Fonduri nerambursabile. Caracterul neeligibil al unei cheltuieli efectuate cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale şi europene în materia dreptului muncii.
HG 759/2007, art. 2 alin. (1) lit. c) şi d)
OUG 66/2011, art. 2 alin. (1) lit. a)
Regulamentul CE 1605/2002, art. 52
Legea nr. 477/2004, . art. 4 lit. d) şi e)
Prin încheierea unui contract de muncă în cuprinsul căruia figurează aceeaşi persoană atât în calitate de angajator, cât şi în calitate de angajat, sunt încălcate atât dispoziţiile legislaţiei interne în materia încheierii contractelor individuale de muncă, cât şi principiile care impun o atitudine obiectivă şi imparţială, neafectată de interese economice sau de altă natură, prevăzute de legislaţia naţională şi de cea europeană.
Într-o astfel de situaţie, exercitarea imparţială și obiectivă a activităţii în cadrul unui proiect finanţat din fonduri nerambursabile este compromisă din motive care implică interesul economic, astfel încât, cheltuielile reprezentând salariile şi contribuţiile aferente unui astfel de contract de muncă nu pot avea caracter eligibil, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007.
Dec nr. 110 din 19 ianuarie 2018
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 1.06.2016, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Organism Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, anularea Deciziei nr. OI/932/ES/27.04.2016, emisă de OIPOSDRU-MENCS, prin care a fost respinsă contestaţia privind proiectul POSDRU/87/1.3/S/62150, cod SMIS-21836, formulata împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, precum şi anularea procesului-verbal nr. OI/1550/SJCSN/19.02.2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr.170/2016 din 6 octombrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi -Secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantului Inspectoratul Şcolar Judeţean X, ca nefondată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean X, criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă
În motivarea cererii de recurs a arătat că este neîntemeiată şi abuzivă interpretarea legislaţiei în materie, în ceea ce priveşte declararea ca neeligibilă a sumei totale de 44.797,74 lei: pentru liderul de parteneriat Inspectoratul Şcolar Judeţean X, suma de 5055 lei aferentă salarii şi contribuţiile aferente pentru doamna A; pentru partenerul Casa Corpului Didactic X, suma de 51.651 lei reprezentând salarii şi contribuţiile aferente pentru doamna B, motivat de faptul că persoanele respective aveau la data semnării contractelor de muncă, calitatea de ordonator de credite în cadrul instituţiei publice, plăţile fiind efectuate în baza angajamentelor legale semnate de aceste persoane, atât în calitate de angajat, cât şi în calitate de reprezentant legal şi ordonator de credite al angajatorului.
Calitatea de reprezentant legal al Inspectoratului Şcolar Judeţean X, respectiv funcţia de inspector şcolar general, este reglementată de Legea nr. 1/2011 şi Ordinul nr. 5530/2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare.
Inspectorul şcolar general are calitatea de reprezentant legal al Inspectoratului Şcolar Judeţean, ordonator de credite, iar conform Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii are şi calitatea de angajator. Inspectorul şcolar general semnează toate contractele individuale de muncă, în baza legii.
Statutul reprezentantului legal al Casei Corpului Didactic este reglementat de dispoziţiile Ordinului nr. 5554 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic - art. 19 alin. (1) care stabileşte atribuţiile directorului în exercitarea funcţiei de conducere şi art. 22 referitor la atribuţiile directorului în calitatea de angajator.
Susţine recurentul reclamant că, având în vedere atribuţiile prevăzute în legislaţia specială ce reglementează activitatea şi conducerea Caselor Corpului Didactic, directorul unităţii este singura persoană abilitată care poate să semneze contractele individuale de muncă la care se face referire în Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
Apreciază că prin semnarea contractelor individuale de muncă în discutie nu s-a încălcat nicio dispoziţie expresă a legii, persoanele nominalizate, respectiv prof. A şi prof. B fiind singurele persoane care aveau calitatea legală de a semna aceste contracte individuale de muncă.
În legislaţia indicată în Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, respectiv: prevederile contractului de finanţare POSDRU/87/1.3/S/63671; art. 126 alin. 2 lit. c şi f din Regulamentul nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al UE; art. 22 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, modificată şi completată; prevederile OMFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, modificată şi completată; art. 10 din Legea nr. 53/2003, modificată şi completată; art. 2 alin. 1 lit. c şi d din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, nu este prevăzută în mod expres şi explicit interdicţia de a semna contracte de munca în situaţia reţinută ca nelegală în acest Proces verbal.
Interpretarea situaţiei analizate de instanţa de fond este nelegală, motivarea fiind lapidară, fără să se precizeze în mod explicit ce articole de lege s-au încălcat.
