Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 195/RC din data de 13 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul condamnat A. în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.
Totodată, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 162 din 03.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La 14 noiembrie 2017, recurentul condamnat A. a formulat recurs împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea nr. 195/RC din data de 13 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la aceeaşi dată, sub nr. x/1/2017, cu prim termen de judecată fixat la 04 decembrie 2017. Dosarul s-a amânat succesiv, acordându-se termene de judecată la 15 ianuarie 2018, 12 februarie 2018 şi respectiv, 12 martie 2018.
La termenul din 12 martie 2018, cu ocazia soluţionării recursului declarat, recurentul condamnat prin apărător ales, a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi cerere de sesizare a Curţi Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată .
Cu privire la cererea de sesizare a Curţi Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, s-a pronunţat tot la termenul din 26 martie 2018, prin încheiere separată, considerentele acesteia regăsindu-se în dosarul asociat nr. x/2017, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
În susţinerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în esenţă, apărătorul ales al recurentului condamnat A. a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept de a cărei lămurire a apreciat că depinde soluţionarea prezentei cauze şi anume:
"Dacă în situaţia existenţei unei Decizii a CCR care a declarat unele norme de drept material sau procedural neconstituţionale, până la publicarea Deciziei în Monitorul Oficial, normele a căror neconstituţionalitate a fost deja constatată sunt suspendate de la aplicare, acestea nemaibeneficiind de prezumţia de neconstituţionalitate".
A conchis solicitând să se constate că această cerere este admisibilă în raport de exigenţele art. 475 C. proc. pen., urmând a sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu chestiunea de drept astfel cum a fost invocată şi motivată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, faţă de obiectul cauzei, examinând cu prioritate cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin raportare la dispoziţiile legale incidente şi funcţie de motivele invocate, constată că aceasta este nefondată, apreciind că nu este necesară sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru tranşarea problemei de drept care a fost invocată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 475 C. proc. pen. " dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".
Admisibilitatea sesizării instanţei supreme se analizează prin prisma următoarelor aspecte:
a) să existe o cauză în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicţie pe rolul uneia dintre instanţele enumerate expres de dispoziţiile art. 475 din C. proc. pen., respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curte de apel sau tribunal;
b) chestiunea de drept supusă dezlegării să conducă la soluţionarea în fond a cauzei respective;
c) problema de drept să nu fi fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
Totodată, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cristalizată prin hotărârile pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că admisibilitatea sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de împrejurarea ca interpretarea dată de instanţa supremă să aibă consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.
Prezintă relevanţă în acest sens, decizia nr. 11 din 2 iunie 2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014), prin care s-a statuat că:
"Prin sintagma «soluţionarea pe fond a cauzei», folosită de legiuitor în cuprinsul art. 475 din C. proc. pen. pentru a desemna legătura obiectivă între problema de drept supusă interpretării şi procesul penal în curs, trebuie să se înţeleagă dezlegarea raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relaţiilor sociale proteguite prin norma de incriminare, inclusiv sub aspectul consecinţelor de natură civilă, şi nu rezolvarea unei cereri incidentale invocate pe parcursul judecării cauzei în ultimă instanţă.
De altfel, aceasta a fost şi raţiunea avută în vedere de legiuitor care, prin art. 102 pct. 284 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, a modificat conţinutul art. 475 ce reglementează condiţiile de admisibilitate a sesizării formulate în vederea pronunţării de către instanţa supremă a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, introducând expresia «pe fond», care lipsea din prima formă adoptată a Codului, prin reformularea textului de lege menţionat urmărindu-se tocmai excluderea de la această procedură ce vizează asigurarea unei practici judiciare unitare a problemelor de drept de care nu depinde soluţionarea pe fond a litigiilor penale, chestiuni ce urmează a fi supuse interpretării numai pe calea recursului în interesul legii, în situaţia în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii de admisibilitate reglementate de C. proc. pen."
Or, în cauză, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită reprezintă o problemă de drept ce se circumscrie sferei normelor de tehnică legislativă vizând aplicabilitatea/suspendarea normelor de drept material sau procedural a căror neconstituţionalitate a fost constatată printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional în intervalul de timp situat între momentul pronunţării şi momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial, iar lămurirea acesteia nu poate face obiectul interpretării şi analizei Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală din cadrul instanţei supreme, ci revine în competenţa exclusivă a legiuitorului, astfel că, în mod evident, această împrejurare nu poate influenţa decizia ce va fi luată pe fondul cauzei având ca obiect recursul exercitat împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă a cererii de sesizare a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea nr. 195/RC din data de 13 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.
Pe acelaşi palier de analiză, se constată că, în cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni pur teoretice, anume legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub aspectul îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva cerinţelor art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, şi nu asupra unei chestiuni de fond.
Prin urmare, în speţă, raportat la actele şi lucrările dosarului, din perspectiva limitelor de analiză a cauzei, implicit, de posibilitatea examinării criticilor formulate în calea de atac a recursului concepută distinct, astfel cum s-a statuat în considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20 iulie 2017), ca "un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală", având "o fizionomie juridică proprie" şi care "îşi menţine natura juridică de cale de atac specială" îndreptată numai în privinţa legalităţii hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul de 5 judecători, examinând utilitatea şi pertinenţa acestei sesizări, constată că nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 475 C. proc. pen., respectiv aceea ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de dezlegarea dată chestiunii de drept invocate, fiind, aşadar, nefondată cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală cu problema invocată de recurentul condamnat A.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, urmează a respinge ca nefondată cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, examinând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi funcţie de motivele invocate, constată că acesta este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a patru cerinţe, stipulate în mod expres de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:
- starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural invocat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
- activitatea legii, în sensul că excepţia trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;
- prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi 3, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Acest text de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
Instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate nu are competenţa examinării acesteia, ci se limitează exclusiv, la analizarea pertinenţei excepţiei, în sensul constatării existenţei unei legături cu soluţionarea cauzei, în orice fază a procesului şi oricare ar fi obiectul acestuia, precum şi a îndeplinirii celorlalte cerinţe legale.
În ceea ce îl priveşte pe recurentul condamnat A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, reţine că instanţa de fond a constatat, în mod justificat, că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate ca prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Astfel, se constată că, la data de 17 octombrie 2017, instanţa de contencios constituţional fiind anterior sesizată cu alte cereri privind neconstituţionalitatea şi a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., s-a pronunţat prin decizia nr. 651 din aceeaşi dată, în sensul admiterii excepţiilor invocate şi a statuat că dispoziţiile legale mai sus menţionate sunt neconforme cu legea fundamentală.
Prin urmare, chiar dacă la momentul 16 august 2017, la care condamnatul A. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, cu cererea de recurs în casaţie, căreia i-a ataşat şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., Curtea Constituţională nu se pronunţase cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale menţionate, la termenul din 13 noiembrie 2017, când instanţa avea pe rol spre soluţionare admisibilitatea în procedura de filtru a recursului în casaţie formulat, instanţa de contencios constituţional pronunţase deja decizia 651 din 17 octombrie 2017, prin care statuase asupra neconformităţii textului legal criticat cu legea fundamentală, împrejurare care nu putea fi ignorată şi peste care instanţa nu putea să treacă.
Pe cale de consecinţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2017, având ca obiect recursul în casaţie formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 162 din 03.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, a procedat în mod corect atunci când a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. a devenit inadmisibilă şi a respins-o ca atare.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 195/RC pronunţată la 13 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2017 de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală nr. 195/RC pronunţată la 13 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2017 de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2018.