Şedinţa publică din data de 6 martie 2019
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 13 din 5 martie 2018 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B.; a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorii C., D., E., F., G.; a dispus suspendarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti ale intimaţilor B. şi A. şi exercitarea acestora de către preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin Decizia nr. 738/A din 13 iulie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâţii A. şi B. împotriva sentinţei.
Prin Decizia nr. 1255/A din 16 noiembrie 2018 aceeaşi instanţă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei anterior menţionate.
Împotriva acestei decizii a declarat calea de atac intitulată apel contestatorul B.
Cererea nu a fost semnată de către contestator, nu a fost încadrată în drept şi nu a fost motivată, acesta arătând generic că soluţia dată în contestaţie nu este conformă legii.
Contestatorul a declarat, de asemenea, apel, printr-o cerere distinctă, semnată dar nemotivată şi neîncadrată în drept, împotriva dovezii de comunicare a Deciziei nr. 1255/A/16.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, cerere ce nu poate fi calificată drept cale de atac, întrucât potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., obiectul unei căi de atac nu îl poate constitui decât hotărârea judecătorească.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că " secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel".În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".
Coroborând dispoziţiile legale incidente, menţionate anterior şi aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenţei materiale, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, întrucât acestei instanţe nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere expres acestei instanţe competenţă în soluţionarea apelului.
Chiar dacă ar fi fost intitulată "recurs" calea de atac exercitată, dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. reţin că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.
În speţă, Decizia nr. 1255/A/16.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti este dată în soluţionarea unei contestaţii în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unui litigiu având ca obiect deschiderea procedurii adopţiei.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Obiectul pe fond al cauzei îl constituie deschiderea procedurii adopţiei, instituţie juridică ce are sediul materiei în dispoziţiile Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei.
Art. 84 alin. (3) din această lege prevede că "Cererile prevăzute de prezenta lege, precum şi cele privind încetarea adopţiei sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti", iar art. 88 alin. (1) reţine că "Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii adopţiei, unde termenul de apel este de 30 de zile."
În aplicarea acestor dispoziţii legale, litigiul a fost soluţionat în fond de către Tribunalul Teleorman, iar în apel de către Curtea de Apel Bucureşti, hotărârea pronunţată de această instanţă fiind definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ce statuează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Astfel, întrucât hotărârea supusă contestaţiei în anulare (Decizia nr. 738/A/13.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în apel, în cauza având ca obiect deschidere procedură adopţie) nu are deschisă calea recursului, nici hotărârea dată în contestaţie (Decizia nr. 1255/A/16.11.2018, recurată în prezenta cauză) nu beneficiază de această cale extraordinară de atac, situaţie faţă de care prezenta cale de atac, chiar dacă ar fi fost intitulată "recurs", ar fi fost tot inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 1255/A din 16 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de contestatorul B., cu domiciliul în comuna Rădoieşti, sat Rădoieşti-Deal, judeţul Teleorman, împotriva Deciziei nr. 1255/A din 16 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii A., cu domiciliul în comuna Rădoieşti, sat Rădoieşti-Deal, judeţul Teleorman, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, cu sediul în Alexandria, judeţul Teleorman.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 martie 2019.
Procesat de GGC - NN