lucrurile aveau să se termine cu bine, știind că un act de control se încheie cu un proces verbal. Aveam nevoie de această hârtie, întrucât firmele cu care încheiasem contracte și care îmi avansaseră banii erau supuse la rândul lor de controale G. De asemenea, acest lucru s-a întâmplat și cu alte firme cu care avusesem relații comerciale.
Martorul J. mi-a spus că voi primi telefoane de la G., pentru a semna procesul verbal de control. Astfel, la un moment dat, m-a sunat o doamnă, care cred că era secretara directorului D.D. de la G. Acesta și-a cerut scuze pentru faptul că lucrarea în privința firmei mele nu este gata, arătând motivele întârzierii.
Tot punând presiune pe martorul J., acesta mi-a spus ca într-o sâmbătă să mă prezint la cafenea, în zona Pasajului x, unde urma să mă întâlnesc cu o persoană pentru a-mi da o garanție că lucrurile se vor sfârși cu bine pentru mine. M-am întâlnit cu inculpatul A., pe care la acel moment nu îl cunoșteam (aflând abia în anul 2014 cine este, din presă), iar acesta m-a luat de braț și m-a dus în cafenea, discutând cu el și cu altă persoană. Cealaltă persoană care se afla în restaurant mi-a spus că se va ocupa A. și că totul va fi Ok. Prin A. am înțeles că este persoana care mă introdusese în restaurant. Precizez că niciunul dintre cei doi nu s-au prezentat, nici ca identitate, nici ca loc unde lucrează, dar împreună mi-au dat asigurări că va fi bine și că să stau liniștit. Întâlnirea a durat cinci - zece minute. Eu am plecat cu inculpatul A., conducându-l cu mașina până în zona x. Pe drum nu am discutat absolut nimic legat de actul de control.
Întrucât actul de control nu s-a finalizat cum mi s-a promis, în luna iunie am făcut un denunț la Direcția Națională Anticorupție.
Ulterior, mi s-au mai cerut 150.000 euro pentru finalizarea actului de control, susținându-se că au apărut niște complicații, sumă care mi-a fost pretinsă tot de către martorul J.
În acest context, am fost la Direcția Națională Anticorupție și am depus denunțul.”
Declarațiile martorului I. au fost confirmate și de cele ale martorului L. conform cărora în perioada ianuarie - februarie 2012 i-a împrumutat denunțătorului suma de 260.000 lei pentru a o remite printr-un intermediar unei persoane cu funcție de conducere din cadrul G. în scopul menționat, iar în perioada mai - iunie 2012 i-a mai cerut suplimentar un nou împrumut de 150.000 euro pentru a fi utilizați în același scop.
Declarațiile martorului L. sunt susținute de documente bancare care atestă că în luna februarie 2012 a scos din conturile bancare personale și ale soției sume importante de bani.
Prin declarația dată în fața instanței de apel, martorul J. a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond și a precizat următoarele:
„În anul 2012, am fost contactat de martorul I., care mi-a relatat că există un control al G. la firma pe care o deținea și era interesat ca acest control să se finalizeze favorabil. Eu nu aveam cum să îl ajut direct și, în primă fază, i-am spus că trebuie să văd dacă pot vorbi cu cineva. Am luat legătura cu inculpatul B., pe care îl cunoșteam din anul 2007, fiind colegi de partid. Am făcut acest lucru întrucât cu câteva luni în urmă mi-a spus că are un prieten care ocupă o funcție de conducere în aparatul central al G. Mi-a spus atunci că dacă am vreodată o problemă ar putea să mă ajute.
I-am relatat inculpatului B. despre dorința martorului I. și mi-a spus că la rândul lui trebuie să vorbească cu altcineva pentru a putea să vadă dacă ne poate ajuta. În acel moment, nu mi-a spus nimic despre identitatea persoanei la care urma să apeleze. După puțin timp mi-a spus că a găsit persoana care poate rezolva favorabil problema martorului, fără a-mi preciza la acel moment despre cine este vorba, iar costul intervenției este de 200.000 euro, bani din care urma să primesc și eu o parte. Nu rețin exact dacă cu ocazia acestei discuții sau ulterior s-a stabilit ca partea mea să fie de 20.000 euro.
I-am comunicat martorului I. suma solicitată, iar acesta a fost de acord cu plata ei, aspect pe care l-am adus la cunoștință ulterior inculpatului B. După câtva timp m-am întâlnit cu inculpatul B. și cu inculpatul A., fiind prima dată când îl vedeam pe acesta din urmă, ocazie cu care el mi-a spus că a ocupat o funcție de conducere din G. și că situația societății martorului I. este destul de gravă, dar că problema se poate rezolva.
Cei 200.000 euro s-au dat în trei tranșe, după cum urmează: prima tranșă de 20-30.000 euro am primit-o de la martorul I., iar în aceeași seară m-am văzut la Restaurantul x cu cei doi inculpați. În acest context, am fost la baia restaurantului, unde mi-am oprit pentru mine, potrivit convenției cu inculpatul B., suma de 5.000 euro, iar cu restul m-am întors la masă și i-am pus inculpatului A. într-o geantă maro, pe care acesta o avea asupra sa; a doua tranșă a fost ceva mai mică, nu îmi amintesc unde am primit banii de la martorul I., probabil tot în zona Pieții x, însă în aceeași zi m-am întâlnit cu inculpatul B. și i-am Y. întreaga sumă primită; a treia tranșă am primit-o de la martorul I. în zona Restaurantului x și în aceeași zi m-am întâlnit la Restaurantul x cu inculpatul B., căruia i-am Y. suma primită, mai puțin diferența de 15.000 euro, care mi-a revenit potrivit înțelegerii anterioare.
În legătură cu persoana la care urma să se intervină în mod nemijlocit, atât inculpatul B., cât și inculpatul A., la întâlnirea pe care am avut-o la Restaurantul x, mi-au pomenit numele de D.D., care era director în Direcția de Control care efectua verificarea la firma martorului I.
În luna martie 2012, după ce martorul I. a dat întreaga sumă de bani, am intermediat o întâlnire a acestuia cu inculpatul A. și cu altă persoană, la solicitarea martorului, care dorea să afle detalii despre modul în care urma să se desfășoare controlul la societatea sa. Locația întâlnirii a fost Restaurantul x și cred că aceasta a fost stabilită chiar de către inculpatul A., eu fiind cel care i-am comunicat martorului I. locul unde urmau să se întâlnească. Eu nu am participat la acea întâlnire, întrucât așa s-a stabilit să se desfășoare. De la martorul I. am aflat că a discutat cu inculpatul A. despre control, despre modul în care puteau să rezolve pe viitor asemenea probleme. Tot martorul I. mi-a spus că, după întâlnire, a plecat împreună cu inculpatul A. cu mașina martorului undeva în apropiere.
După o perioadă în care nu s-a întâmplat nimic, am fost contactat din nou de martorul I., care m-a întrebat ce se întâmplă cu controlul întrucât fusese contactat de către cei de la G. pentru desfășurarea acestuia. Am luat legătura de mai multe ori cu inculpatul B., iar o dată m-am întâlnit chiar și cu inculpatul A. în locul în care acesta lucra, respectiv pe bd. x și le-am comunicat că martorul I. era din ce în ce mai agitat, întrucât controlul continua într-un ritm susținut și i se solicitau tot felul de documente. De la martorul I. aflasem că acest control nu se rezuma la firma sa, ci avea în vedere și firmele partenere de faceri de la care primise informații în acest sens.
Inculpatul A. a venit cu propunerea ca și cale de rezolvare a situației de a se desfășura un control de fond la societatea martorului I., care să se finalizeze cu un raport de inspecție fiscală, situație în care societatea martorului nu ar mai fi avut nicio problemă. Pentru această modalitate de rezolvare, inculpatul A. mi-a comunicat că suma pe care martorul I. urma să o achite era de 150.000 euro și că vom păstra legătura prin intermediul inculpatului B. I-am comunicat noua situație martorului I., care după un timp de gândire mi-a spus că este de acord, convenindu-se plata unei prime tranșe de 20-30.000 euro. Arăt faptul că banii nu s-au mai dat, întrucât am primit o informație din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în sensul că urma să se realizeze un flagrant în privința mea, situația în care am sistat legătura cu martorul I., comunicându-i acest aspect și inculpatului B.
Inculpatul B., prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și în fața instanțelor a recunoscut în totalitate fapta de trafic de influență săvârșită împreună cu inculpatul A.
Prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul B. a precizat următoarele aspecte legate de această infracțiune:
„În legătură cu întâlnirea de la Restaurantul x, afirm faptul că la aceasta au participat inculpatul A. și martorul J.. Întâlnirea a avut loc din inițiativa mea și am vrut să mă asigur astfel că nu va fi nicio neînțelegere cu privire la termenii convenției.
Arăt faptul că am fost contactat anterior de către martorul J., care m-a întrebat dacă cunosc pe cineva care poate opri un control al G. I-am spus că da, sens în care l-am contactat pe inculpatul A., iar acesta mi-a cerut numele persoanei implicate și a firmei. După câteva zile, comunicându-i datele solicitate, inculpatul A. mi-a spus că este un control declanșate urmare unei sesizări primite de la Serviciul Român de Informații. Inculpatul A. mi-a spus că îl putem ajuta pe cel interesat și că prețul intervenției este de 180.000 euro, la care martorul J. își mai poate adăuga o sumă dacă dorește.
Aflând despre ce sumă este vorba, m-am gândit că cel mai bine este să îi pun în contact direct pe martorul A. și pe martorul J.
Prima tranșă, circa 40.000 euro, i-am primit de la martorul J. în mașină, în perioada ianuarie - februarie 2011, iar eu în aceeași zi i-am dat respectiva sumă inculpatului A.. La Restaurantul x s-a remis cea de a doua tranșă, sens în care martorul J. a mers la baie, a oprit o parte din banii pe care îi avea asupra sa, iar restul i-a pus în geanta inculpatului A., lucru care s-a întâmplat chiar la masă.
Restul banilor urmau să fie plătiți după ce se rezolva problema. Astfel, restul sumei până la 180.000 euro i-am primit eu după circa trei luni și i-am dus la biroul inculpatului A. În acea perioadă, eu eram președintele unui ONG, denumit Forumul Antidrog, iar inculpatul A. era director în cadrul K.
După câteva luni, martorul J. mi-a spus că martorul I. este nemulțumit pentru că era chemat în continuare cu acte la G.
Arăt faptul că, mai înainte de a se da cea de a treia tranșă de bani, martorul I. a spus că dorește să aibă o confirmare, o dovadă (hârtie) în sensul că lucrurile sunt rezolvate și pentru că nu a primit această dovadă a avut loc întâlnirea de la Restaurantul x, care mi-a fost solicitată mie de către martorul J. Eu, personal, nu am participat la această întâlnire, dar a mers inculpatul A., care mi-a confirmat acest lucru. Eu am considerat că chestiunea pentru care ne angajasem nu se rezolvase tocmai bine și de aceea nu am mers la acea întâlnire, la care de altfel nici nu s-a solicitat să particip.
Revenind la cele expuse anterior, arăt că, în contextul în care martorul I. era nemulțumit pentru că era chemat în continuare la G., i-am comunicat acest lucru inculpatului A., care mi-a spus că era vorba despre o nouă problemă întrucât prima fusese rezolvată, iar dacă acest martor dorește să fie rezolvat de o altă problemă, trebuie să dea o sumă de 150.000 euro. I-am comunicat acest aspect martorului J., însă în final acești bani nu au mai fost dați.”
Martorul E.E., unul dintre inspectorii ce efectuau controlul la societatea SC H. SRL, prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de fond, a confirmat faptul că pe parcursul derulării verificărilor la societatea menționată a fost căutat de două ori la birou de inculpatul A. (pe care de altfel nici nu-l cunoștea). Acesta l-a și abordat pentru a-i lăuda lucrările întocmite, însă martorul a suspectat că scopul real pentru care inculpatul A. l-a căutat a fost acela de a încerca să aducă în discuție controlul ce se realiza în acel moment la firma SC H. SRL, mai ales că era singura verificare ce o avea în lucru iar I. îi sugerase pe parcurs că îl cunoaște pe D.D. - directorul Direcției Fiscale din G.
Declarația inculpatului B., de recunoaștere a faptelor, a fost confirmată atât de depozițiile martorului J., conform cărora în perioada februarie - mai 2012 inculpatul B. a pretins și primit 200.000 euro iar ulterior a mai pretins 150.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul G. pentru a-i determina să finalizeze favorabil controlul de la firma SC H. SRL, cât și de interceptările convorbirilor ambientale din 7 noiembrie 2013, 26 noiembrie 2013, 11 decembrie 2013 dintre B. și J.
