Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată în revizuire
Prin Decizia nr. 1051 din 8 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinţei nr. 327 din 7 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia nr. 131 din 3 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2015.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, următoarele:
Obiectul cererii de revizuire îl constituie soluţia dispusă pe latura civilă prin Sentinţa penală nr. 327 din 7 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia nr. 131 din 3 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015. Prin hotărârile ce formează obiectul revizuirii, instanţa penală a dispus obligarea revizuentei A., în solidar cu inculpatul B., la plata sumei de 758.025,88 lei către partea civilă Primăria Municipiului Beiuş.
În motivarea cererii de revizuire, se susţine că, prin hotărârea instanţei penale, s-a acordat mai mult decât s-a cerut şi ce nu s-a cerut/stabilit ca urmare a cercetării judecătoreşti, cererea de revizuire fiind întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Instanţa de revizuire a reţinut că, prin obligarea în solidar la plata sumei de 758.025,88 lei către partea civilă Primăria Municipiului Beiuş, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile în care constituirea de parte civilă în procesul penal s-a făcut pentru această sumă, conform Referatului nr. 9488 din 28 octombrie 2013 întocmit de intimata Primăria Municipiului Beiuş, iar procedura administrativă a fost definitivată prin Hotărârea Consiliului Municipal Beiuş nr. 109 din 31 octombrie 2013.
2. Cererea de apel
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat apel revizuenta A., în temeiul art. 513 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi art. 412 şi art. 453 alin. (2) C. proc. civ.
Printr-o primă critică, recurenta-revizuentă susţine că au fost încălcate prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., întrucât instanţa de revizuire nu a discutat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, ca o condiţie prealabilă judecării cauzei.
Printr-o a doua critică, recurenta-revizuentă combate faptul că instanţa de revizuire a menţionat că decizia este definitivă, în condiţiile în care hotărârea este supusă aceleiaşi căi de atac precum hotărârea a cărei revizuire se cere, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, Decizia nr. 1051/2017 este supusă apelului, la fel ca Sentinţa nr. 337 din 07.05.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii, recurenta-revizuentă expune argumentele şi criticile arătate în continuare.
Raportat la starea de fapt reţinută în sarcina sa, rezultă că infracţiunea de înşelăciune a fost săvârşită în dauna Primăriei Municipiului Beiuş, care nu s-a constituit legal, cu respectarea normelor de procedură, parte civilă pentru săvârşirea în dauna ei a infracţiunii de înşelăciune şi nici nu putea fi subiectul pasiv al infracţiunii de spălare de bani. Prin rechizitoriu s-a stabilit că, faţă de Primăria Beiuş, ar exista un prejudiciu în sumă de 109.634,44 lei, iar, pe parcursul cercetării judecătoreşti, odată cu întocmirea expertizei de specialitate, s-a stabilit că doar suma de 14.563,92 lei poate să subziste ca prejudiciu în dauna Primăriei Beiuş.
Modalitatea de constituire ca parte civilă a Primăriei Beiuş, realizată la data de 31.10.2013, în baza unei scrisori emise de DNA în 19.04.2013, nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de C. proc. pen., în vigoare la acel moment, astfel că nu produce efecte juridice, respectiv antrenarea răspunderii civile pentru acele sume.
Având în vedere că nici prin rechizitoriu şi nici cu ocazia formulării concluziilor pe fond, respectiv apel, reprezentantul parchetului nu a solicitat obligarea sa la plata sumei de 758.025,08 lei, instanţa nu se putea pronunţa asupra unor aspecte care nu s-au solicitat. Faţă de împrejurarea că a fost cercetată şi judecată pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, recurenta-revizuentă apreciază că cel mult putea fi obligată în solidar cu persoanele cercetate pentru această infracţiune la plata sumei de 14.563,92 lei.
