Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 101/2019

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2019

Asupra plângerii la contestaţia privind tergiversarea procesului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 25 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de recurentul A. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că recursul cu care a fost învestită Înalta Curte a urmat procedura de filtru, potrivit dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului, că actele de procedură au fost realizate cu respectarea termenelor procedurale în cadrul procedurii de filtru, astfel încât nu se poate reţine o tergiversare a judecăţii recursului aptă să creeze contestatorului vreun prejudiciu procesual.

II. Plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal de 3 zile de la comunicare, prevăzut de art. 524 alin. (5) teza a doua din C. proc. civ., a formulat plângere contestatorul-recurent.

În motivarea plângerii, acesta a susţinut că recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a început în data de 30 mai 2016, iar încheierea atacată se referă doar la etapa de soluţionare a ultimului ciclu procesual. Apreciază că legiuitorul se referă la soluţionarea procesului, nu la o singură etapă a acestuia, respectiv la situaţia când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil, prin neluarea măsurilor stabilite de lege.

Pentru a justifica plângerea, contestatorul-recurent a făcut istoricul cauzelor sale aflate pe rolul instanţelor, pornind de la cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 2 decembrie 2014 şi arătând că la Înalta Curte cererile sale au fost judecate în 2 ani şi 11 luni, pronunţându-se 9 hotărâri judecătoreşti de respingere a căilor de atac prevăzute de lege, prin înlocuirea normelor de drept aplicabile materiei proprietăţii intelectuale cu interpretări străine cauzei, încălcând autoritatea de lucru judecat şi ordinea publică de drept constituţional.

A susţinut, de asemenea, că tergiversarea succesivă a procesului în faza de recurs s-a datorat şi faptului că soluţionarea incidentelor procedurale nu a fost repartizată administrativ unor magistraţi-asistenţi competenţi în materia proprietăţii intelectuale, pentru întocmirea rapoartelor asupra admisibilităţii, respectiv unor complete de judecată specializate în această materie.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra plângerii împotriva încheierii prin care s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului

Analizând plângerea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, o va respinge, ca nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Art. 522 - 526 din C. proc. civ., purtând denumirea marginală de contestaţie privind tergiversarea procesului, au instituit o cale de atac, aflată la dispoziţia părţilor, în cazul încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situaţii.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că procedura contestaţiei privind tergiversarea procesului poate să fie folosită numai atunci când nu sunt luate măsuri pentru pregătirea finalizării procesului. Dacă sunt luate anumite măsuri, dar acestea sunt greşite ori chiar abuzive, critica împotriva acestora poate să fie făcută odată cu atacarea hotărârii finale.

Recurentul A. vizează, prin contestaţia promovată, motivul de contestaţie prevăzut de art. 522 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., text care deschide calea contestaţiei pentru neîndeplinirea ori nedispunerea măsurilor de îndeplinire a oricărui act de procedură necesar judecării cauzei de către instanţa însăşi, iar nu pentru judecată în ansamblul său.

Acest lucru nici nu ar fi posibil, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 524 alin. (4) din C. proc. civ., atunci când contestaţia este admisă, prin încheierea pronunţată instanţa ia de îndată măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.

Or, asemenea măsuri nu pot fi luate într-o cauză în care s-a pronunţat o hotărâre finală de dezînvestire, aşa cum susţine contestatorul atunci când indică cele 9 hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa supremă, ci doar într-un dosar aflat în curs de judecată.

De aceea, în mod firesc, instanţa care a pronunţat încheierea atacată în cauza de faţă a făcut analiza modului de desfăşurare a procedurii şi respectarea termenelor legale de la momentul înregistrării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 24 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

Pentru aceste considerente, constatând că nu se poate reţine o tergiversare a judecării recursului ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 şi că nu sunt motive de reformare a încheierii pronunţate asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de recurentul A. împotriva încheierii civile din 25 februarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV