Asupra plângerii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, are ca obiect recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 136 din 25 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins cererea acestuia privind completarea Deciziei nr. 112 din 21 mai 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar.
În Dosarul nr. x/2018, prin încheierea din camera de consiliu de la 5 noiembrie 2018, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (4) teza întâi din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că pot formula în scris punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.
Ulterior, având în vedere actele efectuate în procedura reglementată de art. 493 din C. proc. civ., a fost fixat termen în şedinţa Completului de filtru la data de 25 februarie 2019, fără citarea părţilor, în vederea examinării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5), (6) sau (7) din acelaşi cod.
II. Contestaţia privind tergiversarea procesului
În Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., recurentul A. a formulat, la data de 20 februarie 2019, contestaţie privind tergiversarea procesului, în motivarea căreia arată că de "la 18 noiembrie 2018", când a "depus la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Punctul de Vedere asupra Raportului privind admisibilitatea recursului (...) au trecut 90 zile, fără ca Înalta Curte să ia măsurile prevăzute în art. 493 din C. proc. civ., modificat pe motiv de neconstituţionalitate prin Hotărârea Curţii Constituţionale a României nr. 839/2015".
În final, recurentul A. solicită instanţei "să ia măsurile legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată"
III. Hotărârea Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Prin încheierea din 25 februarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca rămasă fără obiect, contestaţia formulată de A. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018
În motivare, s-a arătat că recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2018 a fost soluţionat, prin pronunţarea de către Completul de 5 judecători al instanţei supreme a Deciziei nr. 56 din 25 februarie 2019, împrejurare faţă de care contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de recurent, având acelaşi termen de judecată, a rămas fără obiect.
IV. Plângerea formulată de contestator
Împotriva încheierii din 25 februarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, la 22 martie 2019, în temeiul art. 524 alin. (5) din C. proc. civ., a formulat plângere contestatorul A., solicitând să se ia măsurile legale pentru soluţionarea excepţiilor de nelegalitate ridicate.
V. Considerentele Înaltei Curţi asupra plângerii
Examinând încheierea atacată, în raport cu motivele formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că plângerea este neîntemeiată, în considerarea argumentelor ce urmează.
Art. 522 din C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
Alin. (2) al art. 522 prevede cazurile în care poate fi formulată respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestaţia la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.
Pornind de la aceste considerente în analiza încheierii atacate, se constată că, în mod legal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a reţinut, prin încheierea pronunţată asupra contestaţiei la tergiversarea procesului, că în cauză nu poate fi reţinut cazul de tergiversare menţionat de contestator.
În speţă, contestaţia privind tergiversarea procesului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., conform cărora se poate face contestaţie privind tergiversarea procesului şi în situaţia în care instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Or, din verificările efectuate, se constată că raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 12 noiembrie 2018, prin înmânare destinatarului - conform menţiunilor cuprinse în procesul-verbal de înmânare, cu respectarea dispoziţiilor art. 163 din C. proc. civ.
La data de 22 noiembrie 2018, recurentul a formulat punct de vedere scris cu privire la raport, iar la data de 12 decembrie 2018 cauza a fost scoasă de pe rol pentru a fi repartizată aleatoriu completelor de 5 judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367/2018 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale (conform Rezoluţiei de la Dosar nr. x/2018).
Urmare repartizării aleatorii acestui complet de judecată, s-a fixat termen de judecată a cauzei, în şedinţa Completului de filtru, la data de 25 februarie 2019, fără citarea părţilor, în vederea examinării recursului, potrivit art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. la aceeaşi dată, recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2018 a fost soluţionat, prin pronunţarea de către Completul de 5 judecători al instanţei supreme a Deciziei nr. 56 din 25 februarie 2019 .
În aceste condiţii, în mod corect, contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată la 20 februarie 2019, a fost respinsă ca rămasă fără obiect prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2019.
Înalta Curte mai constată, din actele şi lucrările dosarului, că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului a examinat toate aspectele relevante, expuse de petent în susţinerea contestaţiei, afirmaţiile acestuia cu privire la legalitatea măsurilor adoptate de instanţele de judecată excedând limitele cenzurii în procedura prevăzută de art. 522 şi următoarele din C. proc. civ.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 februarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2019.
Procesat de GGC - GV