Decizia nr. 105/2018
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În dosarul înregistrat prin declinare de la Tribunalul Tulcea sub nr. x/88/2016/a1, pe rolul Curții de Apel Constanța, la termenul de judecată din data de 21 iunie 2017, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea prin Consiliul Județean a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, prin care a apreciat că se încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 49 din Constituția României, solicitând, în consecință, sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acestei excepții.
Instanța de recurs a acordat termen de judecată la data de 13 septembrie 2017, pentru ca excepția invocată să fie comunicată și părților intimate, iar prin încheierea de ședință pronunțată la termenul din 27 septembrie 2017 a decis respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind contrară dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece, deși se invocă încălcarea unui text constituțional, în realitate argumentele aduse în sprijinul excepției vizează aspecte de aplicare a legii, respectiv de rezolvare a unui eventual conflict între norma de drept comun în materia contenciosului administrativ Legea nr. 554/2004 și norma specială în materie de control intern/managerial și control financiar preventiv O.G. nr. 119/1999, solicitare care nu are nimic în comun cu soluțiile pe care le poate adopta Curtea Constituțională, căzând în competența instanței de judecată.
Instanța a apreciat că temeiurile invocate nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea prin Consiliul Județean, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs dezvoltate împotriva soluției din data de 27 septembrie 2017, numai în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că din încheierea atacată cu prezentul recurs nu rezultă temeiul de drept al respingerii acestei cereri, iar instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu poate, strict procedural, să adauge la motivele de inadmisibilitate prevăzute de lege un alt motiv.
În opinia sa, condițiile de admisibilitate a excepției, sunt pe deplin îndeplinite, respectiv, există o cauză pe rolul Curții de Apel Constanța, ce formează obiectul Dosarului nr. x/88/2016, excepția invocată în fața instanței de fond și privește dispoziții dintr-o O.G. nr. 119/1999 în vigoare care au legătură cu soluționarea cauzei, iar textul invocat ca neconstituțional [art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999] nu a fost constatat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
De asemenea, susține că dreptul la acces liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție este astfel îngrădit, în condițiile în care se refuză justițiabilului dreptul de a supune controlului de constituționalitate o prevedere legală ce se dovedește hotărâtoare pentru soluția ce o va pronunța instanța sesizată cu încălcarea unui drept legitim.
Recurenta mai apreciază că celelalte considerente din încheierea atacată, nu pot fi la adăpostul criticilor cererii de recurs, întrucât doar Curtea Constituțională poate analiza acele aspecte, nu și instanța sesizată cu excepția de neconstituționalitate, ale cărei competențe sunt limitate la verificarea contrarietății excepției cu prevederile alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului declarat, modificarea încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată în fața instanței, respectiv Curtea de Apel Constanța.
Se mai susține că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că soluția pronunțată de curtea de apel asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate în cauză este greșită, susținerile și criticile înfățișate de recurenta-reclamantă subsumându-se motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., instanța urmând a le examina din această perspectivă.
Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:
"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:
- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
De asemenea, potrivit art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv:
"În cazul în care în urma inspecției efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecție. Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate formula contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestația se va depune la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile vor fi soluționate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluționare contestația a fost respinsă, procesul-verbal de inspecție devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990*), cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul" (...).
Înalta Curte constată astfel cum rezultă din cele expuse mai sus că primele două condiții sunt în mod evident îndeplinite.
Totodată, Înalta Curte apreciază că există fără putință de tăgadă o legătură indisolubilă între norma ce face obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei care face obiectul Dosarului nr. x/88/2016/a1 al Curții de Apel Constanța în condițiile în care instanța de fond a invocat din oficiu excepția tardivității formulării acțiunii, tocmai în raport cu prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 119/1999.
Înalta Curte apreciază de asemenea că nu prezintă nicio relevanță sub aspectul cerințelor legale de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale considerentele expuse de Curtea de Apel Constanța, potrivit cărora în cauza dedusă judecății în Dosarul nr. x/88/2016/a1 este vorba de rezolvarea unui eventual conflict între norma de drept comun în materia contenciosului administrativ Legea nr. 554/2004 și norma specială în materie de control intern/managerial și control financiar preventiv O.G. nr. 119/1999.
Aceste aspecte privesc soluționarea excepției de neconstituționalitate înseși și pot fi avute în vedere exclusiv de către Curtea Constituțională a României.
Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, este în sensul că aceasta este neîntemeiată și că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Drept urmare, în temeiul art. 496 - 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte, apreciind în sensul admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, va admite recursul de față, va casa încheierea atacată, și rejudecând, va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea împotriva Încheierii din 27 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea recurată și, rejudecând:
Sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CT