Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 martie 2015 sub nr. x/2/2015, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate faptul că Fişa pentru evidenţa drepturilor băneşti aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014, descoperită în şedinţa publică de la data de 12 februarie 2015, în Dosarul nr. x/3/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, este un înscris nou, care îndeplineşte, condiţiile de admisibilitate, prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., precum şi modificarea în tot a Sentinţei civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010 şi, pe cale de consecinţă, să se stabilească termenul de judecată la care urmează să se judece pe fond Dosarul nr. x/2/2010.
Prin Sentinţa nr. 1234 din 30 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că:
În cauză s-a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010 prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, capătul principal de cerere, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, fiind respins pentru autoritate de lucru judecat, iar capetele de cerere accesorii, având ca obiect anularea ordinelor subsecvente nr. 25 din 28 februarie 2008, nr. 314 din 14 aprilie 2007, nr. 63 din 02 februarie 2007 şi nr. 1380/2006, au fost respinse ca nefondate având în vedere soluţia pronunţată cu privire la capătul principal de cerere.
Fiind vorba de o hotărâre pronunţată de instanţa de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii, ci doar soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale, sunt incidente dispoziţiile textului de lege menţionat anterior, cererea revizuentului urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă că soluţia instanţei de fond este vădit nefondată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 322 alin. (1) teza 1 şi teza a II-a C. proc. civ.
De asemenea, recurentul a solicitat să se constate faptul că Decizia nr. 190 pronunţată de Înalta Curte în data de 17 ianuarie 2014 în Dosarul nr. x/1/2013, cât şi Sentinţele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012, nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, se bucură de autoritate de lucru judecat.
S-a solicitat, în concluzie, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Curtea de Apel, legal învestită cu soluţionarea cererii de revizuire.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuentul A., respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunţarea hotărârii, reţinute de partea potrivnică şi care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, implică îndeplinirea unor condiţii cumulative, care rezultă chiar din economia prevederilor menţionate.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 322 pct. 5 şi motivele invocate de revizuent, în mod corect instanţa fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a reţine că înscrisurile invocate au valoarea unor înscrisuri noi care să ducă la retractarea hotărârii pronunţate.
Din economia dispoziţiilor art. 322 pct. 5 reiese că înscrisul nou trebuie să existe la data pronunţării hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se cere, dar să nu fi făcut obiectul cercetării judecătoreşti.
Revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucţioniste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluţionării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu acelaşi impact, ivite mai presus de voinţa atât a revizuentului, cât şi a intimatului.
Revizuentul nu a făcut o asemenea dovadă.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în vederea exercitării acestei căi extraordinare de atac.
Nu orice înscrisuri în cauză poate justifica cererea de revizuire ci este necesar ca aceste înscrisuri, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi fost determinante în sensul că ar fi putut duce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
De asemenea, susţinerile recurentului-revizuent privind o pretinsă autoritate de lucru judecat în raport de Sentinţele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 2580 din 16 septembrie 2013 şi nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ca şi cele privind reglementarea drepturilor salariale şi a pensiei de serviciu nu au nicio relevanţă în soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1234 din 30 aprilie 2015, în condiţiile în care cererea de revizuire a fost formulată exclusiv în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi nicidecum în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fapt pentru care nu pot forma obiectul analizei în prezenta cauză, precum şi în considerarea prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care stipulează cât se poate de clar că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Totodată, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată ca Sentinţa civilă nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2/2010 nu constituie o hotărâre care evocă fondul în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii întrucât instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, capătul principal de cerere, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, fiind respins pentru autoritate de lucru judecat, iar capetele de cerere accesorii, având ca obiect anularea ordinelor subsecvente nr. 25 din 28 februarie 2008, nr. 314 din 14 aprilie 2007, nr. 63 din 02 februarie 2007 şi nr. 1380/2006.
În concluzie, Curtea de Apel Bucureşti în mod corect a constatat că, fiind vorba de o hotărâre pronunţată de instanţa de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii, ci doar soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale, cererea revizuentului este inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, recursul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1234 din 30 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.
Procesat de GGC - CT