Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Acţiunea disciplinară
1. Prin acţiunile disciplinare înregistrate pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2016 şi nr. y/2016, Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. m) şi lit. t) din aceeaşi lege.
II. Hotărârile instanţei de disciplină
2. La termenul de judecată din data de 29 martie 2017, instanţa disciplinară a admis cererea de conexare formulată de Inspecţia Judiciară şi a dispus reunirea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016 la cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016
3. Prin Hotărârea nr. 29J din 4 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a respins, ca neîntemeiate, acţiunile disciplinare conexe exercitate de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. m) teza a doua şi lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.
III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
4. Împotriva hotărârii menţionate la pct. 3, a declarat recurs reclamanta Inspecţia Judiciară, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi criticând hotărârea atacată pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 99 lit. a), lit. c), lit. m) teza a doua şi lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, raportat la probele administrate în cauză, pentru criticile arătate în continuare.
a) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004
5. Cu privire la primul act material circumscris abaterii disciplinare, recurenta-reclamantă susţine că probatoriul administrat - declaraţiile avocatului B. şi ale martorilor C. - grefier arhivar, D. - aprod, E. - plutonier adjutant în cadrul Plutonului 2 jandarmi Panciu, F. - comandantul Plutonului 2 jandarmi Panciu, şi înregistrările camerei de luat vederi amplasată în incinta arhivei - demonstrează faptul că, la data de 17 februarie 2016, în jurul orelor 9:40 - 9,45, în timpul programului de lucru cu publicul, fără niciun motiv întemeiat, pârâta a dispus jandarmilor să-l scoată afară din arhivă pe domnul avocat.
6. În mod greşit instanţa disciplinară a reţinut că tonul pe care pârâta s-a adresat avocatului a fost unul civilizat, în timp ce atitudinea acestuia din urmă a depăşit cadrul în care trebuie să se desfăşoare relaţiile dintre avocaţi şi preşedintele instanţei. De asemenea, în mod greşit a reţinut instanţa disciplinară că avocatul a avut o atitudine nepotrivită, ironică faţă de pârâta judecător, deoarece, aşa cum rezultă din declaraţiile sus-menţionate, pârâta a intrat în arhivă fără să salute şi fără ca cineva să spună vreun cuvânt, l-a dat afară pe avocat, folosind un ton extrem de ferm şi serios. Abia după ce a fost dat afară, avocatul a întrebat-o pe doamna judecător de ce procedează în acest mod şi doar după ce pârâta a chemat jandarmul, a afirmat că poate va face o plângere penală cu privire la comportamentul acesteia, iar nicidecum pentru alte considerente. Totodată, reţinerea instanţei disciplinare că avocatul respectiv a avut probleme cu un client, fiind nevoit să rezilieze contractul de asistenţă juridică, nu are nicio legătură cu faptul că pârâta judecător l-a dat afară din arhivă pe avocat în timpul programului de lucru cu publicul, fără niciun motiv întemeiat.