Instanţa de revizuire a reţinut în mod greşit că nemotivarea hotărârii nu constituie motiv de revizuire, în condiţii în care prin cererea de revizuire a fost criticat faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cele solicitate prin apel pe latura civilă, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte suma de 758.025,08 lei, ca prejudiciu aferent infracţiunii de spălare de bani, recurenta arată că nu există nicio constituire de parte civilă cu privire la aceasta, iar Primăria Beiuş nu putea fi subiect activ, implicit parte vătămată şi parte civilă a infracţiunii de spălare de bani. Conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, coroborat cu art. 118 din C. pen., bunurile obţinute din infracţiunea de spălare a banilor sunt confiscate de la persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii. În speţă, singura persoană cercetată pentru infracţiunea de spălare de bani a fost numitul B., iar, aşa cum rezultă din rechizitoriu, această infracţiune a creat un prejudiciu de 635.500 lei. În rechizitoriu, nu se menţionează faptul că revizuenta ar fi creat vreo pagubă şi nu s-a reţinut în sarcina sa vreo formă de participaţie cu privire la infracţiunea de spălare de bani.
În consecinţă şi având în vedere condiţiile răspunderii civile delictuale, recurenta-revizuentă susţine că nu poate fi obligată decât cel mult la plata pagubei rezultate din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (14.563,92 lei), iar nu la cea rezultată din săvârşirea infracţiunii de spălare de bani (758.025,08 lei), astfel că, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut şi ce nu s-a cerut, stabilit, ca urmare a cercetării judecătoreşti.
În mod greşit instanţa de revizuire a reţinut că aspectele invocate nu se încadrează în motivele de revizuire, în condiţiile în care art. 453 din C. proc. pen. permite analizarea şi încadrarea aspectelor invocate în dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.
3. Derularea procedurii judiciare în faţa Completului de 5 judecători
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, completul de filtru, în temeiul art. 22 alin. (4) coroborat cu art. 152 C. proc. civ., a calificat drept recurs calea de atac exercitată de A. împotriva Deciziei civile nr. 1051 din 08.06.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, şi a dispus efectuarea procedurii de pregătire şi filtrare a recursului.
După pregătirea dosarului de recurs a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 26 martie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului.
Recurenta A. a formulat punct de vedere prin care solicită admiterea în principiu a recursului, iar intimata Primăria Municipiului Beiuş a formulat punct de vedere prin care solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.
4. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la admisibilitatea recursului
În temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., examinând admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte reţine considerentele arătate în continuare.
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Conform art. 453 alin. (2) din C. proc. pen.:
"Art. 453 - Cazurile de revizuire
(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: [...]
(2) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ."
Conform art. 513 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.:
"Art. 513. - [...]
(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
(6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători."
Dispoziţiile citate ale art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd expres faptul că revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive cu privire la latura civilă este supusă dispoziţiilor C. proc. civ. Aceleaşi dispoziţii prevăd fără echivoc faptul că revizuirea vizează o hotărâre judecătorească definitivă.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., apreciem că nu se poate concluziona în sensul că hotărârea pronunţată de instanţa civilă în soluţionarea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti penale definitive pe latura civilă este supusă căilor de atac reglementate de C. proc. pen. pentru hotărârea a cărei revizuire se cere. Pe de altă parte, este de reţinut că prevederile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. au în vedere exclusiv revizuirea îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive.
În consecinţă, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor menţionate, ar rezulta că instanţa civilă soluţionează cererea de revizuire formulată în temeiul art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. printr-o hotărâre judecătorească definitivă în sensul dispoziţiilor C. proc. civ., care nu este supusă recursului în condiţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.C. proc. civ.
Totodată, este de observat că recursul aflat pe rolul Completului de 5 judecători în materie civilă al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se circumscrie nici ipotezei prevăzute de art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care reglementează competenţa expresă a Completului de 5 judecători, întrucât hotărârea atacată cu recurs nu este pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), ci a unei cereri de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (dacă hotărârea "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut").
Pentru considerentele arătate, Completul de filtru reţine că nu este admisibil recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1051 din 8 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, urmând a fi respins ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1051 din 8 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2018.
Procesat de GGC - CL