Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului
Prin Decizia penală nr. 65 din data de 26 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) C. proc. pen., formulată de revizuenţii condamnaţi A., B. şi C.
Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 C. pen. anterior şi art. 297 C. pen. formulată de revizuenţii condamnaţi.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenţii condamnaţi împotriva Sentinţei penale nr. 144 din data de 14 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen., formulată de apelanţii revizuenţii condamnaţi A., B. şi C. invocată de apelanţii revizuenţii condamnaţi, Completul de 5 Judecători a reţinut că, din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a textului art. 115 alin. (2) din C. proc. pen. anterior şi, respectiv, art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen., instanţa a reţinut că primele trei condiţii rezultate din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite: excepţia a fost invocată de apelanţii revizuenţii condamnaţi în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători şi vizează dispoziţii în vigoare, care nu au fost declarate neconstituţionale.
Pentru a fi îndeplinită ultima condiţie de admisibilitate, respectiv aceea ca textul criticat să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, este necesar ca acest text să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, examinarea legăturii cu cauza fiind realizată în mod concret, în funcţie de interesul specific al celui ce invocă excepţia şi de înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă.
Dispoziţiile art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior stabilesc că "Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază că raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize", iar textul art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen. prevăd că "După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert (...) se poate dispune efectuarea unei expertize".
Or, analizând stadiul procesual, Completul de 5 Judecători a constatat că în prezenta cauză, apelanţii revizuenţi condamnaţi au formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 144 din data de 14 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de apelanţi împotriva Sentinţei penale nr. 702 din 12 iulie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2012.
Or, faţă de cadrul procesual constând în apel formulat împotriva unei hotărâri pronunţate în cadrul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, instanţa a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate formulată nu are legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, deoarece o posibilă soluţie a instanţei de contencios constituţional cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate nu poate avea nicio înrâurire efectivă asupra soluţiei ce s-ar putea pronunţa cu privire la cererea de apel formulată de revizuenţii condamnaţi, respectiv cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de aceştia.
În concluzie, constatând că în cauză, cu referire la excepţia de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen., nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale.
Cu referire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 C. pen. anterior şi art. 297 C. pen., Completul de 5 Judecători a reţinut că dispoziţiile articolelor menţionate incriminează infracţiunea de abuz în serviciu, atât în noua reglementare penală, cât şi în cea anterioară.
Textul art. 248 C. pen. anterior stabileşte că "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani", în timp ce dispoziţiile art. 297 C. pen. prevăd că:
"(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.".
Primele două condiţii rezultate din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-a reţinut că sunt îndeplinite în cauză: excepţia a fost invocată de apelanţii revizuenţii condamnaţi în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători şi vizează dispoziţii în vigoare (art. 297 C. pen.) sau care, deşi abrogate, au fost preluate, în înţelesul lor, în noua reglementare (art. 246 C. pen. anterior).
În ceea ce priveşte cerinţa ca textul criticat să nu fi fost declarat neconstituţional, instanţa a constatat că aceasta este doar parţial îndeplinită în cauză, deoarece prin Decizia nr. 405/2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 08/07/2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale, în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Totodată, sub aspectul îndeplinirii ultimei condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca textul criticat să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în raport cu cadrul procesual actual, constând în apel împotriva unei hotărâri pronunţate în etapa analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate nu are legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, deoarece o posibilă soluţie a instanţei de contencios constituţional cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor menţionate (în baza cărora apelanţii revizuenţi au fost condamnaţi definitiv) nu poate avea nicio înrâurire efectivă asupra soluţiei ce s-ar putea pronunţa cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire şi, respectiv, cu privire la cererea de apel formulată de revizuenţii condamnaţi.
În concluzie, s-a constatat că în cauză, în ceea ce priveşte textele art. 246 C. pen. anterior şi, respectiv, art. 297 C. pen., nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, astfel că instanţa de control judiciar va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a textului menţionat.
Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 248 C. pen. anterior şi art. 297 C. pen., din cuprinsul Sentinţei penale nr. 65 din 26 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017 în termenul legal, recurenţii condamnaţi A., B. şi C. au formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 iunie 2018, sub nr. x/2017/a1, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 10 septembrie 2018.
Prin încheierea din data de 5 septembrie 2018, cu majoritate, a fost respinsă, ca nefondată, declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător D. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 privind recursul formulat de revizuenţii C., B. şi A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) C. proc. pen., respectiv art. 248 C. pen. anterior şi art. 297 C. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 65 din data de 26 martie 2018 în Dosarul nr. x/2017.
Prin încheierea din data de 10 septembrie 2018 s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea soluţionării de către un complet legal învestit a cererea de recuzare a domnului judecători D., a doamnei judecător E. şi a domnului magistrat asistent F., formulată de către recurenţii inculpaţi A., B. şi C., prin apărător ales.
Prin încheierea din data de 17 septembrie 2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a domnului judecător D., preşedintele Completului de 5 Judecători - P1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a doamnei judecător E., membru al aceluiaşi complet, formulată de recurenţii revizuenţi condamnaţi A., C., B., prin apărător ales, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 Totodată, prin aceeaşi încheiere a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a domnului magistrat asistent F. formulată de recurenţii revizuenţi condamnaţi A., C., B., prin apărător ales, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.
