Asupra contestaţiei de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia civilă nr. 239 din 14 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A., împotriva Încheierii de şedinţă din data de 1 octombrie 2014 şi a Hotărârii nr. 6/J din 11 martie 2015, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară.
La data de 4 ianuarie 2016, recurenta A. a formulat contestaţie la executare privitor la întinderea şi aplicarea dispoziţiilor Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, susţinând, în esenţă, că, din cuprinsul dispozitivului deciziei menţionate rezultă că instanţa nu a făcut aplicarea Deciziei nr. 774/2015 a Curţii Constituţionale, deşi avea obligaţia să o facă.
La termenul din 14 martie 2016, pentru lipsa nejustificată a părţilor, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de mai mult de 6 luni.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 14 martie 2016, stabilit pentru judecarea contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a fost dispusă suspendarea pricinii.
Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la data de 14 septembrie 2016.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (14 martie 2016) şi până la data repunerii pe rol a cauzei (19 aprilie 2018), trecând mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada menţionată, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 420 alin. (1) din acelaşi cod, judecata contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, formulate de contestatoarea A. fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia formulată de contestatoarea A. privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2018.
Procesat de GGC - GV