Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:
I. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 1520 din camera de consiliu de la 6 octombrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2015, s-a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 16/A din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5), art. 487 alin. (1), art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. şi cu faptul că recursul nu îndeplineşte cerinţa legală a dezvoltării motivelor de recurs şi încadrării lor în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din codul menţionat, cerinţă imperativă, prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
II. Cererea de recurs
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs recurenta A.
III. Procedura de filtrare a recursului
Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează o decizie de recurs pronunţată de către Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtru.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 martie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, fiind depuse puncte de vedere de către recurenta A. şi de către intimata B. S.A.
IV. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În speţă, recursul vizează o decizie pronunţată cu privire la o cerere de recurs soluţionată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtru, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., este fără cale de atac, astfel încât, nu mai poate fi supusă controlului judiciar specific reformării.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de recurenta A. nu poate fi primit.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 1520 din camera de consiliu de la 6 octombrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, în Dosarul nr. x/2015.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2018.
Procesat de GGC - GV