Decizia civilă nr. 113/2017
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința nr. 248 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta CN A. SA Galați, în contradictoriu cu pârâtul B., s-a anulat Decizia nr. 40/SCPAPN/TG/20 din 18 ianuarie 2013 a C. din cadrul B., s-au anulat pct. 7.1 nr. 4 și pct. 7.2 nr. 3 din Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 august 2012 și a fost exonerată reclamanta de plata creanțelor bugetare stabilite ca urmare a corecțiilor financiare.
2. Hotărârea instanței de recurs;
Recursul promovat de pârâtul B. la data de 29 ianuarie 2014 împotriva sentinței nr. 248 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost constatat perimat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1923 din 15 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2013.
Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și cu faptul că, de la data suspendării judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civil, pentru lipsa părților, prin încheierea din 24 septembrie 2015, până la data pronunțării deciziei - 15 iunie 2016 - nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 C. proc. civ.
3. Cererea de recurs;
Împotriva deciziei instanței de control judiciar, în temeiul art. 421 alin. (2) C. proc. civ., a declarat recurs D., în calitate de reprezentant legal al E., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și reluarea judecării recursului, cu citarea corectă a autorității publice care, potrivit legii, are calitatea de parte în cauză.
Sub un prim aspect, recurentul a formulat o serie de precizări privind cadrul procesual al cauzei.
În acest context, s-a arătat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează fonduri europene, precum și cu dispozițiile O.U.G. nr. 85/2014, în speță, după pronunțarea sentinței instanței de fond, a intervenit o transmisiune a calității procesuale pasive, de la B. la E., autoritate distinctă, care, potrivit O.U.G. nr. 107/2013, în litigii de această natură, este legal reprezentată de D.
Față de aceste considerente, autorul recursului a susținut, în esență, că, în cadrul dosarului de recurs, trebuia citat, în calitate de pârât, E., în mod direct sau prin reprezentantul legal.
Dat fiind faptul că, la momentul suspendării judecății, a fost citat ca pârât B., care nu mai avea, prin efectul legii, o atare calitate, în opinia recurentului, nu era îndeplinită procedura de citare, situație în care nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin urmare, se apreciază că nu ar fi îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea perimării recursului, iar hotărârea instanței de recurs ar fi, în consecință, nelegală.
Ulterior, prin memoriul depus la dosar la data de 16 ianuarie 2017, D. a precizat că, în temeiul art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017, a intervenit transmisiunea legală a calității procesuale, de la E. la F., care are, în fapt, calitatea de recurent-pârât, în speță.
4. Apărările intimatei;
Intimata CN A. SA, Galați a formulat și a atașat la dosar întâmpinare, solicitând motivat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, decizia atacată fiind legală și temeinică, întrucât, în opinia sa, obligația de a efectua demersurile de a interveni în proces și de a prelua cauza în stadiul în care aceasta se afla, incumba autorității care s-a subrogat în drepturile B. sau reprezentantului său legal, sancțiunea pentru neefectuarea respectivelor demersuri fiind corect aplicată.
5. Procedura derulată în recurs;
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat.
Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., prin încheierea din data de 13 martie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății.
6. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, cu apărările intimatei, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.
Examinându-se criticile expuse din perspectiva ipotezei de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu pot fi primite.
Motivul de recurs invocat vizează o pretinsă nulitate a hotărârii atacate, urmare a nelegalei citări a autorității publice care avea, potrivit legii, calitate procesuală în litigiul dedus judecății.
Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsa neregularitate invocată de recurent din această perspectivă nu se circumscrie aspectelor de nulitate/nelegalitate invocate.
În speță, acțiunea reclamantei CN A. SA Galați, a fost formulată în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect anularea Deciziei nr. 40/SCPAPN/TG/20 din 18 ianuarie 2013 a C. din cadrul autorității pârâte, anularea pct. 7.1 nr. 4 și pct. 7.2 nr. 3 din Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 august 2012 și exonerarea reclamantei de plata creanțelor bugetare stabilite ca urmare a corecțiilor financiare.
Prin sentința pronunțată în cauză de Curtea de Apel Galați, acțiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată, iar împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul B., împrejurare care a generat stabilirea cadrului procesual în fața secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu cele două părți menționate, respectiv, recurent - pârât B. și intimată - reclamantă CN A. SA Galați.
În absența oricărui demers procesual, concretizat în vreo cerere precizatoare, care să vizeze modificarea respectivului cadru, judecata recursului s-a cantonat în mod just la aceleași părți inițiale, fiind legal dispusă doar citarea acestora.
Prin urmare, în lipsa solicitării părții, pentru evaluarea îndeplinirii condițiilor de suspendare a judecății și, ulterior, de perimare a cauzei lăsate în nelucrare, instanța nu putea depăși din oficiu limitele procesuale stabilite inițial chiar de recurent, limite impuse de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, principiu reglementat expres de art. 9 C. proc. civ.
Contrar susținerilor recurentului, măsura procesuală dispusă prin decizia atacată, respectiv perimarea, nu este consecința stabilirii eronate a cadrului litigiului.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții. Doar dacă pricina a rămas în nelucrare fără ca partea să aibă vreo vină, perimarea nu operează.
Recurentul susține fără temei că, în cauză, culpa sa procesuală nu poate fi dedusă.
Conform dispozițiilor art. 38 C. proc. civ.: „Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății”.
Este adevărat că a operat o transmisiune a calității procesuale pasive, ope legis, de la B. la E. și, ulterior, la F., calitate de reprezentant legal, în materie, având D.
În acest mod au fost transmise, însă, nu numai drepturile, dar și obligațiile procesuale.
Chiar dacă, incontestabil, a intervenit o subrogare legală, partea, respectiv recurentul, prin reprezentant, avea obligația să înștiințeze Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la situația ivită și să solicite modificarea corespunzătoare a cadrului procesual, în vederea finalizării litigiului dedus judecății, obligație impusă de art. 10 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, potrivit textului procedural menționat: „Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”
O atare obligație rezultă în mod explicit și din dispozițiile art. 39 alin. (2) C. proc. civ.
Or, nici recurentul B., care a exercitat efectiv calea de atac, nici autoritatea publică ce s-a subrogat în drepturile acestuia, nici D., ca reprezentant legal al respectivei autorități în materie, nu și-au îndeplinit obligația specifică și au lăsat în nelucrare recursul.
Așa fiind, sunt nefondate criticile recurentului, instanța îndeplinindu-și obligațiile prevăzute de Codul de procedură civilă, iar modificările legislative survenite cu privire la autoritatea publică ce gestionează litigiile în materia fondurilor europene și care, în consecință, a avut sau are, calitate procesuală în cauză, nu sunt de natură să afecteze legalitatea hotărârii pronunțate.
Cum, niciun argument invocat de recurent în cadrul acestor critici nu se justifică, se constată că nu este incident cazul de casare invocat, fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D., în calitate de reprezentant legal al E., în prezent F., împotriva Deciziei nr. 1923 din 15 iunie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/44/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2017.