Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 24.04.2014 sub nr. x/59/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 08.04.2014, prin care s-a stabilit starea sa de incompatibilitate între calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Municipal Cluj şi cea de cenzor la SC B. SA Lugoj.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 237 din 29.09.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamant şi anulat Raportul de evaluare nr. x din 08.04.2014 emis de ANI.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei menţionate, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-pârâtă arată că doar depunerea demisiei nu este suficientă dacă ulterior nu se duc la îndeplinire prevederile legale de publicitate şi opozabilitate la Registratura Consiliului.
Or, în documentaţia primită de recurenta-pârâtă ANI de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, intimatul-reclamant figurează că a deţinut calitatea de cenzor în cadrul SC B. SA începând cu data de 1.08.2008 şi până la data de 20.09.2012, înregistrarea revocării reclamantului din funcţia de cenzor realizându-se prin Menţiunea din data de 20.09.2012.
4. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20.11.2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Intimatul a depus la data de 29.12.2015 punct de vedere asupra raportului, arătând că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie indicate cu titlu de jurisprudenţă în cuprinsul raportului îi sunt favorabile, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
În raport de disp. art. 493 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi având în vedere jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept în dispută, s-a procedat la soluţionarea recursului fără citarea părţilor, aşa cum, de altfel, s-a propus şi prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit în cauză.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta-pârâtă ANI, Înalta Curte constată că sentinţa nu este susceptibilă de critici în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care are în vedere încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În cauză instanţa a fost sesizată potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, cu analizarea legalităţii Raportului de evaluare emis de ANI, prin care s-a reţinut că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 28.06.2012 - 20.09.2012, deoarece a deţinut simultan atât funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Lugoj, cât şi calitatea de cenzor în cadrul SC B. SA.
Instanţa reţine că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Lugoj a fost validat în mandatul de consilier la data de 28.06.2012 prin Hotărârea Consiliul Local al Mun. Lugoj nr. 2/2012.
Totodată, la data de 1.08.2008 a fost numit în calitatea de cenzor la SC B. SA, societate cu unic acţionar Consiliul Local al municipiului Lugoj, aşa cum rezultă din extrasul din 20.12.2013 eliberat de ONRC.
La data de 2.07.2012, conform declaraţiei înregistrată la SC B. SA, intimatul-reclamant a solicitat să se ia act de renunţarea la calitatea de cenzor în societatea menţionată.
Ca urmare, la data de 30.08.3012, prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. Lugoj (acţionar în cadrul SC B. SA) s-a modificat componenţa comisiei de cenzori a societăţii, prin înlocuirea reclamantului cu o altă persoană, iar prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC B. SA nr. 9 din 18.09.2012 s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de cenzor.
Menţiunea privind retragerea reclamantului din funcţia de cenzor a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului la data de 20.09.2012, conform extrasului din 20.12.2013.
Potrivit disp. art. 88 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003:
"Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu ... d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat administrativ, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă".
Totodată, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003:
"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie".
În cauză, problema care se impune a fi dezlegată este aceea a momentului la care a încetat, prin demisie, calitatea de cenzor în cadrul SC B. SA
Cererea de retragere a reclamantului din calitatea de cenzor a fost înregistrată la sediul societăţii la 4 zile ulterior datei validării mandatului de consilier local şi a fost înregistrată de către reprezentanţii societăţii la Oficiul Registrului Comerţului la data de 20.09.2012.
Înalta Curte, în acord cu soluţia instanţei de fond, apreciază că relevantă în cauză este data la care intimatul-reclamant a depus cererea de renunţare la calitatea de cenzor al SC B. SA
De altfel, Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi, în şedinţa din data de 7.11.2013 s-a pronunţat în sensul că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată, iar nu de la data ulterioară a înregistrării acestei menţiuni în Registrul Comerţului.
Înregistrarea în Registrul Comerţului are, potrivit disp. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rolul de a asigura opozabilitatea faţă de terţi, însă efectele juridice, sub aspectul existenţei sau nu a stării de incompatibilitate în sensul vizat de Legea nr. 161/2003, produc înscrisurile care atestă renunţarea, în termenul prevăzut de lege, la calitatea de administrator al societăţii comerciale.
Potrivit interpretării lit. a) dispoziţiilor din Legea nr. 161/2003, singura obligaţie ce revine persoanei aflată în stare de incompatibilitate este aceea de a demisiona din funcţiile incompatibile, prin act unilateral de voinţă.
De altfel, prin renunţarea la calitatea de administrator, intimatul-reclamant nu mai putea efectua înregistrări în numele societăţii comerciale, astfel că nu i se poate imputa înregistrarea tardivă la Oficiul Registrului Comerţului a documentelor care vizau decizia sa de retragere din funcţia de administrator.
În concluzie, în temeiul disp.art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotrivea Sentinţei nr. 237 din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2016.
Procesat de ED