Depozițiile martorului J. se coroborează cu cele ale martorului I. care au atestat desfășurarea unui control G. la firma SC H. SRL de doi inspectori G., pretinderea și primirea sumei de 200.000 euro, cât și pretinderea de 150.000 euro de J. în perioada februarie - mai 2012 destinați unui funcționar G. pentru obținerea unui rezultat favorabil al verificărilor.
Relatările martorului I. au fost confirmate de înscrisurile G. privind controlul desfășurat la SC H. SRL prin care s-a verificat circuitul financiar în care era implicată firma și finalizat printr-o sesizare penală privind săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani de către I. care a și fost arestat preventiv în anul 2014 pentru aceste fapte, precum și de interceptările convorbirilor ambientale dintre I. și J. din mai - iulie 2012 conform cărora acesta din urmă recunoaște primirea sumei de 200.000 euro, că a intervenit pentru finalizarea controlului la firma SC H. SRL cu un rezultat favorabil și că nu el este cel care se ocupă de influențarea funcționarilor G. ci alte persoane cu funcții de conducere din K.,.
Pasaje elocvente din transcrierea interceptărilor dialogurilor dintre martorul I. și J. (filele 230 - 252, vol. 5, dup):
„(…) I.: Eu pe ce am dat două sute de mii, mânca-ți-aș, deci, eu am rămas încă șocat și cu asta. Adică băieții ăia nu știu cine (…) (folosește un cuvânt obscen) (…) mea or fi băieții ăia. Ce-au (…) adică ce-au făcut pentru banii ăștia, pentru că n-au făcut nimic. Ăia (…) în continuare băieții ăia se duc la diverși furnizori de-ai mei și mănâncă!
J.:Da, da, da, da (…).
I.: Cum?
J.: (…) (neinteligibil) (…).
(…) J.: Eu, vezi, tot ceea ce e intervenție acolo tre’ măcar să știi să umbli cu chestii tehnice și procedurale și îți aranjezi problema.
I.: Nu mai pentru că au fost deci, din punctul meu de vedere au fost nenorociți. Au fost nenorociți în (…) (folosește un cuvânt obscen) (…) mea. Eu acum de ce să mă c (…) c pe mine, gândește-te că tu le faci completarea „Bă, am avut o înțelegere, nu s-a respectat.” Prima. Am avut a doua înțelegere, nu s-a respectat. M-am (…) m-a decimat acela. Și?.
(…) I.: Da,mă, a fost băiatul care m-a luat, B. Pentru ălălaltu’ i-a zis B.
J.: Da.
I.: Da’ celălalt nu s-a prezentat sau nu știu ce. Părea destul de șmecher din sistem, nu sau?
(…) I.: Adică nu știu la ce nivel era omul, că (…) (folosește un cuvânt obscen) (…) habar n-am, ți-am zis. (…).
(…) I.: Stai puțin. Dacă e mai mult înseamnă că mișcarea pe care am făcut-o a fost înțeleaptă. Ca să mai pun o sută cincizeci de mii acum, bă, orice prostii am făcut eu să-mi bag (…) (înjură) (…) în mă-sa! Tu îți dai seama despre ce sumă? Păi, dacă aș fi făcut banii ăștia stăteam în (…) (folosește un cuvânt obscen) (…) mea la (…) toată viața.
J.: Dă-l în puii mei. Ok.
I.: Îți dai seama (…) adică este (…).
(…) I.: Da, deci, suntem iarăși în punctul zero acum.
J.: (…) (neinteligibil) (…) (vorbește în șoaptă) (…).
I.: Ă?
J.: (…) (neinteligibil) (…) (vorbește în șoaptă (…).
I.: Păi, da.
J.: Nimeni nu vrea să dea drumul J.: (…) (neinteligibil) (…) (vorbește în șoaptă) (…).
I.: Frățicule se feresc, se feresc, da’ am început o treabă acum șase luni de zile în (…) (folosește un cuvânt obscen) (…) mea.
J.: Da.
I.: Tre’ s-o închidem (…) (neinteligibil) (…)”.
La data de o7 noiembrie 2013 a avut loc o întâlnire între inculpatul B. și martorul J., cei doi purtând un dialog în care au abordat aspecte relevante privind infracțiunea de trafic de influență (filele 13-25, vol. 3, dup):
„(…) J.:. ăsta crede că eu l-am păcălit. Că i-am luat 200.000 și l-am prostit sau că. Bă, că a cerut o sută cincizeci, două sute, două sute cincizeci de mii.
B.: Care două sute cincizeci de mii ?
J.: Da, nu, nu, așa zice el, știi ? M-ai înțeles ?
B.: Că el când a venit, păi asta nu. Tre’ să vorbească să se întâlnească cu el. Mă, tu ai făcut o mie de alte căcaturi care nu au nicio legătură cu controlul! Când ai venit la mine, bă, acesta-i venit să oprească controlul, nu ca să devii alt caz în parte.
J.: Dar dacă face vreo prostie îl ! Îți dai seama, nu vreau pentru douăzeci de mii să stau să îl car în spate!
B.: La momentul respectiv noi am crezut că banul cu care așa. .merită riscul! Păi, se întâmplă și așa!
J.: Ce-i nașpa, este că el s-a întâlnit cu Ovidiu atuncea. Aia-i treaba! Da de ce a vrut A. să se vadă cu el atunci?
B.: Nu mă întreba! Eu nici nu știu pe unde eram!
Eu pot doar să dau recomandări că la discuție a fost (…) Domnie,omului i se dă o hârtie.
J.: Iar el, tu știi, că el și atuncea a venit și-a zis „Hai, că poate mă ajutați cu aia.
B.: Cine știe ce ? Și eu ți-am zis de atunci că el vorbea pe telefon că a dat două sute de mii, că a dat la G., că cerea banii. „Bă, dați-mi și mie niște bani!"
J.: Da, mie mi-a zis el că a încercat și pe la alții să-și rezolve problema!.”