Apreciază recurentul reclamant că instanţa de fond s-a rezumat doar la o interpretare generală, fără a avea în vedere legislaţia specială care reglementează sistemul de învăţământ preuniversitar.
Având în vedere faptul că sumele propuse a fi declarate neeligibile au fost verificate, certificate de către auditorii externi ai proiectului, coroborat cu faptul că cererile de rambursare ce conţineau şi sumele în dispută au fost validate de către OIPOSDRU, primind viză de legalitate în acest sens, consideră ca fiind abuzivă şi nelegală sentinţa recurată.
1.4. Apărările intimatului
Intimatul pârât a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea recursului prezentând situatia de fapt şi invocând disp. art. 1270 Cod Civil conform cărora acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat în condiţii de legalitate şi concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părţile contractante.
Nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin semnarea contractului înseamnă o încălcare a principiului forţei obligatorii a acestuia, fapt care activează atât clauzele sancţionatorii din contract, cât şi prevederile legale care reglementează materia contractului.
Părţile au definit prin contractul de finanţare, la art. 11, conflictul de interese, aşa cum l-au înţeles prin acordul comun şi liber exprimat, iar situaţiile care se încadrează în prevederile acestui articol, prin voinţa părţilor, determină aplicarea şi a normelor cu caracter de lege care, prin economia contractului, nu au fost exprimate.
Au fost invocate disp. art.111 alin. l si 2 din contractul de finanţare POSDRU/87/1.3/S/63671, art. 4 lit. d şi e din Legea nr.477/2004 care definesc noţiunea de interes personal, precum şi noţiunea de conflict de interese.
S-a constatat, în ceea ce priveşte contractul individual de muncă încheiat sub nr. 352/10.01.2012 între I.S.J. X, în calitate de angajator, şi doamna prof. A, în calitate de angajat, că este semnat, atât la angajator, cât şi la angajat, de aceeaşi persoană.
Prin faptul că managerul de proiect este cel care stabileşte condiţiile de recrutare şi angajare a membrilor echipei de proiect, cazurile în care acesta este şi angajat ca expert în cadrul proiectului exclud calitatea de angajator, în caz contrar ajungându-se în situaţii absurde: managerul de proiect, după ce-şi stabileşte fişa postului, salarizarea etc. în urma negocierii cu sineşi, se şi angajează, dacă managerul de proiect activează în acelaşi timp atât în echipa de management, trasându-şi sarcinile de îndeplinit, urmează să se şi autoaprecieze referitor la modul cum şi-a îndeplinit sarcinile, cât şi în echipa de implementare cu statut de expert angajat, pune în practică ce şi-a trasat ca manager de proiect.
Art.10 din Codul muncii subliniază una din trăsăturile fundamentale ale raportului juridic de muncă, respectiv principiul subordonării angajatului faţă de angajator, manifestat inclusiv prin posibilitatea angajatorului de a atrage răspunderea disciplinară a angajatului.
Tocmai faptul că doamna prof. A, în calitate de reprezentant al I.S.J. X, a semnat contractul de finanţare ca reprezentant al beneficiarului finanţării - ordonator de credite în proiect, prin semnarea CIM încheiat sub nr. 352/10.01.2012 între I.S.J. X, în calitate de reprezentant angajator (angajator = ordonator de credite) şi în calitate de angajat ca expert pe termen scurt în echipa de implementare a proiectului aferent contractului de finanţare, a cumulate trei calităţi care se exclud unele pe altele: reprezentant al beneficiarului proiectului - angajator - ordonator de credite, manager proiect sau membru al echipei manageriale şi expert.
A semnat CIM încheiat sub nr. 352/10.01.2012 între I.S.J. X, în calitate de angajator = ordonator de credite, şi în calitate de angajat ca expert pe termen scurt în echipa de implementare a proiectului aferent contractului de finanţare POSDRU/87/1.3/S/63671, activând astfel aplicabilitatea ipotezelor prevăzute în art.11 ind. 1 din contractul de finanţare intitulat “Conflictul de interese”.
Contractul individual de muncă încheiat sub nr.17/22.07.2011 între Casa Corpului Didactic (C.C.D.) X, în calitate de angajator, şi doamna prof. B, în calitate de angajat coordonator proiect, este semnat, atât la angajator, cât şi la angajat, de aceeaşi persoană.
Conform art. l, coroborat cu art. 5 lit.c şi art.7 lit.d din Anexa 3 a OMECTS nr.5530/05.10.2011, angajaţii inspectoratului şcolar sunt obligaţi să nu se lase influenţaţi de interese personale, trebuind să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de transparenţă, imparţialitate, eficienţă şi să evite conflictele de interese în exercitarea profesiei.
