Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 1268 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Încheierii nr. 837 din 15 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de A. privind strămutarea pricinii care formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Timişoara).
II. Calea de atac - calificare
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat o cale de atac denumită "apel", contestatorul A., susţinând că urmează a depune ulterior motivele aferente.
Raportat la dispoziţiile procedurale, la prevederile legale ce reglementează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi la rezoluţia din data de 31 mai 2018, cererea va fi calificată drept recurs, pentru considerentele expuse în continuare.
Calificarea propusă de parte, în sensul că această cale de atac este apel, nu poate fi reţinută, prin raportare la normele care reglementează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform prevederilor art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel precum şi a altor hotărâri în cazurile prevăzute de lege; recursurile în interesul legii; cererile în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; orice alte cereri date de lege în competenţa sa.
Nu se poate considera că, în temeiul, art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar putea judeca şi calea de atac a apelului.
În cazul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa anumitor instanţe ca instanţe de apel a menţionat expres acest lucru, precum, de exemplu, la: art. 95 pct. 2, art. 96 pct. 2 din C. proc. civ. etc.
Sintagma "orice alte cereri date de lege în competenţa sa", la care face referire art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. nu include şi calea de atac a apelului, norma de reglementare citată vizând alte situaţii. Este vorba despre acele de cereri care sunt prevăzute fie de C. proc. civ. [ex: art. 135 alin. (1) şi (3); art. 147; art. 50 alin. (1) şi (2); art. 142 alin. (1) teza a II - a şi alin. (2); art. 442 - 444; art. 510 alin. (2); art. 524 alin. (1); art. 524 alin. (5), etc. ] fie în legi speciale [ex: art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004; art. 91 alin. (4) din Legea nr. 35/2008; art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 etc.].
Este relevant în susţinerea concluziei că în categoria acestor cereri nu intră si calea de atac a apelului faptul că, în toate situaţiile menţionate mai sus, legiuitorul a prevăzut explicit în normele de reglementare citate competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, nu există nicio reglementare care să prevadă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel în materie civilă.
Ca urmare cererea va fi examinată prin prisma cadrului legal aplicabil recursului.
III. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează o decizie pronunţată de către Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o contestaţie în anulare formulate împotriva unei încheieri pronunţate în strămutare.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 18 iunie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În speţă, recursul vizează o decizie pronunţată de către Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei încheieri pronunţate în strămutare, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 508 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 144 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1268 din 18 aprilie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2018.