La data de 26 noiembrie 2013, între B. și J. a avut loc o nouă întâlnire (filele 44-64, vol. 3, dup), relevant fiind pasajul în care cei doi discută despre reproșurile aduse de I. și temerea că acesta ar fi putut sesiza instituții ale statului despre activitatea infracțională ce face obiectul cercetărilor:
J.: Bă, că, știi că mi s-au cerut 200.000, mi s-a cerut 150.000, mi s-a. îi zic .da ? Ce s-a întâmplat? Nu ți s-a rezolvat problema ? Te-a deranjat cineva 3-4 luni? Când m-am întâlnit care a fost sfatul ? Da ? Hai să facem curățirea și mai dai o sută cincizeci și gata.
B.: Serviciul Român de Informații n-are nimic cu tine.
J.: Nu? Deci nu-i nicio problemă?
B.: Nu.
De asemenea, elocvente în dovedirea implicării inculpatului A. sunt și interceptările dialogurilor dintre acesta și inculpatul B. privind pretinderea și remiterea celor 200.000 euro de la I., pentru a se realiza intervenții pe lângă inspectorii G. ce efectuau controlul la firma acestuia:
A.: Eu ți-am zis, eu verific. Că astăzi pot să verific. Am posibilitatea să verific.
B.: Noi tre' să ne asigurăm că nu e de la ăla.
A.: Da. Păi, și eu asta vreau să fac.
B.: Da, Ă.
A.: Dar în orice caz, în orice caz. B., uită-te la mine!
B.: Încerc să-mi aduc aminte.
A.: Ce?
B.: Încerc să-mi aduc aminte ceva. Nu mai știu. Firma sau ăla. nu mai știu.
A.: Hm?
B.: Firma sau ăla. da' nu mai știu.
A.: Nu mai .(neinteligibil) .
B.: Mă rog! (se referă la I. - n.a.).
A.: (vorbește în șoaptă) Chiar așa dacă este, .(neinteligibil). Dăm autodenunț, suntem (neinteligibil) . Asta mi-a zis șeful atunci. (neinteligibil-gesticulează cu ambele mâini). Între noi.
B.: Da, da noi trebuie să ne punem de acord, mânca-ți~aș gura ta! Dacă este autodenunț, ăia ne vor chema. Eu. Eu nu cred în coincidențe, A.!
A.: (neinteligibil). Da.
B.: Ne vor chema pe amândoi la spo.
A.: Da.
B.: La spovedanie. sută la sută!
A.: Da. Și? Stăm împreună de, (neinteligibil), și spunem ce vorbim. Da.
B.: O să ne întrebe. Dacă ăla spune. o să spună. Bă, ăla spune.
A.: Da, domnule, eu l-am văzut.
B.: Spune, A., A.!
A.: Da.
B.: Și dacă te recunoaște suntem mâncați!
A.: Și ce dacă mă recunoaște? Da, mă, m-am văzut cu el. Și? M-a rugat frumos și mi-a cerut un sfat pe o temă. Mi-ai dat vreun leu atunci? (neinteligibil). în gât!. (neinteligibil). Da.
B.: Bun. Și dacă îl cheamă pe V.?
A.: (vorbește în șoaptă). (neinteligibil). a fost chemat la Direcția Națională Anticorupție.
B.: Hm?
A.: (vorbește în șoaptă) (…) (neinteligibil).
B.: Mi-ai spus că a fost chemat la Direcția Națională Anticorupție. Asta știu. Dar dacă îl cheamă din nou? Și zice: "Uite, domnule, e aicea. sunt."
A.: Vrei să-ți spun ceva? Și dacă varsă, n-ai nici o legătură!
B.: Dacă I., ăla. I. îl cheamă. Dacă ăla varsă tot, J. varsă tot (…).
A.: Nu. Nu . (neinteligibil) (…).
B.: Nu, nu. Hai să plecăm!
A.: N-ai nici o legătură!
B.: Hai să plecăm!
În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că elementul material al infracțiunii de trafic de influență s-a realizat prin pretinderea de către inculpatul A., prin intermediul inculpatului B. și a martorului J., de la martorul denunțător I. a sumelor de 200.000 de euro și 150.000 și primirea sumei de 160.000 euro, inculpatul A. creând martorului I. impresia că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul G. pentru ca aceștia să finalizeze favorabil un control ce se efectua la firma SC H. SRL, aparținând martorului I.
În practica judiciară și în literatura juridică s-a stabilit că infracțiunea de trafic de influență se săvârșește și atunci când inculpatul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcționarului asupra căruia a lăsat să se creadă că are influență, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influența presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacției.
Actul pentru care inculpatul A. a promis intervenția intra în atribuțiile de serviciu ale funcționarilor publici de la G., practica judiciară și literatura juridică stabilind că nu are importanță dacă intervenția promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenție s-a urmărit efectuarea de către funcționar a unui act legal sau a unui act ilegal și nici dacă acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcționar în sensul celor dorite de persoana interesată.
Sub aspectul laturii subiective, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că inculpatul A. a comis infracțiunea de trafic de influență cu intenție directă, acesta realizând consecința promisiunilor făcute, urmărind să uzeze de influența pe care o avea pe lângă funcționarii publici de la G. (în condițiile în care acesta deținuse anterior funcții de conducere în cadrul G., iar la momentul săvârșirii faptelor funcționa în cadrul K. - șef serviciu în K. - S. Phare), nefiind necesar ca scopul urmărit (determinarea funcționarilor publici de la G. să finalizeze favorabil controlul efectuat la SC H. SRL) să fie efectiv realizat.
Cu privire la a doua infracțiune de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen., constând în intervenirea pe lângă funcționari publici din cadrul G. pentru ca martorul J. să promoveze concursul pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că inculpatul A. nu a avut nicio participare la actul material din luna august 2013, astfel încât se va analiza doar implicarea acestuia la săvârșirea actului material din martie 2014.
Astfel, din probe administrate în cauză a rezultat că în luna martie 2014, inculpații A. și B. au pretins suma de 20.000 euro, iar la 9 martie 2014 inculpatul B. a și primit 20.000 euro de la martorul J., în scopul de a interveni pe lângă funcționari publici din cadrul G. pentru ca acesta să promoveze concursul programat în 29 martie 2014 pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z.
Ca urmare a solicitării efectuate de către martorul J. de a-l sprijini în vederea promovării concursului pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z., inculpatul B. a discutat cu inculpatul A., iar acesta din urmă i-a transmis că a discutat despre „problema" lui J. cu V., Ministru de finanțe și X., președintele G., cel din urmă asigurându-l că se poate realiza o astfel de intervenție în sensul promovării concursului de către J. Ulterior, A. i-a comunicat că a discutat și cu un procuror din cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism delegat în cadrul G. care l-ar putea ajuta pe J. în sensul să-l favorizeze, inclusiv să-i obțină întrebările date Ia examen pentru proba scrisă.