La termenul din data de 8 octombrie 2018, cauza a fost amânată în vederea soluţionării de către un complet legal învestit a cererii de recuzare a doamnei judecător E. formulată de către recurenţii revizuenţi condamnaţi A., B. şi C., prin apărător ales.
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 22 octombrie 2018 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător E., membru al Completului de 5 Judecători - P1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de recurenţii revizuenţi condamnaţi A., C., B. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului intimatului inculpat la termenul din data de 5 noiembrie 2018 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, faţă de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul formulat de recurenţii condamnaţi A., B. şi C. este nefondat.
Din analiza dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie ca aceasta şi să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu de către instanţă ori de procuror; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii din cuprinsul unor asemenea acte normative în vigoare la momentul invocării; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
În cauza dedusă judecăţii, recurenţii condamnaţi A., B. şi C. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) C. proc. pen., învederând că Sentinţa penală nr. 702 din 12 iulie 2013, pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, în Dosarul nr. x/2012 a fost dată cu încălcarea principiului egalităţii armelor, şi principiul contradictorialităţii atât timp cât inculpaţii nu au avut posibilitatea de discuta, în condiţii de contradictorialitate, proba cu raportul de expertiză şi respectiv, de a contesta raportul Gărzii Financiare din 21 iunie 2010 iar, pe de altă parte le-a fost respinsă cererea de probatorii formulate în apărare, pe acest aspect. În opinia apărării, rapoartele de constatare întocmite în contextul dispoziţiilor art. 172 C. proc. pen., respectiv, cele ale art. 115 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, au fost şi sunt efectuate pro causa, scopul acestor rapoarte fiind acela de a susţine vinovăţia inculpaţilor.
Totodată, recurenţii condamnaţi A., B. şi C. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 246 C. pen. anterior şi, respectiv, art. 297 C. pen., susţinând că noţiunea de "pagubă" trebuie calificată şi definită clar în cadrul textelor legale indicate, în sensul că o pagubă trebuie să fie efectivă, cuantificabilă şi să denote, în mod cert, o modificare perceptibilă în patrimoniul instituţiei vătămate, cuantumul pagubei urmând a fi stabilit numai în baza unei expertize judiciare efectuate de experţi independenţi, cu participarea şi a unor experţi desemnaţi de părţi.
În analiza condiţiilor anterior menţionate, referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 246 C. pen. anterior şi, respectiv, art. 297 C. pen. se constată că excepţia a fost invocată de recurenţii condamnaţi A., B. şi C. în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 144 din data de 14 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenţii B., C. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 702 din 12 iulie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2012.
În acest context se reţine că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale impune îndeplinirea cumulativă şi a cerinţei ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificaţie cu privire la soluţia ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.
Aşadar, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituţionalitate o dispoziţie legală care reglementează măsuri sau activităţi vizând desfăşurarea procesului penal.
În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăţi şi a pronunţării unei soluţii în ceea ce o priveşte, care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.
În ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiei cu soluţionarea cauzei, analizat din perspectiva argumentelor învederate de condamnaţii revizuenţi, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine, în acord cu concluzia la care a ajuns Înalta Curte, secţia penală, că obiecţiunile formulate de recurenţi, nici la o examinare formală nu au legătură cu cauza în condiţiile în care cererile de revizuire formulate s-au întemeiat de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel instanţa respingând ca inadmisibile cererile de revizuire formulate instanţa a reţinut că rapoartele de expertiză la care au făcut referire condamnaţii nu se referă la fapte şi împrejurări noi, necunoscute instanţei de judecată, deoarece aceste rapoarte au oferit, în realitate, o interpretare a aceloraşi facturi şi bunuri cu privire la care instanţa penală s-a pronunţat deja, în cadrul sentinţei penale a cărei revizuire se cere.
În ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiei cu soluţionarea cauzei, analizat din perspectiva argumentelor învederate de inculpaţi, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond că, raportat la obiectul cauzei - apel formulat împotriva unei hotărâri pronunţate în cadrul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire - posibilă soluţie a instanţei de contencios constituţional cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate (ce reglementează posibilitatea organului judiciar de a dispune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, efectuarea unei expertize şi respectiv dispoziţii în baza cărora apelanţii revizuenţi au fost condamnaţi definitiv) nu poate avea nicio înrâurire efectivă asupra soluţiei ce s-ar putea pronunţa cu privire la cererea de apel formulată de revizuenţii condamnaţi, respectiv cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de aceştia.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că în mod judicios Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu situaţia juridică a A., B. şi C., ceea ce determină, pe cale de consecinţă, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza pendinte.
Aşadar, în condiţiile în care în cauză nu s-a justificat un interes, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nefiind de natură să producă un efect concret asupra revizuenţilor A., B. şi C., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii condamnaţi A., B. şi C. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 248 C. pen. anterior şi art. 297 C. pen., din cuprinsul Sentinţei penale nr. 65 din 26 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii condamnaţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii condamnaţi A., B. şi C. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior şi art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 248 C. pen. anterior şi art. 297 C. pen., din cuprinsul Sentinţei penale nr. 65 din 26 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii condamnaţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - NN