Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/3/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală a cererii reclamantei în sensul de a se stabili cui aparţine culpa pentru calculul constantei K, precum şi modalitatea de calcul a constantei K, modalitatea de calcul "regularizare" prin care s-a ajuns la suma de 63.112,67 lei, precum şi cum a fost calculat consumul lunar aşa cum a solicitat, verificarea şi analizarea activităţii abuzive a furnizorului de energie electrică, precum şi a B. SA care a emis facturile fără temei, Verificarea de către ANRE a temeiului emiterii facturilor emise de B.; cu cheltuieli de judecată efectuate cu prezenta acţiune.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 17 martie 2015, reclamanta a menţionat faptul că cererea nesoluţionată de autoritatea pârâtă este cea înregistrată sub nr. x din 18 noiembrie 2014, învederând că solicită: (1) obligarea pârâtei la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală a cererii, respectiv să se stabilească cui îi aparţine culpa pentru calculul constantei K, precum şi modalitatea de calcul a acesteia, modalitatea de calcul "regularizare" prin care s-a ajuns la suma de 63.112,67 lei, precum şi cum a fost calculat consumul lunar aşa cum a solicitat; (2) obligarea pârâtei la verificarea şi analizarea activităţii abuzive a furnizorului de energie electrică, precum şi a B. SA care a emis facturile fără temei; (3) obligarea pârâtei la verificarea temeiului emiterii facturilor emise de B.
Prin Sentinţa civilă nr. 4038 din 28 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal al acestei instanţe la data de 10 iulie 2015.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2288 din data de 21 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta a formulat cale de atac intitulată "apel", criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa admiterii acţiunii, precizându-se ulterior că temeiul de drept al căii de atac promovate îl reprezintă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Prin Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Prin încheierea din 12 iulie 2017 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că poate fi formulat, în scris, un punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Nu s-au formulat puncte de vedere asupra raportului.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere, în cazul recursului, în condiţiile art. XV alin. (2) raportat la dispoziţiile art. XVIII alin. (2) şi (3) din Legea nr. 2/2013, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Această obligaţie i-a fost pusă în vedere atât prin rezoluţia din data de 11 decembrie 2015, dovada comunicării aflându-se la dosar, cât şi prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu, comunicat recurentei-reclamante, la cabinetul de avocat C. - sediul ales -, potrivit procesului-verbal aflat la dosar.
Văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 2288 din data de 21 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în camera de consiliu, astăzi 18 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CT