În acest scop, inculpatul A. a pretins suma de 20.000 euro, cerere transmisă de inculpatul B. martorului J. care a fost de acord să o plătească.
La data de 9 martie 2014, martorul J. și inculpatul B. s-au întâlnit în restaurantul x din București, sector 3, unde J. i-a remis inculpatului B. suma de 20.000 euro, moment în care a fost surprins de organele de urmărire penală cu banii asupra sa.
Inculpatul B. a recunoscut constant, atât la urmărire penală cât și în cursul judecății comiterea faptei și a precizat că din suma de 20.000 euro primită de la J., 5.000 euro urma să îi dea inculpatului A. iar cu diferența de 15.000 euro să achite o datorie către martora Y.
Imediat după surprinderea în flagrant, B. și-a exprimat acordul să colaboreze cu organele de urmărire penală astfel că începând cu data de 10 martie 2014 s-au realizat mai multe interceptări audio și video, ambientale ale întâlnirilor dintre B. și A.
La data de 10 martie 2014 s-a întâlnit cu inculpatul A., care aflase de la o cunoștință comună că în după-amiaza zilei de 9 martie 2014 se organizase o acțiune de prindere în flagrant dar nu cunoștea persoanele implicate. Inculpatul A. și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acțiunea desfășurată și a încercat să afle cât mai multe detalii pentru a stabili instituția care realizase operațiunea judiciară, iar inculpatul B. i-a sugerat că acțiunea ar fi fost generată de un denunț al lui I. sau J., persoane de la care s-au pretins bani, moment în care inculpatul A. a refuzat să mai vorbească explicit, a început să facă mai multe semne, confirmând fie prin gestică, fie prin cuvinte în șoaptă că, într-adevăr, este posibil să fi fost interceptat J.
La data de 11 martie 2014, în sediul Parlamentului României, inculpatul A. a reluat tema acțiunii judiciare ce a avut loc la restaurantul x la 9 martie 2014, exprimându-și îngrijorarea că s-ar putea ajunge la persoana sa și a faptului că numitul J. i-ar putea denunța. De asemenea, inculpatul A. i-a precizat inculpatului B. că a făcut verificări și a aflat că acțiunea flagrantului din 9 martie 2014 nu-l viza pe B., reluând tema contractului de împrumut pe care B. trebuia să-l încheie cu J. pentru a ascunde scopul remiterii celor 20.000 euro.
Prin ordonanța din 31 martie 2014, inculpatul B. a fost autorizat în calitate de colaborator să redacteze un contract de împrumut cu date nereale încheiat între acesta și J., respectiv că a primit împrumut suma de 20.000 euro, cu termen de rambursare 2 luni și data întocmirii 9 martie 2014.
La 31 martie 2014, inculpatul B. i-a prezentat inculpatului A. contractul de împrumut fictiv, așa cum îi ceruse iar după ce A. l-a studiat și-a dat acordul ca B. să-l semneze, să-l prezinte martorului J. spre a fi semnat și sa-i restituie suma de 20.000 euro pentru a nu fi depistați de organele judiciare.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază ca fiind elocvente, în dovedirea existenței faptei, declarațiile martorului J. și ale inculpatului B., înregistrările convorbirilor ambientale din 10 martie 2014 și 11 martie 2014 dintre B. și A. și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul B. a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, precizând următoarele aspecte cu privire la actul material din luna martie al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență:
„În legătură cu intervențiile în favoarea martorului J., arăt faptul că doar la întâlnirea din august 2013, față de solicitarea acestuia de a discuta cu inculpatul A., i-am spus că o să încerc să vorbesc cu el. În legătură cu întâlnirea din 2014, nu am făcut nicio referire la inculpatul A., pentru a-l proteja pe acesta din urmă.
Inculpatul A. nu mi-a avansat niciun nume de persoană cu care urma să vorbească pentru a facilita promovarea concursului de către martorul J., însă știam că inculpatul A. este în relații bune cu mai multe persoane, inclusiv cu ministrul de finanțe în perioada respectivă. Mențin afirmațiile din declarațiile anterioare privitoare la numele vehiculate în legătură cu aceste intervenții.”
Spre deosebire de primul act material al infracțiunii, susținerile inculpatului B. cu privire la implicarea inculpatului A. în cel de-al doilea act material al infracțiunii de trafic de influență se coroborează și cu alte probatorii, fiind totodată confirmate și de derularea în continuare a evenimentelor, cu referire la plăsmuirea unui contract de împrumut care să ascundă titlul real cu care suma de 20.000 de euro a fost primită de inculpatul B., respectiv ca preț al influenței pe care acesta, împreună cu inculpatul A., urmau să o exercite în favoarea martorului J.
Prin declarația dată în fața instanței de apel, martorul J. a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de apel, confirmând situația de fapt reținută de instanță:
„(…) Arăt faptul că am lucrat în Garda Financiară, iar în anul 2013 aceasta a fost desființată, înființându-se o nouă structură, respectiv Z. Toți cei din Garda Financiară am fost trecuți în fondul de rezervă, iar pentru a accede în noua structură, trebuia să participăm la un concurs, angajările urmând să se facă pe criterii de transparență. În acest context, la o întâlnire întâmplătoare cu inculpatul B. în vara lui 2013, acesta a venit cu propunerea de a mă ajuta la concurs. B. mi-a spus că intervenția urma să se facă prin intermediul inculpatului A., care la acel moment era parlamentar, membru în Comisia de Buget Finanțe. S-a avansat o posibilă sumă de 20.000 euro, care era prețul intervenției. Eu nu am fost interesat să iau concursul cu ajutorul acestei intervenții. M-am înscris la concurs și am trecut doar proba teoretică.
Discuția a revenit ulterior, în contextul în care în anul 2014 au mai avut loc câteva sesiuni de recrutare prin concurs a personalului de la Z. În contextul în care erau deja demarate cercetările penale, având tehnică asupra mea, am purtat din nou discuții cu inculpatul B. în legătură cu o posibilă favorizare a mea la concursul ce urma să aibă loc, condițiile fiind aceleași ca în precedent, respectiv plata unei suma de 20.000 euro, iar intervenția urma să se facă prin intermediul inculpatului A., al cărui consilier era inculpatul B. Menționez că nu am discutat direct cu inculpatul A. pe tema unui eventual ajutor la concursul pentru accederea în Z. (…).