7. Cu privire la al doilea act material circumscris aceleiaşi abateri disciplinare, recurenta-reclamantă menţionează că, la data de 6 februarie 2015, în Ziarul G. a apărut articolul "O judecătoare şi o avocată, la un pas de păruială de la o cerere de amânare", în care autorul articolului arată că Judecătoria Panciu a fost în data de 23 ianuarie scena unui conflict între preşedinta instanţei şi o avocată. Se susţine că, raportat la declaraţiile judecătoarei H., jandarmului I. şi avocatei J., instanţa disciplinară a reţinut în mod greşit că avocata J. a avut o atitudine ce depăşeşte cadrul legal de exercitare a profesiei de avocat, întrucât a pretins pârâtei judecător să o primească în biroul său, insistând să lase o cerere prin care să justifice lipsa de la instanţă, folosind un ton ridicat. Instanţa disciplinară a omis să reţină faptul că, în acea perioadă, cererile de amânare a cauzelor nu se primeau la arhiva instanţei, aşa cum era firesc, ci era instituită o regulă în sensul că cel care formula o astfel de cerere trebuia să se prezinte personal la preşedintele de complet. În speţă, conform practicii instanţei, avocata J. s-a prezentat cu cererea de amânare la preşedintele completului de judecată, care era în acelaşi timp şi preşedintele instanţei, astfel că nu se poate reţine că avocata a avut o atitudine ce depăşeşte cadrul legal de exercitare a profesiei prin intrarea în biroul preşedintelui instanţei. Abia după acest incident s-a schimbat practica instanţei, în sensul că toate cererile de amânare sunt depuse la arhiva instanţei, însă nu poate fi reproşat avocaţilor că intrau în biroul judecătorilor, din moment ce o cerere de amânare era primită doar dacă era prezentată personal preşedintele de complet, arhiva instanţei refuzând să înregistreze astfel de cereri. Afirmă recurenta-reclamantă că este cert faptul că pârâta judecător a îmbrâncit-o afară din birou pe avocata J., la acest incident asistând judecătoarea H., care a fost nevoită să solicite intervenţia jandarmului de serviciu.
8. Cu privire la celelalte acte materiale circumscrise abaterii disciplinare, recurenta-reclamantă arată că, din probele administrate, rezultă în mod neechivoc faptul că pârâta judecător are un comportament necorespunzător faţă de majoritatea personalului Judecătoriei Panciu, fapt relevat de declaraţiile date de judecătoarele H., K. şi L., grefierele M., N., O., P. şi Q. şi conducătorul auto R.
9. În mod greşit a reţinut instanţa disciplinară că nu există probe suficiente şi că nu este indicată data săvârşirii acestor fapte. Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, pârâta judecător ţipă, jigneşte şi ridică tonul tot timpul, astfel că acest lucru nu s-a întâmplat numai într-o anumită împrejurare, pentru a putea fi identificată data săvârşirii faptei. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâta judecător, încă înainte a fi numită preşedinte, a avut un comportament necorespunzător cu personalul auxiliar, însă faptele reţinute în acţiunea disciplinară se referă la perioada de timp în care pârâta judecător este preşedintele instanţei, respectiv în perioada ianuarie 2015 - iulie 2016, data promovării acţiunii disciplinare, acest aspect rezultând din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
b) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004
10. Recurenta-reclamantă expune argumente în sensul că cererile de abţinere formulate de grefiera M. au fost soluţionate printr-o simplă rezoluţie pe cerere a preşedintelui de complet, fără pronunţarea unei încheieri, şi sunt reliefate anumite neregularităţi, precum: în sistemul Ecris, încheierile de soluţionare a cererii de abţinere şi de amânare a judecăţii sunt înregistrate într-un singur document intitulat "încheiere de şedinţă" rezoluţia din dosar referitoare la cererea de abţinere a fost completată ulterior sesizării din oficiu a Inspecţiei Judiciare; ulterior admiterii cererii de abţinere formulată de grefierul de şedinţă, la şedinţa de judecată a participat un alt grefier decât cel prevăzut în planificarea de permanenţă; deşi în sistemul Ecris sunt menţionate două cereri de abţinere, doar ultima dintre ele este soluţionată; deşi nu a fost soluţionată cererea de abţinere, la şedinţa de judecată a participat un alt grefier din planificarea de permanenţă.
11. Într-un dosar, completul în compunerea căruia intră pârâta a admis cererea de abţinere formulată de judecătorul cauzei şi a reţinut cauza spre soluţionare, cu ignorarea dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005.
12. Într-un dosar, deşi a fost vizată cererea de abţinere formulată de grefier în sensul înlocuirii cu grefierul din planificarea de permanenţă, hotărârea a fost pronunţată cu grefierul care a formulat cererea de abţinere şi, ulterior, a fost concepută, redactată şi tehnoredactată cu grefierul din planificarea de permanenţă.
