Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la 29 iunie 2017, sub Dosarul nr. x/2017, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Oradea prin Primar, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 457.711,34 RON, reprezentând cota de 0,1% şi cota de 0,7%, aferentă unui număr de 38 de autorizaţii de construire, cu penalităţi de întârziere.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 50/1991, ale art. 40 din Legea nr. 10/1995, ale art. 75 din Ordinul nr. 839/2009, ale art. 30 şi urm. din C. proc. civ., ale art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, C. fisc. şi C. proc. fisc.
Prin Încheierea nr. 2947/CA/2017 din 18 octombrie 2017, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bihor, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Bihor, având în vedere că, în cauză, nu există vreun act administrativ tipic sau asimilat care să fie supus controlului instanţei de contencios administrativ.
Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 201/C/2017 din 20 decembrie 2017, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Municipiul Oradea prin Primar şi a respins acţiunea introductivă ca fiind prescrisă.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 502/A din 25 mai 2018, a admis apelul declarat de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti, a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea introductivă şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei totale de 457.711,34 RON.
Prin încheierea nr. 203 din 12 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Oradea prin Primar în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că obiectul litigiului vizează o acţiune în pretenţii şi accesoriile acesteia, reprezentând obligaţiile de plată a unor sume echivalente cu cota de 0,1% şi de 0,7% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire.
Totodată, în raport cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., la stabilirea cauzelor de competenţa tribunalelor specializate sau, după caz, a secţiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) art. 228 se va ţine seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, precum şi de volumul de activitate al instanţei.
Având în vedere că în prezenta cauză sunt supuse analizei instanţei pretenţii solicitate în baza unor legi speciale, respectiv Legea nr. 50/1991 şi Legea nr. 10/1995, competenţa soluţionării acestor categorii de litigii aparţine secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Mai mult, dat fiind faptul că litigiul pendinte se situează în limitele unei acţiuni civile faţă de obiectul şi natura cauzei, coroborat cu împrejurarea că hotărârile pronunţate de instanţele anterioare au fost pronunţate de către secţia I civilă a Tribunalului Bihor, respectiv a Curţii de Apel Oradea, se constată că instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea recurată este secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă în favoarea căreia s-a declinat prezenta cauză.
Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 689 din 2 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Oradea prin Primar în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei, înaintând dosarul, spre competentă soluţionare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, s-a reţinut că alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune ale completurilor de judecată, care funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.
Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activităţii de judecată de la nivelul secţiei I civile şi a secţiei a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa celor două secţii se vor repartiza între acestea "în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secţiei I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori şi familie; secţiei a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesionişti, Faliment, Asigurări sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice".
Or, faţă de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs (acţiune în răspundere contractuală), de data înregistrării acesteia pe rolul instanţei supreme (1 august 2018) şi de data la care, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit o altă repartizare între cele două secţii ale instanţei a cauzelor în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, respectiv 1 octombrie 2018, se constată că litigiul având ca obiect acţiunea în răspundere contractuală (ID 3160) se circumscrie competenţei alocate secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Anexa la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, acestei instanţe revenindu-i competenţa de soluţionare a recursului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, la 7 mai 2019, sub nr. x/2019.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., cu conflictul negativ de competenţă ivit între două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - analizând normele incidente în privinţa competenţei în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine secţiei a II-a civile, pentru următoarele considerente.
Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul cauzei deduse judecăţii.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul a fost înregistrat la 1 august 2018; raportat la data înregistrării cauzei pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, partajarea competenţei funcţionale între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă ale instanţei supreme este instituită, în principal, prin dispoziţiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, prin cele ale art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Anexa la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, emisă în aplicarea acestor norme, modificată prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La pct. 2 al Anexei nr. 1 a Hotărârii anterior menţionate, s-a stabilit că în cadrul secţiei a II-a civile funcţionează 7 complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect: [...] - pretenţii (ID 4620 şi ID 3840).
În cauză, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Oradea, prin primar la plata sumei totale de 457.711,34 RON, reprezentând cotele de 0,1% şi de 0,7%, aferente unui număr de 38 de autorizaţii de construire, cu penalităţi de întârziere.
Aşadar, litigiul are ca obiect o acţiune în pretenţii, care nu se situează în sfera jurisdicţională a completurilor specializate din cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înfiinţate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere.
Întrucât cauzele având acest obiect sunt date în jurisdicţia exclusivă a secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a şi fost iniţial învestită cu soluţionarea dosarului prin repartizare aleatorie, Completul de 5 judecători va stabili competenţa în favoarea secţiei menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2019.
Procesat de GGC - GV