Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 150 din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, privind anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2013.
A constatat instanţa că, prin raportul de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2013, s-a reţinut existenţa unui conflict de interese al reclamantului, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, pentru că soţia sa, B., a încheiat un contract de prestări servicii cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Botoşani, înregistrat sub nr. x din 1 martie 2012, având ca obiect digitizarea/actualizarea parcelelor agricole din declaraţiile de suprafaţă, importarea şi operarea dosarelor depuse online prin intermediul aplicaţiei IPA şi primire cereri PNDS, specia bovine.
2. Cererea de recurs. Motivele de casare
Împotriva soluţiei instanţei de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii sale.
A susţinut recurentul-reclamant că instanţa de fond nu a făcut o corectă apreciere a situaţiei de fapt, în raport cu exigenţele prevederilor art. 70 şi 79 din Legea nr. 161/2003, pentru că soţia sa a încheiat un contract de prestări servicii cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Botoşani, activitatea sa fiind specifică unui angajat, unui salariat al unităţii, nefiind o activitate de natură comercială.
A arătat că nu a încheiat contractul respectiv, nu a avut calitate de ordonator de credite, nu a verificat, semnat sau aprobat rapoartele prestatorului de serviciu şi nici nu a semnat state de plată.
A mai menţionat că a sesizat, la vremea respectivă, conducerea A.P.I.A. Botoşani despre posibilitatea existenţei unui conflict de interese, directorul unităţii recomandându-i să-şi exercite atribuţiile de serviciu.
3. Apărările intimatei
La data de 30 ianuarie 2015, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurentul-reclamant nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar cererea nu dezvoltă niciunul dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Recurentul-reclamant a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2016 completul de filtru a respins excepţia invocată de intimată cu privire la nulitatea recursului formulat şi a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a textelor legale incidente, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recurentul reclamant A. a contestat în faţa instanţei competente raportul de evaluare întocmit de intimata pârâtă Agenţia Naţională de Integritate (în continuare A.N.I.), prin care s-a reţinut starea sa de incompatibilitate în conformitate cu prevederile art. 79, lit. c) din Legea nr. 161/2003, confirmată prin soluţia pronunţată de judecătorul fondului, fapt ce a determinat declararea prezentei căi de atac.
Ca şi situaţie de fapt, este de necontestat că, astfel cum s-a menţionat în actul administrativ atacat, recurentul reclamant, în calitatea sa de funcţionar public angajat în funcţia de şef birou la Centrul Local Săveni din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Botoşani, a supervizat activităţile desfăşurate de soţia sa, B., angajată pentru prestarea unor activităţi sezoniere la centrul în care A. îşi exercita funcţia publică.
Criticile recurentului reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., se grefează pe ideea unei greşite aplicări şi interpretări a normei de drept material, dat fiind faptul că, în calitatea sa de şef birou la Centrul local Săveni, din cadrul A.P.I.A. Botoşani, acesta nu a avut calitatea de ordonator de credite, ori de angajator sau de persoană care avizează statele de plată ale prestatorilor de servicii cu contracte temporare, astfel că nu poate fi reţinut un interes patrimonial care să influenţeze deciziile pe care trebuia să le ia în exercitarea funcţiei sale publice.
În accepţiunea Legii nr. 161/2003, astfel cum este reglementat conflictul de interese în cuprinsul art. 70, se află în această situaţie persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Potrivit prevederilor art. 79, lit. c) din Legea nr. 161/2003," funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii: c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice."
Interesul de natură patrimonială relevat în cuprinsul raportului de evaluare întocmit de intimata pârâtă ANI şi reţinut ca atare şi de către prima instanţă constă în faptul că, prin semnarea unor procese-verbale (identificate sub nr. x din 2 mai 2012 şi nr. x din 17 mai 2012, depuse la dosarul de fond) încheiate între prestator B. şi şeful centrului local Săveni, A., s-a realizat operaţiunea de supervizare a activităţii depuse de soţia funcţionarului public vizat în cauză, activitate ce a fost corespunzător remunerată în funcţie de numărul total de parcele care au fost actualizate/digitizate în cursul lunilor martie 2012 şi mai 2012, conform contractului de prestări servicii nr. x din 1 martie 2012.
Este lipsit de relevanţă, în contextul factual produs în cauză, dacă cel verificat avea competenţe de ordonator de credite, angajator sau persoană ce avizează statele de plată, cât timp, prin supervizarea de către recurentul reclamant a datelor prezentate de persoana temporar angajată, ce avea calitatea de soţie a persoanei verificate, s-a ajuns la stabilirea sumelor de bani cuvenite prestatorului de servicii în urma muncii depuse, atestate prin procesele-verbale semnate de A..
Susţinerile recurentului reclamant în sensul aducerii la cunoştinţa superiorului său ierarhic a unui posibil astfel de conflict de interese nu sunt de natură a-l exonera pe cel verificat de reţinerea unei astfel de situaţii asupra sa, cât timp îndatoririle ce-i reveneau, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999(R), erau în sensul că:
"funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii."
Este de observat că, potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, persona care ar putea să se afle în situaţia unui posibil conflict de interese este "datoare să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă."
Din coroborarea textelor legale anterior evocate, instanţa de control judiciar reţine că recurentul reclamant, optând pentru semnarea proceselor-verbale încheiate între Centrul local Săveni al APIA Botoşani şi prestatorul de servicii care era chiar soţia sa, procese-verbale ce au condus la stabilirea remuneraţiei cuvenite acesteia pentru munca depusă în temeiul contractului nr. x din 1 martie 2012, a creat premisele unui conflict de interese de natura celui reglementat de art. 79, lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel cum corect s-a constatat în raportul de evaluare întocmit de A.N.I. şi s-a menţinut prin sentinţa recurată.
În examinarea acestei situaţii de fapt, reţine Înalta Curte că interesele patrimoniale ale soţiei celui verificat în cauză puteau fi de natură să influenţeze deciziile recurentului reclamant, exercitate conform fişei postului pe care acesta îl deţinea la Centrul local Săveni al A.P.I.A. Botoşani.
Prin urmare, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material, soluţia dată fiind legală şi temeinică, impunându-se a fi menţinută astfel cum a fost pronunţată.
4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 150 din 17 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2016.
Procesat de GGC - MM