Confuziunea intervenită între doamna prof. B, în calitate de angajat coordonator proiect şi de reprezentant al angajatorului C.C.D. X, nu poate înlătura cadrul adecvat de manifestare a interesului personal creând astfel un conflict de interese.
Prin faptul că părţile contractului de finanţare se obligă să întreprindă toate diligenţele necesare pentru a evita orice conflict de interese, iar beneficiarul I.S.J. X se angajează, prin prevederile art. 9 alin.2 şi alin.28 din acelaşi contract, să preia răspunderea pentru implementarea proiectului atât pentru acţiunile sau inacţiunile sale, cât şi ale partenerului/partenerilor, caz în care faptele partenerului/partenerilor devin culpa beneficiarului, angajând răspunderea acestuia, să îşi asume integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate terţilor din culpa sa pe parcursul implementării proiectului, C.C.D. X are calitatea de beneficiar al finanţării şi lider de parteneriat în cadrul proiectului, angajându-şi astfel pe cale contractuală răspunderea şi pentru faptele care intră sub incidenţa art.11, art.11 ind.1 din contractul de finanţare.
Instanţa de fond în mod corect a dispus respingerea acţiunii, întrucât reclamantul avea obligaţia să se abţină de la a se antrena într-o situaţie care determină sau este susceptibilă a fi încadrată ca un conflict de interese, atât timp cât prin încheierea contractelor de muncă prin aceeaşi persoană, care are calitatea de angajat şi de angajator, în acelaşi timp, se încalcă principiile care guvernează contractul de muncă şi raportul juridic de muncă.
De asemenea, se încalcă prevederile contractuale care obligă părţile contractante la o atitudine obiectivă şi imparţială, neafectată de interese economice sau de altă natură, precum şi legislaţia internă în materia încheierii contractelor de muncă.
Apărările recurentei privind art. 21 şi art. 22 din Ordinul comun nr. 5554/07.10.2011 nu pot constitui temei legal pentru susţinerea înlăturării răspunderii contractuale în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art.11, art.11 ind.1 din contractul de finanţare şi prin sintagma "şi de alte dispoziţii legale aplicabile" din finalul art.4 din contractul de finanţare.
Dacă instanţa ar accepta susţinerile recurentei s-ar încalca principiul: nemo auditur propriam turpitudinem allegans, pacta sunt servanta, contractu lex parti est, ajungându-se în situaţiile absurde anterior menţionate.
1.5. Raspunsul la intampinare
Recurentul reclamant a formulat răspuns la întampinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru argumentele expuse în cererea de recurs.
2. Soluția Înaltei Curţi de Casaţie și Justiție
Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat și a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:
Prin contractul de finanţare POSDRU/87/1.3./S/63671 din 28.09.2010, încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” şi Inspectoratul Şcolar Judeţean X s-a acordat finanţare nerambursabilă de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului intitulat „Formarea continuă a profesorilor de matematică în societatea cunoaşterii”, valoarea totală eligibilă fiind estimată la 20.898.635,02 lei (fără TVA).
Prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă din data de 20.01.2016 au fost verificate aspectele menţionate în suspiciunea de neregulă înregistrată la OIPOSDRU-MENCTS sub nr. 10319/SYCSM/15.10.2015, privind cheltuielile cu resursa umană plătite în cadrul proiectului. S-a constatat că au fost solicitate cheltuieli neeligibile reprezentând salariile şi contribuţiile aferente pentru persoane care au semnat contractele de muncă atât în calitate de angajator, cât şi de angajat şi care, în plus, aveau calitatea de ordonatori de credite la momentul semnării contractelor de muncă, respectiv: d-na A a semnat contractul individual de muncă nr. 352/10.01.2012 ca reprezentant legal al Inspectoratului Şcolar Judeţean X, dar şi ca angajat în funcţia de expert pe termen scurt; d-na B a semnat contractul individual de muncă nr. 17/22.07.2011 în calitate de reprezentant legal al Casei Corpului Didactic X, cât şi ca angajat în funcţia de coordonator de proiect, ambele primind salarii pe respectivele funcţii.
S-a stabilit o creanţă bugetară în sarcina debitorului I.S.J. X în cuantum de 44.797,74 lei reprezentând creanţe bugetare rezultate din nereguli.
I.S.J. X a formulat contestaţie administrativă împotriva acestui proces verbal, care a fost respinsă prin Decizia nr. OI/932/ES/27.04.2016, emisă de OI POSDRU MECS.