(…) Inculpatul B. mi-a spus în ambele situații că persoana care avea să mă ajute la concurs și căreia îi erau destinați banii era inculpatul A.”
Depozițiile inculpatului B. au fost confirmate de interceptările convorbirilor ambientale dintre B. și A. din 10 martie 2014 și 11 martie 2014:
B.: Ți-am zis că am luat douăzeci de mii.
A.: Bun.
B.: Bun. Întrebarea este ce fac cu diferența?
A.: Stai.
B.: Bă!
A.: Stai cuminte!
B.: Întrebarea este unde găsesc cinșpe' mii, ca să-i dau Iu' ăsta înapoi?
A.: Stai cuminte! Stai cuminte, să vedem despre ce este vorba!
B.: Ca să-ți spun. ca să-ți spun, mi-e și frică să-i dau înapoi!
A.: Bravo! Bravo! Bravo!
B.: Cum să-i zic: „Bă, vino să-ți dau banii înapoi!"? (râde).
A.: Nu, stai un pic. I-ai luat.
B.: Nu!?
A.: Nu, da' i-ai luat. (neinteligibil).
B.: Da' știi ce se-ntâmplă dacă fac așa?
A.: (vorbește în șoaptă, neinteligibil).
B.: Dacă se duce și vorbește el, ce facem, A.?
A.: Ce să fac? De ce, am făcut ceva? Am vreun
amestec în treaba asta? Ai tu vreun amestec în treaba asta? I-ai luat tu
altceva. Băi, calmează-te! Băi B., tu gândește la rece și calmează-te! Ce, ai vreo treabă în treaba asta? Nu, i-ai luat cu împrumut. (neinteligibil) .
B.: Poate că tu ai fi aflat de tine. Da' de mine?
A.: (vorbește în șoaptă, neinteligibil).
B.: Întrebarea este îl mai putem ajuta p-ăsta? Sau merită?
A.: (vorbește în șoaptă și gesticulează din cap în sens negativ).
B.: Ce anume?
A.: . (neinteligibil) . Tre' să fii nebun!
B.: (vorbește în șoaptă) Nu știu unde-i dau banii înapoi, (folosește o expresie obscenă)!
A.: Calm! Vedem, găsim. Ascultă-mă, ești băiat cu capul pe umeri, B. Dacă e prietenul tău. dacă e prietenul tău, te-nțelege, că poți să-i dai banii, că i-ai luat cu împrumut și că vezi cum.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. a fost realizat prin două acțiuni alternative, respectiv pretinderea (de inculpatul A. prin intermediar) și primirea (de inculpatul B.).
Inculpații au lăsat să se creadă că au influență asupra funcționarilor precizându-le atât numele, cât și calitățile deținute - V. ministru de finanțe, X. - președinte G. și un procuror.
De asemenea, au promis că vor interveni la acei funcționari pentru ca numitul J. să promoveze concursul organizat pentru ocuparea unei funcții de inspector în cadrul G. - Z.
În aceste condiții, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că inculpatul A. a comis infracțiunea de trafic de influență cu intenție directă, fiind fără relevanță că scopul urmărit, respectiv favorizarea promovării concursului de către martorul J.,nu a fost efectiv realizat.
4. Al doilea motiv de apel al inculpatului A. a vizat greșita condamnare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, apreciind că s-a aflat în eroare cu privire la circumstanțele în care inculpatul B. a primit suma de 20.000 euro de la martorul J.
Susținerile inculpatului A. sunt însă infirmate de declarațiile inculpatului B., precum și de interceptările convorbirilor ambientale din 10 martie 2014 și 11 martie 2014 dintre A. și B., mijloace de probă din care a rezultat săvârșirea de către inculpatul A. a instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen.
Astfel, la data de 10 martie 2014, aflând că s-ar putea efectua cercetări cu privire la activitățile infracționale în care a fost implicat alături de B., pentru a ascunde scopul remiterii sumei de 20.000 euro de către J., inculpatul A. l-a instigat pe inculpatul B. să redacteze un contract de împrumut fictiv din cuprinsul căruia să reiasă că suma de 20.000 euro a fost împrumutată inculpatului B. de J.
Prin ordonanța procurorului din 31 martie 2014 s-a autorizat folosirea colaboratorului B. și participarea la realizarea și prezentarea inculpatului A. (așa cum acesta solicitase) a unui înscris sub semnătură privată denumit contract de împrumut cu date nereale.
La data de 31 martie 2014, inculpatul B. a prezentat inculpatului A. înscrisul sub semnătură privată falsificat, la a cărui întocmire a fost instigat la 10 martie 2014 de A., iar acesta din urmă după ce l-a studiat a fost de acord cu conținutul contractului și a cerut inculpatului B. să îl prezinte spre semnare martorului J.
Prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul B. a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, precizând următoarele aspecte relevante cu privire la instigarea săvârșită de inculpatul A.:
„Având în vedere cele întâmplate cu ocazia flagrantului, i-am spus inculpatului A. că cel mai bine ar fi să dăm banii înapoi martorului J.. În acest context, inculpatul A. mi-a spus că pot să îi dau banii înapoi martorului J. în baza unui contract de împrumut antedatat. Eu nu știam cu să fac un asemenea contract, motiv pentru care m-am dus cu un draft de contract la inculpatul A., purtând mai multe discuții pe această temă.”
Pe lângă declarațiile inculpatului B. în care a detaliat modalitatea în care a fost instigat la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, relevante sunt și convorbirile ambientale dintre cei doi inculpați, din cuprinsul cărora a rezultat că inculpatul A. a fost cel care a avut inițiativa încheierii contractului de împrumut fictiv:
A.: Nu, mă! Nu știu eu dacă e monitorizat sau nu e monitorizat. Mă refer Ia J. Ai putea să te duci să-i spui deschis: „Bă, în urma la ce s-a-ntâmplat aseară, cred că realizezi și tu că e ceva în neregulă. Hai să vedem cum dracu' o facem, banii ăia îi-i restitui, am avut o datorie la cineva, i-am dat. (neinteligibil). înțelege-mă, că nu." Tu nu i-ai spus Iu' J. Mie. A. Mie nu mi-ai dat nimic!
