Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 5 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen., formulată de apelantul intimat inculpat A..
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a invocat contradicţia cu art. 24 alin. (1) din Constituţia României, apreciind că sintagma "faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat" este constituţională, exclusiv, în măsura în care, mai înainte ca să îl acuze de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, să facă dovada "ad probationem" a faptului că i s-a adus la cunoştinţă că elementele asupra cărora urmează a fi întrebat şi la care trebuie să răspundă martorul poartă asupra unor fapte ori împrejurări esenţiale, iar pe de altă parte, că după ce i s-a comunicat expres acest lucru, martorul a înţeles nu numai acest lucru, ci şi riscul la care se expune declarând în mod mincinos, ori nedeclarând tot ceea ce ştie. Neîndeplinirea de către cel în faţa căruia urmează a fi efectuată audierea a acestei obligaţii ce îi incumbă echivalează cu încălcarea drepturilor fundamentale ale martorului, întrucât acesta nu are de unde să ştie că răspunsurile sale vizează partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru de care este interesat organul de urmărire penală.
S-a mai susţinut că norma juridică criticată (art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen.) este neconstituţională şi pentru că este lipsită de previzibilitate şi claritate, textul criticat venind în contradicţie cu prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţia României potrivit cărora, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a apreciat că, în cauza de faţă nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica privind lipsa de previzibilitate a prevederilor art. 273 alin. (1) C. pen., text legal ce vine, în opinia apelantului intimat inculpat, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că dispoziţiile art. 273 alin. (1) C. pen. respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, nefiind contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, art. 273 alin. (1) C. pen. este redactat cu suficientă claritate, inclusiv din perspectiva noţiunii de "împrejurare esenţială", formularea fiind utilizată pentru a defini împrejurările ce au legătura cu cauza, pe care martorul le cunoaşte şi despre care este întrebat, această noţiune analizându-se în concret, în raport cu particularităţile speţei, caracterul esenţial urmând a fi determinat de obiectul probei, de importanţa şi necesitatea acesteia pentru rezolvarea cauzei. Noţiunea de "împrejurare esenţială" este folosită în conformitate cu înţelesul de bază al acesteia, astfel că nu există un sens juridic distinct care să facă necesară intervenţia legiuitorului pentru clarificarea noţiunii.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen., în termenul legal, a formulat recurs inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 12 ianuarie 2018, sub nr. x/1/2018, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 26 februarie 2018.
Prin rezoluţia preşedintelui de complet, termenul a fost preschimbat pentru data de 12 februarie 2018, termen la care au avut loc dezbaterile, iar concluziile apărătorului ales al recurentului inculpat şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al recurentului inculpat au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen., din cuprinsul încheierii din data de 5 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
Aşa cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a patru cerinţe, stipulate în mod expres de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:
- starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
- activitatea legii, în sensul că excepţia trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;
- prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Acest text de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
Instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate nu are competenţa examinării acesteia, ci se limitează, exclusiv, la analizarea pertinenţei excepţiei, în sensul constatării existenţei unei legături cu soluţionarea cauzei, în orice fază a procesului şi oricare ar fi obiectul acestuia, precum şi a îndeplinirii celorlalte cerinţe legale.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite doar o parte dintre condiţii, respectiv excepţia a fost ridicată în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea cauzei în calea de atac a apelului, de către o persoană având calitatea de apelant intimat inculpat, vizează o dispoziţie dintr-o lege care este în vigoare şi nu a fost declarată neconstituţională.
Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate, impune justificarea unui interes de către autorul cererii, interes dat de legătura pe care dispoziţia legală criticată o are cu soluţionarea cauzei.
Stabilirea acestui interes se face de către instanţa de judecată, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi efectul pe care decizia Curţii Constituţionale îl produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
În acest sens, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmăreşte o modificare sau completare a actului normativ.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale şi care sunt implicaţiile declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii asupra finalizării cauzei.
Din examinarea argumentelor invocate de inculpat în susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că obiecţiunile formulate cu privire la dispoziţiile art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen. nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituţionalitate apte să provoace un examen al conformităţii normei legale cu legea fundamentală a României.
Astfel, se observă că, deşi autorul excepţiei a susţinut că prevederile legale anterior menţionate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 24 alin. (1) din Constituţia României, în concret, criticile formulate tind la completarea textelor de lege criticate prin prevederea în cadrul acestor dispoziţii a riscurilor pe care le poate suporta martorul când face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale, iar prin invocarea lipsei de previzibilitate şi claritate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen., autorul excepţiei, în realitate, urmăreşte interpretarea sintagmei "faptele sau împrejurările esenţiale" de către Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând interpreta dispoziţiile legale, acesta reprezentând atributul exclusiv al organelor judiciare, ori modifica sau completa textele legale supuse controlului, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Raportat la prevederile art. 146 din Constituţia României şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare atunci când este ridicată o excepţie de neconstituţionalitate a acestora în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, şi având în vedere faptul că, în speţă, excepţia invocată nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituţionalitate, ci de reformare legislativă şi de interpretare a dispoziţiilor legale, remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nefiind folosit de inculpat în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că un asemenea demers este inadmisibil.
Faţă de cele dezvoltate anterior, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen. cuprinsă în dispozitivul încheierii din data de 5 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (3) C. pen. cuprinsă în dispozitivul încheierii din data de 5 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2018.
Procesat de GGC - CL