În mod corect prima instanţă a apreciat că sunt legale actele administrative contestate, fiind identificată o neregulă în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 66/2011 conform căruia neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beficiarului ori a autorităţii cu competenţe in gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici naţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.
Astfel, prin încheierea contractelor de muncă între două părţi reprezentate de aceeaşi persoană şi prin semnarea acestora atât în calitate de angajator, cât şi ca angajat, de cele două persoane din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean X şi Casei Corpului Didactic X au fost încălcate atât dispoziţiile legislaţiei interne în materia încheierii contractelor individuale de muncă, cât şi principiile care impun o atitudine obiectivă şi imparţială, neafectată de interese economice sau de altă natură, cum în mod corect a reținut instanța de fond.
În consecinţă, remuneraţiile primite de cele două persoane care s-au angajat pe ele însele în funcţiile menţionate în contractele de muncă reprezintă sume neeligibile cheltuite în derularea proiectului.
Se invocă în cererea de recurs dispoziţiile art. 256 pct. 2 secţiunea 5 din Legea nr. 1/2011 conform cărora funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare sunt: inspector şcolar general şi inspector şcolar general adjunct, dar si prevederile art. 13 lit. p din Ordinul nr. 5330/2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare, care stabilesc că inspectorul şcolar general recrutează, selectează şi promovează personalul din cadrul inspectoratului şcolar în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Inspectorul şcolar general are calitatea de reprezentant legal al Inspectoratului Şcolar Judetean X, ordonator de credite, iar potrivit Codului muncii are și calitatea de angajator, semnând toate contractele individuale de muncă.
De asemenea, au fost invocate disp. art. 19 alin. 1 din Ordinul nr. 5554/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a casei corpului didactic conform cărora directorul casei corpului didactic este echivalentul inspectorului şcolar general adjunct din inspectoratul şcolar judeţean şi exercită conducerea executivă a casei corpului didactic, în conformitate cu atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administraţie al casei corpului didactic, precum şi cu alte reglementări legale.
Unele dintre atribuţiile directorului, în calitate de angajator, sunt cele reglementate de art. 22 lit. a si b din acelaşi ordin, respectiv încadrează personal la casa corpului didactic, în conformitate cu posturile prevăzute în statul de funcţii propriu al instituţiei, avizat de inspectorul şcolar general şi aprobat de Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi încheie contracte individuale de muncă cu personalul angajat şi aprobă programarea şi efectuarea concediilor de odihnă ale personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare din sistemul bugetar.
Astfel, recurentul reclamant insistă asupra faptului că cele două persoane angajate în derularea proiectului erau singurele persoane abilitate să semneze contractele individuale de muncă, iar prin semnarea acestora nu s-a încălcat nicio dispoziţie expresă a legii.
Înalta Curte reţine că recurentul reclamant nu are în vedere, pe de o parte, chiar definiţia pe care art. 10 din Codul muncii o dă contractului individual de muncă, acesta fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Or, din moment ce aceeaşi persoană semnează contractul individual de muncă pentru angajat, dar şi pentru angajator, nu se poate vorbi despre prestarea muncii sub autoritatea celui care angajează.
Pe de altă parte, nu are în vedere nici împrejurarea că cele două contracte individuale de muncă au fost încheiate pentru realizarea unui proiect finanţat din fonduri nerambursabile, în temeiul unui contract de finanţare care conţine clauze foarte clare, printre acestea şi cea referitoare la evitarea conflictului de interese care este reglementat în termeni precişi, ce nu lasă loc unor interpretari echivoce.
Art. 111 alin. 1 din contractul de finanţare defineşte conflictul de interese ca fiind orice situaţie care împiedică părţile contractante de a avea o atitudine profesionistă, obiectivă şi imparţială sau care le împiedică să execute activităţile prevăzute în prezentul contract într-o manieră profesionistă, obiectivă şi imparţială, din motive referitoare la familie, viață personală, afinităţi politice sau naţionale, interese economice sau orice alte interese. Interesele anterior menţionate includ orice avantaj pentru persoana în cauză, soţul/soţia, rude ori afini, până la gradul 4 inclusiv. Conform alin. 2 al aceluiasi articol, părţile contractante se obligă să întreprindă toate diligenţele necesare pentru a evita orice conflict de interese şi să se informeze reciproc, cu celeritate, în legătură cu orice situaţie care dă naştere sau este posibil să dea naştere unui astfel de conflict.
