Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 2750 din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care s-a solicitat anularea deciziei cuprinse în actul administrativ nr. x din 6 martie 2014 şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie prin care să aprobe solicitarea înregistrată sub nr. y din 6 ianuarie 2014, de acordare a indemnizaţiei diplomatice prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 96/2013.
2. Cererea de recurs. Motivele de casare
Împotriva soluţiei instanţei de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Astfel, arată că instanţa de fond nu a aplicat corect prevederile Codului muncii în vigoare, în perioadele de activitate anterioare anului 1989, conform cărora transferul în interesul serviciului avea, printre alte consecinţe, şi pe aceea că asigura vechimea neîntreruptă în muncă. Au fost ignorate şi prevederile Legii nr. 1/1970 care a stabilit în art. 8 conţinutul noţiunii de "vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate". Aplicarea normelor legale anterior menţionate la situaţia perioadelor de muncă ale recurentului-reclamant, în condiţiile în care schimbarea locurilor de muncă a avut loc prin transfer în interesul serviciului, conduce la concluzia că reclamantul întruneşte condiţiile privind perioada de vechime neîntreruptă în Ministerul Afacerilor Externe de peste 15 ani. Astfel, apare ca nelegală susţinerea M.A.E. din actul administrativ atacat referitoare la neîndeplinirea condiţiei de vechime neîntreruptă de 15 ani în Ministerul Afacerilor Externe, potrivit art. 4 din Ordinul M.A.E. nr. 1901/2013. Refuzul Ministerului Afacerilor Externe de a acorda recurentului indemnizaţia diplomatică este contrar prevederilor Ordinului nr. 1901/2013, recurentul citând, în mod special, prevederile art. 4 şi 5 din Ordin, care admit că vechimea neîntreruptă necesară obţinerii indemnizaţiei se poate acumula şi pe baza mai multor perioade stabilite prin lege ca reprezentând vechime neîntreruptă la acelaşi angajator, aşa cum este cazul recurentului-reclamant (care la data de 1 iunie 1984 a fost transferat în interesul serviciului la B.N.R. unde a lucrat până la data de 20 ianuarie 1990, dată de la care a revenit, tot prin transfer în interesul serviciului, în cadrul M.A.E.).
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe solicită respingerea recursului, ca nefundat, arătând că, în perioada 1 iunie 1984 - 20 ianuarie 1990, recurentul-reclamant şi-a desfăşurat activitatea la B.N.R., îndeplinind funcţii specifice acestei instituţii şi neavând calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României. La data de 20 ianuarie 1990 a început să curgă o nouă perioadă de vechime ca angajat M.A.E. şi membru al CDCR, care s-a încheiat în 1989, când reclamantul s-a pensionat.
Prima instanţă în mod legal a respins cererea întrucât, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2013, numai membrii Corpului diplomatic şi consular al României cu o vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani în Ministerul Afacerilor Externe şi care la data de 31 august 2010 erau pensionari pot beneficia de indemnizaţia diplomatică acordată în baza acestui act normativ.
Ordinul M.A.E. nr. 1901/2013 stabileşte condiţiile de acordare a indemnizaţiei, reglementând prin art. 3 şi 4 că nu este suficient ca timp de 15 ani aspirantul la beneficiul indemnizaţiei să fi fost angajat al M.A.E., ci trebuie îndeplinită şi condiţia ca acesta să fi avut calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular pe o perioadă de 15 ani, neîntrerupt, condiţie pe care recurentul-reclamant nu o îndeplineşte întrucât în perioada 1984 - 1990 a exercitat o funcţie specifică în cadrul B.N.R., fără să deţină calitatea de membru al CDCR.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat şi a fixat termen pentru judecarea lui în fond.
4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Analizând motivele de recurs formulate de reclamant, subsumate cazului de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl constată nefundat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2013 privind acordarea de drepturi unor membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, (m)embrii Corpului diplomatic şi consular al României, cu o vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani în Ministerul Afacerilor Externe, care la data de 31 august 2010 erau pensionari, pot beneficia de o indemnizaţie diplomatică în cuantum lunar de maximum 3.571 RON.
Potrivit art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, (c)ondiţiile de acordare de către Ministerul Afacerilor Externe, precum şi cuantumul indemnizaţiei diplomatice se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe.
Condiţiile de acordare au fost stabilite prin Ordinul M.A.E. nr. 1901/2013. Articolele 3, 4 şi 5 din acest act normativ au următorul conţinut:
Art. 3 - Beneficiarii indemnizaţiei sunt membrii CDCR care îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2013, respectiv: au o vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani, până la data de 31 august 2010, în Ministerul Afacerilor Externe, denumit în continuare M.A.E., şi erau pensionari la data de 31 august 2010.
Art. 4 - Prin vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani în M.A.E. se înţelege vechimea continuă realizată în M.A.E., în calitate de angajat şi ca membru al CDCR.
Art. 5 - În calculul perioadei de vechime neîntreruptă necesară obţinerii indemnizaţiei se vor lua în considerare, dacă acestea au fost înregistrate în perioada de referinţă de 15 ani, perioadele stabilite prin lege ca fiind vechime neîntreruptă în muncă la acelaşi angajator.
Prima instanţă a respins cererea reclamantului reţinând că, potrivit cadrului normativ anterior citat, acordarea indemnizaţiei diplomatice este condiţionată de deţinerea calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, care să fi fost exercitată timp de 15 ani neîntrerupt, ceea ce nu este cazul reclamantului.
Criticile reclamantului formulate prin recurs se referă la o greşită aplicare a prevederilor Ordinul M.A.E. nr. 1901/2013, respectiv la împrejurarea că îndeplineşte condiţia vechimii neîntrerupte în cadrul M.A.E. de 15 ani, în condiţiile în care transferul la B.N.R. în 1984 a avut loc în interesul serviciului, perioada în care a activat în cadrul B.N.R. constituind vechime neîntreruptă în cadrul M.A.E. sub imperiul prevederilor art. 8 din Legea nr. 1/1970.
Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 96/2013 coroborat cu normele de aplicare cuprinse în art. 3 şi 4 din Ordinul M.A.E. nr. 1901/2013, noţiunea de "vechime neîntreruptă în cadrul Ministerul Afacerilor Externe" a fost definită, în scopul aplicării acestui act normativ, ca vechimea continuă realizată în M.A.E., în calitate de angajat şi ca membru al CDCR. În aplicarea acestor prevederi legale, rezultă că perioada în care recurentul reclamant a fost transferat în interes de serviciu în cadrul B.N.R. ar fi putut constitui vechime neîntreruptă în cadrul Ministerul Afacerilor Externe, utilă pentru acordarea indemnizaţiei, numai cu condiţia ca exercitarea funcţiei în cadrul B.N.R. să fi fost însoţită de păstrarea calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin urmare, prin corecta interpretare şi aplicare a cadrului normativ anterior citat, prima instanţă a constatat că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea beneficiului indemnizaţiei diplomatice, aşa cum intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a decis conform răspunsului conţinut în actul administrativ nr. x din 6 martie 2014.
4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2750 din 16 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2016.
Procesat de GGC - MM