Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 26.06.2014 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/G/II/06.06.2014.
Prin Sentinţa nr. 162 din 3 decembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/46/2014.
II. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
În Dosarul nr. x/2014, la termenul de judecată din 13 februarie 2018, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din C. proc. civ.
Autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din C. proc. civ., cu referire la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încalcă prevederile art. 1 alin. (5) cu referire la art. 147 alin. (4) şi art. 124 alin. (3) din Constituţie.
În esenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile respective pentru faptul că, prin normele C. proc. civ., nu se face referire la obligativitatea respectării unei decizii a Curţii Constituţionale de către instanţele de judecată, noţiunea de "lege" fiind neclară, lipsită de precizie şi susceptibilă de interpretări multiple.
III. Încheierea prin care a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin Încheierea şedinţei publice din 26 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea recurentului-reclamant A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare.
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(i) excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
(ii) excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
(iii) norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, în funcţie de circumstanţele cauzei şi posibila tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.
Raportat la circumstanţele şi obiectul cauzei deduse judecăţii, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că "în înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia".
De altfel, criticile recurentului, subsumate acestei excepţii, nu sunt de natură a se constitui în veritabile critici de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor respective, reprezentând, în realitate, argumente în susţinerea cererii de recurs, privind modul în care instanţa de judecată ar trebui să se raporteze la considerentele unei decizii a Curţii Constituţionale.
IV. Recursul declarat împotriva încheierii menţionate la pct. III
Împotriva încheierii menţionate la pct. III a declarat recurs autorul excepţiei A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/1/2018.
Recurentul arată că în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, argumentând că s-a dovedit cu probe indubitabile faptul că dispoziţiile criticate nu sunt predictibile, clare şi accesibile.
Se susţine că, în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, nu se aplică în mod clar şi concret pct. 26 - 29 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 449/2015, astfel că este admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recurentul critică faptul că încheierea atacată nu este motivată în raport cu apărările şi susţinerile autorului excepţiei. Totodată, se afirmă că nu este motivată înlăturarea probei cu Procesul-verbal din 22 mai 2017 al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi susţinerile referitoare la pct. 26 - 30 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 449/2015, fiind încălcate dreptul la un proces echitabil şi principiile securităţii juridice, accesibilităţii şi previzibilităţii aplicării considerentelor din decizia menţionată a Curţii Constituţionale.
Încheierea a fost pronunţată în contradicţie cu situaţia de fapt şi de drept, fiind nelegală şi netemeinică, întrucât nu au fost analizate argumentele întemeiate pe procesul-verbal şi considerentele menţionate în paragraful precedent.
În susţinere, se invocă faptul că încheierea atacată nu cuprinde referiri la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi la incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015, pronunţată ca urmare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2014.
Totodată, se susţine că instanţa a omis să analizeze legătura dintre dispoziţiile art. 1 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 raportat la pct. 4 din Procesul-verbal al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi efectele aplicării considerentelor de la pct. 26 - 20 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 449/2015.
V. Apărările formulate de intimata Agenţia Naţională de Integritate
Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că recurentul nu formulează critici cu privire la încheierea atacată care să poată fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci reia argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, se solicită respingerea recursului, ca nefondat.
VI. Considerentele Înaltei Curţi
1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele arătate în continuare.
În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se verifică aprecierea instanţei cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, raportat la condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
În speţă, se constată că susţinerile din recurs reprezintă critici referitoare la încheierea recurată sub aspectul soluţiei şi considerentelor care au format convingerea instanţei în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Astfel fiind, chiar în cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, criticile formulate de recurent pot fi circumscrise motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Agenţia Naţională de Integritate în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
2. În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, examinând criticile formulate de recurent prin prisma condiţiilor impuse de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
În cauză, chestiunea de drept supusă dezlegării vizează îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ca dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Circumstanţele litigiului expuse în precedent relevă faptul că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faza recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie declarat împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare întocmit de pârâtă.
Excepţia de neconstituţionalitate ridicată are ca obiect dispoziţiile art. 1 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 1. - Obiectul şi scopul C. proc. civ.
(2) În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia."
În primul rând, se constată că dispoziţiile criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, care consacră obiectul şi scopul C. proc. civ., nu au legătură directă cu soluţionarea cauzei, putând fi identificată doar o legătură cu caracter extrem de general aplicabilă tuturor litigiilor care se judecă potrivit C. proc. civ., ceea ce nu conduce la concluzia îndeplinirii cerinţei analizate, prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pe de altă parte, în acord cu instanţa care a pronunţat încheierea atacată, se reţine că singura critică explicită formulată de autorul excepţiei vizează lipsa de predictibilitate, claritate şi accesibilitate a dispoziţiilor respective. Însă această critică nu este susţinută de veritabile aspecte de neconstituţionalitate, ci este formulată prin prisma nemulţumirii autorului excepţiei în sensul că instanţa nu a avut în vedere Procesul-verbal al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi considerentele de la pct. 26 - 30 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 449/2015 referitoare la prescripţia răspunderii persoanei evaluate din perspectiva conflictelor de interese sau incompatibilităţilor.
În alţi termeni, susţinerile invocate în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă critici formulate cu privire la modul în care instanţa de judecată a soluţionat cererea cu care este învestită, fără a putea fi identificate critici referitoare la neconstituţionalitatea art. 1 alin. (2) din C. proc. civ. în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate formal.
Pentru toate considerentele expuse, se reţine legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii şedinţei publice din 26 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2018.
Procesat de GGC - GV