B.: Întrebarea este alta, A. Nu s-o fi aflat de la tine, ceva?
A.: (gesticulează vehement din cap în sens negativ și ridică degetul arătător al mâinii stângi) Cu un singur om am vorbit.
B.: Aici e întrebarea!
A.: A. a.
B.: Dacă nu te-a dat în primire.
A.: Nu i-am. nu i-am dat nume, nu i-am dat nume.
B.: Numele cui?
A.: Persoanei. Ha, ha, ha!
B.: Numele Iu' J.?
A.: Da. Ha! Lucrez deștept eu!
B.: Păi, fii atent. Nu i-ai dat numele, a vorbit și ne-a luat pe toți în. (folosește un cuvânt obscen) ăsta o fi vorbit ceva la telefon?
A.: Nu, nu, nu, mergi prea departe! Nu, mergi prea departe, ascultă-mă! Mergi prea departe! Believe me!
B.: Mă gândesc că, dacă îl văd.
A.: Ă? Zi, mă!
B.: Deci, mă gândesc că, dacă ai vorbit cu ăla de ai zis tu că e procuror, sau ce (folosește o expresie obscenă) e.
A.: Da.
B.: Ăla ne-a. ăla a făcut autodenunț!
A.: Nu, mă! Nu, mă! Fugi, bă, de-aicea!Termină cu prostiile! B., ai înnebunit?
B.: Bă, tu ai văzut cum a făcut. Ă. x autodenunț?
A.: Nu este vorba! Uită subiectul! Uită subiectul! Ascultă-mă ce-ți spun! Uită subiectul! N-are nici o legătură. Uită subiectul! N-are nici o legătură. Belive me! Uită subiectul!
B.: Bun. Hai să concluzionăm, să ne vedem de drum, că n. vreau să ies afară de aici!
A.: Da, ieșim. Deci, părerea mea: calm. calm. Eu mă voi duce să văd dacă. Să verific ceva. Să verific, să văd dacă iese ceva. Și ne vedem peste două, trei zile. Nu ne auzim pe telefon, nu vorbim. Doar dacă mă suni: "Ce faci? Tre' să vin pe la Senat. Mă, tre' să vin pe la Senat." Atât. Părerea mea. .(neinteligibil). nici mâine. Poimâine. Dacă te vezi cu .(neinteligibil). spune-i adevărul: "Băi, (neinteligibil). ai văzut ce mi s-a întâmplat (neinteligibil)." Mai departe. nu știu cine este, cum este. Ai înțeles? Tu asta tre' să-i spui. Lejer, calm, liniștit. Da? Nu ai pronunțat nume. Nu i-ai spus nume,nu? Nu știu.
A.: Când te-ai văzut tu cu el, cu J. și ți-a dat banii. La asta mă refer. Că, vorba ta, dacă vroia - făcea. Când te duceai, când te duceai.
A.: Vorbești deschis și tare cu el. "Mulțumesc pentru împrumut!" (continuă în șoaptă gesticulând cu mâna stângă) "Mulțumesc pentru împrumut. Uite, ăștia trebuia să-i duc urgent undeva. Am eu o problemă. îți confirm și cui, dacă. uite, te și duc la doamna să vezi că ei aveam să-i dau o datorie. Rugămintea mea este să mă aștepți o lună, două. O lună, o lună jumate, două. ca să-ți restitui diferența. Să văd cum pot. în funcție de. oi găsi, dracu, un contract, ceva, să-ți dau, să te (neinteligibil). Și uiți de subiect. Și uiți de x. Uiți de. uiți, bănuiesc că uiți începând de duminică seara."
B.: Dacă se duce și vorbește el, ce facem, A.?
A.: Ce să fac? De ce, am făcut ceva? Am vreun amestec în treaba asta? Ai tu vreun amestec în treaba asta? I-ai luat tu altceva. Băi, calmează-te! Băi B., tu gândește la rece și calmează-te! Ce, ai vreo treabă în treaba asta? Nu, i-ai luat cu împrumut. (neinteligibil).
B.: Poate că tu ai fi aflat de tine. Da' de mine?
A.: (vorbește în șoaptă, neinteligibil).
B.: Întrebarea este îl mai putem ajuta p-ăsta? Sau merită?
A.: (vorbește în șoaptă și gesticulează din cap în sens negativ).
B.: Ce anume?
A.: . (neinteligibil) . Tre' să fii nebun!
B.: [vorbește în șoaptă] Nu știu unde-i dau banii înapoi, (folosește o expresie obscenă)!
A.: Calm! Vedem, găsim. Ascultă-mă, ești băiat cu capul pe umeri, B. Dacă e prietenul tău. dacă e prietenul tău, te-nțelege, că poți să-i dai banii, că i-ai luat cu împrumut și că vezi cum.
Acțiunea inculpatului A. nu a reprezentat o simplă recomandare a unei soluții legale privitoare la restituirea unui împrumut, ci a avut drept scop să ascundă infracțiunea de trafic de influentă din martie 2014 în care ambii inculpați A. și B. au fost implicați, sens în care soluția de condamnare a inculpatului A. și pentru săvârșirea acestei infracțiuni este temeinică și legală.
În aceste condiții, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că inculpatul A. nu s-a aflat în eroare cu privire la circumstanțele în care inculpatul B. a primit suma de 20.000 euro de la martorul J., astfel încât dispozițiile art. 30 C. pen. nu sunt aplicabile în cauză.
5. Un ultim motiv de apel al Ministerului Public a vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților A. și B. în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum și greșita stabilire a modalității de executare a pedepsei rezultante pentru inculpatul B.
5.1. Prioritar analizării acestui motiv de apel, în condițiile în care de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpați și până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen. și Decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, va analiza legea penală mai favorabilă aplicabilă în speță.
Inculpații B. și A. au săvârșit în concurs infracțiuni atât anterior datei de 1 februarie 2014 cât și după intrarea în vigoare a N.C.P.
În această situație devin incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
De asemenea, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 7/2016 (publicată în M. Of. Partea I nr. 251 din 5 aprilie 2016) pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cărora, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a N.C.P., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă - iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
Pentru infracțiunile comise de inculpați anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv trafic de influență (2 acte materiale din perioada februarie - mai 2012), se aplică legea penală mai favorabilă, în timp ce pentru infracțiunile săvârșite ulterior acestei date se aplică N.C.P.
