Decizia civilă nr. 112/2017
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Prin Decizia nr. 2314 din 4 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de A. având ca obiect anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1147 din 6 noiembrie 2014 cu privire la contestatoare și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare din data de 1 iunie 2014, prin promovarea contestatoarei la Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
Împotriva Deciziei nr. 2314 din 4 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2015, a declarat recurs A.
II. Procedura de filtrare a recursului;
Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul nu este admisibil, întrucât hotărârea atacată cu recurs este definitivă, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5), (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 26 octombrie 2015, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.
La data de 19 noiembrie 2015, a fost înregistrat la dosar punctul de vedere asupra raportului, formulat de recurentă, prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 și art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2015, completul de filtru a admis cererea recurentei și a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru a decide asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 25 ianuarie 2016, completul de filtru a respins cererea formulată de A. privind îndreptarea erorii materiale din Încheierea de la 23 noiembrie 2015 și a reținut că, pentru corecta soluționare a excepției de neconstituționalitate, se vor comunica instanței de contencios constituțional precizările formulate de petentă odată cu cererea de îndreptare a erorii materiale.
La data de 13 martie 2017, a fost înregistrată la dosar Decizia Curții Constituționale nr. 780 din 15 decembrie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în prezenta cauză.
Prin rezoluția din 15 martie 2017, s-a dispus repunerea cauzei pe rol și a fost stabilit termen la 27 martie 2017, în ședința completului de filtru, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului.
III. Considerentele Înaltei Curți;
Examinând recursul în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil pentru considerentele arătate în continuare.
Prin hotărârea atacată cu recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5), (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
„Art. 29. - (…);
(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.
(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.
(9) Hotărârea prin care se soluționează contestația prevăzută la alin. (7) este definitivă.”
Conform dispozițiilor citate, rezultă că hotărârea atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care nu este supusă recursului conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sau art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Este de remarcat faptul că și în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a reținut în mod constant că hotărârea prin care este soluționată contestația formulată în temeiul alin. (7) al aceluiași articol, este definitivă și nu mai poate fi atacată (Decizia Curții Constituționale nr. 780 din 15 decembrie 2016, pct. 17).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru este în unanimitate de acord că recursul nu este admisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2314 din 4 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2015.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2017.