Aceste prevederi con tractuale sunt în acord cu disp. art. 4 lit. d şi e din Legea nr. 477/2004 care definesc noţiunea de interes personal ca fiind orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii, de către personalul contractual prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor, informaţiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuţiilor funcţiei, precum şi notiunea de conflict de interese ca fiind acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect al angajatului contractual contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcţiei deţinute.
În cauză s-a ajuns în situaţia ca prin încheierea celor două contracte individuale de muncă, aceeaşi persoană să cumuleze calitatea de ordonator de credite, pe cea de reprezentant al angajatorului cu cea de coordonator al proiectului, respectiv expert pe termen scurt în cadrul proiectului, ceea ce pune sub semnul îndoielii existenţa unei atitudini profesioniste, obiective şi imparţiale la momentul evaluării activităţii desfaşurate în cadrul proiectului şi validării activităţii în calitate de ordonator de credite, atitudine impusă de art. 11 ind. 1 din contractul de finanţare,
Este evidentă încălcarea prevederilor contractuale sus mentionate, în conditiile în care CIM nr. 352/2012 a fost încheiat între Inspectoratul Şcolar Judeţean X, în calitate de angajator, şi doamna profesor A, în calitate de angajat ca expert pe termen scurt în echipa de implementare a proiectului aferent contractului de finanţare, aceasta semnând contractul atât la angajator, cât şi la angajat.
De asemenea, CIM nr. 17/2011 a fost încheiat între Casa Corpului Didactic X, în calitate de angajator, şi doamna profesor B, în calitate de angajat în funcţia de coordonator proiect, aceasta semnând contractul atât la angajator, cât şi la angajat. Astfel, au cumulat mai multe calităţi: de angajat, de reprezentant şi ordonator principal de credite al angajatorului, cumul de natură să atragă incidenţa prevederilor contractuale referitoare la conflictul de interese.
Susţine recurentul reclamant că în legislaţia indicată în procesul verbal contestat nu este prevazută în mod expres şi explicit interdicţia de a semna contracte de muncă în situaţia reţinută ca nelegală.
Este nefondată această susţinere, întrucât interdicţia la care se referă recurentul reclamant rezultă din coroborarea dispoziţiilor legale incidente în materia acordării finanţării nerambursabile cu prevederile contractului de finanţare.
Aşa cum s-a arătat, părţile contractante şi-au asumat obligaţia de a întreprinde toate diligenţele pentru a evita conflictul de interese, iar potrivit art. 4 din contractul de finanţare, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de: HG 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de sanse şi de ministrul economiei si finanțelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanțate prin POSDRU, cu modificările si completarile ulterioare, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucţiunile AMPOSDRU, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile.
În conformitate cu disp. art. 2 alin. 1 lit. c şi d din HG 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii printre care: c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru si în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.
Or, nu se poate considera că sunt eligibile cheltuielile reprezentând salariile şi contribuţiile aferente pentru cele două persoane care au semnat contractele de muncă atât în calitate de angajator, cât şi de angajat şi care, în plus, aveau calitatea de ordonatori de credite la momentul semnării contractelor de muncă, întrucât nu sunt în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, dar nici cu legislaţia națională aplicabilă în domeniul finanţării nerambursabile.
Plățile pentru cele două persoane au fost efectuate în baza angajamentelor legale semnate de acestea, atat în calitate de angajat, cât și în calitatea de reprezentant legal și ordonator de credite al angajatorului.
Relevanţă prezintă în cauză și art.52 alin. 1 din Regulamentul CE 1605/2002 conform căruia tuturor actorilor financiari şi oricărei persoane implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Comunităţii. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abţină de la astfel de măsuri și să prezinte situația autorităţilor competente.
Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparţială și obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane menţionate la alin. 1 este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinităţile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului.
Or, exercitarea imparţială și obiectivă a activităţii desfăşurate de cele două persoane în cadrul proiectului finanţat din fonduri nerambursabile este compromisă din motive care implică interesul economic, astfel că nu pot avea caracter eligibil, în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c şi d din HG 759/2007, cheltuielile reprezentând salariile şi contribuţiile aferente pentru aceste persoane.
Sentința este criticată și sub aspectul interpretării nelegale de către instanța de fond a situației analizate și motivării lapidare a sentinţei, fără a se preciza în mod explicit ce articole de lege s-au încălcat și fără a se avea în vedere legislaţia care reglementează sistemul de învățământ preuniversitar.
Critica este în mod vădit nefondată, întrucât în considerentele sentinţei sunt menţionate atât dispozitiile legale, cât și prevederile contractuale incidente în speţă, aceastea fiind în mod corect interpretate de instanța de fond care din coroborarea lor a reținut existența unei nereguli, în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din OUG 66/2011.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă invocat de recurent, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.