Referitor la inculpatul B., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acesta a săvârșit cu vinovăție două infracțiuni de trafic de influență în formă continuată, una în perioada februarie - mai 2012 și una în perioada august 2013 - martie 2014.
Referitor la inculpatul A., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acesta a săvârșit cu vinovăție trei infracțiuni:
- trafic de influență în formă continuată (două acte materiale din perioada februarie - mai 2012);
- trafic de influență (comisă în martie 2014);
- instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (comisă în martie 2014).
În această situație, problema aplicării legii penale mai favorabile se pune doar în ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență săvârșită în perioada februarie - mai 2012.
Referitor la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 N.C.P., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta are o serie de elemente de diferențiere în raport cu dispozițiile art. 257 C. pen. anterior, dar din punct de vedere al elementului material, infracțiunea se poate realiza în aceleași modalități, respectiv printr-o acțiune de pretindere, de primire sau de acceptare a promisiunii (de bani sau alte foloase), menționându-se și posibilitatea ca acțiunea de pretindere, primire sau acceptare să fie săvârșită direct sau indirect. Acțiunea se săvârșește de persoana care are influență, sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționarului public și care „promite” că îl va determina pe funcționarul public să adopte o anumită conduită.
Din punct de vedere al limitelor pedepsei principale a închisorii art. 257 C. pen. anterior prevede pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare, iar art. 291 alin. (1) C. pen. nou, pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al infracțiunii continuate prevăzut de legea nouă este mai blând decât cel prevăzut de C. pen. anterior.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea continuată prevăzută de legea veche are ca limită minimă, minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită (2 ani), iar ca limită maximă, maximul special prevăzută de lege (10 ani) care se poate majora cu până la 5 ani. În acest sens, dispozițiile art. 42 C. pen. anterior prevăd că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art. 34 C. pen. anterior, care prevăd că în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Pedeapsa pentru infracțiunea continuată prevăzută de legea nouă are ca limită minimă, minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, iar ca maxim special, pedeapsa la care se poate ajunge prin depășirea maximului special cu până la 3 ani când pedeapsa este închisoarea. Dispozițiile art. 36 alin. (1) din N.C.P. prevăd că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
Așadar, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că pentru infracțiunile săvârșite de inculpații B. și A. anterior datei de 1 februarie 2014 legea penală mai favorabilă este legea nouă.
În ceea ce privește infracțiunile săvârșite de inculpații B. și A. după data de 1 februarie 2014, respectiv trafic de influență și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (ambele din martie 2014), se aplică legea nouă.
În egală măsură însă, în cazul inculpatului A., instanța de apel constată că la data săvârșirii infracțiunii de trafic de influență din luna martie 2014, acesta ocupa o funcție de demnitate publică (senator în Parlamentul României), ceea ce atrăgea incidența cauzei de agravare a pedepsei prev. de art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu consecința majorării cu o treime a limitelor de pedeapsă prev. de art. 291 C. pen.
În aceste condiții, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea acestei infracțiuni, de 2 ani închisoare, este nelegală, fiind inferioară limitei minime de 2 ani și 8 luni rezultată din aplicarea cauzei de agravare a pedepsei menționată anterior.
5.2. Analizând critica privind greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de apel consideră întemeiată doar prima critică, respectiv greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului A.
Analiza circumstanțelor reale relevă că inculpatul A., prin acțiunile sale, a prejudiciat imaginea și credibilitatea instituțiilor publice în care și-a desfășurat activitatea, iar repetabilitatea faptelor, întinderea acestora, modalitatea de săvârșire prin interpunerea altor persoane și încercările de a șterge urmele infracțiunii, conturează o persoana care nu are respect față de lege, funcțiile deținute, dar și față de statul român, în slujba căruia s-a aflat în perioada de referință.
Inculpatul A. nu este cunoscut cu antecedente penale, are un grad ridicat de educație, are o stabilitate familială, însă atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești acesta a avut o atitudine nesinceră, de negare a faptelor săvârșite și de dispreț față de valorile sociale ocrotite de legea penală, încercând să plaseze activitatea infracțională în sarcina inculpatului B. și a martorilor denunțători, susținând o stare de fapt nereală, infirmată de probatoriul administrat în cauză.
Având în vedere aspectele evocate mai sus, precum și modalitatea în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională, poziția procesuală a inculpatului - care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, refuzând practic să își asume răspunderea pentru activitatea infracțională, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că pentru reeducarea inculpatului A. se impune aplicarea unor sancțiuni mai severe pentru cele două infracțiuni de corupție săvârșite de acesta, cu menținerea pedepsei complementare aplicate prin hotărârea apelată. În ceea ce privește critica reprezentantul Ministerului Public referitoare la greșita stabilire a modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că este nefondată.
Circumstanțele personale și conduita procesuală a inculpatului B., atitudine cooperantă cu organele de anchetă, stăruind pentru descoperirea activității infracționale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a inculpatului A., cooperant pe tot parcursul procesului penal, sunt de natură a crea convingerea că reeducarea acestuia se poate realiza fără executare în regim de detenție a pedepsei rezultante.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în acord cu instanța de fond, consideră că sunt întrunite condițiile impuse de prevederile art. 91 C. pen., respectiv pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracțiuni este închisoarea de 1 an și 10 luni închisoare, inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, conduita inculpatului avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare.
În aceste condiții, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că doar aplicarea pedepse, fără executare în regim de detenție, este suficientă pentru îndreptarea și reintegrarea în societate a inculpatului B., fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Concluzionând, față de considerentele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va admite apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr. 309 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014, va desființa, în parte, hotărârea atacată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. aplicate inculpatului A. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale din anul 2012), de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Va menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe durata de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
În baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență(actul material din martie 2014).
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b și art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., va contopi pedepsele principale de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an închisoare și pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. și va dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 1 an și 4 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței nr. 309 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului.
Sumele de câte 90 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși pentru apelantul intimat inculpat A. și intimatul inculpat B., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr. 309 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.
Desființează, în parte, hotărârea atacată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. aplicate inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale din anul 2012), de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe durata de 2 ani.
Menține pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
În baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 (actul material din martie 2014) condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., contopește pedepsele principale de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an închisoare și pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. și dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an și 4 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței nr. 309 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.
Sumele de câte 90 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși pentru apelantul intimat inculpat A. și intimatul inculpat B., se plătesc din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,10 noiembrie 2016.