13. În completele de judecată constituite cu grefiera M. nu se mai formula nicio cerere de abţinere în dosarele în care avocat al vreuneia dintre părţi era avocatul B., ci participa direct un alt grefier.
14. Raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, art. 126 alin. (2) din Constituţie, art. 5, art. 16 şi art. 17 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, recurenta-reclamantă susţine următoarele: latura obiectivă a abaterii disciplinare rezidă în faptul că pârâta judecător nu a cunoscut procedura de soluţionare a cererilor de abţinere formulate de grefier, cu încălcarea art. 51 alin. (5) şi art. 54 din C. proc. civ. şi art. 68 alin. (4) din C. proc. pen. consecinţa juridică rezidă în impredictibilitatea modului de înfăptuire a actului de justiţie şi faptul că grefierul-şef al instanţei este pus în imposibilitatea obiectivă de a-şi mai exercita atribuţia prevăzută de art. 51 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, respectiv aceea de a ţine evidenţa abţinerilor şi a recuzărilor; sub aspectul laturii subiective, pârâta a încălcat, prin ignorare, cu gravă neglijenţă, dispoziţiilor legale şi regulamentare menţionate; caracterul grav al neglijenţei este dat de necunoaşterea unor norme elementare şi notorii.
c) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004
15. Prin modul de soluţionare, în general, a cererilor de concediu şi de învoire, precum şi în special a celor formulate de grefiera M. şi de conducătorul auto R. şi prin procedura instituită de a primi personal, în calitate de preşedinte, corespondenţa adresată instanţei (alta decât cea referitoare la dosare), pârâta judecător a încălcat şi a ignorat cu intenţie dispoziţiile art. 1 din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1189/2016, art. 5 alin. (3) din Regulamentul privind concediile personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1309/2016, art. 44 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, şi art. 42 şi art. 94 alin. (12) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.
16. În mod greşit instanţa disciplinară a apreciat că probele administrate în cauză nu dovedesc nerespectarea în mod nejustificat de către pârâta judecător a unei obligaţii cu caracter administrativ prevăzută de regulament în sarcina judecătorului şi a reţinut că fapta pârâtei judecător de pontare nemotivată a doamnei judecător H. şi a grefierei M. s-ar încadra în abaterea disciplinară prevăzută la art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care aceste fapte, sub aspectul analizat, constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.
d) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004
17. Cu privire la primele două acte materiale, recurenta-reclamantă susţine că fapta pârâtei judecător de a modifica foaia colectivă de prezenţă în sensul menţionării absenţei nemotivate atât a grefierei M., în condiţiile în care aceasta a prezentat certificat de concediu medical valabil, cât şi a judecătoarei H., deşi cererea sa de concediu fusese aprobată de preşedintele Tribunalului Vrancea, şi a judecătoarei L., a cărei prezenţă în instanţă a fost atestată prin declaraţiile martorilor, constituie manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
18. Cu privire la al treilea act material, recurenta-reclamantă expune argumente în sensul că modul de lucru al pârâtei judecător a condus la o stare de tensiune şi stres în cadrul instanţei, aşa cum rezultă din Raportul de control din 2014 al Inspecţiei Judiciare, Raportul de control întocmit de judecătorii de la Tribunalul Vrancea, declaraţiile date de primul-grefier Q., grefierii P. şi C., aprodul D. şi judecătorii stagiari S. şi K. Singurii grefieri care au declarat că atmosfera în instanţă este normală, sunt T., U. şi V., declaraţiile acestora fiind apreciate ca subiective, întrucât sunt date de către grefierii agreaţi de preşedintele instanţei şi cărora le este teamă să nu îşi piardă locurile de muncă. În aceste condiţii, în mod greşit a reţinut instanţa disciplinară că faptele pârâtei judecător nu constituie manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
19. Cu privire la al patrulea act material, recurenta-reclamantă expune argumente în sensul că pârâta judecător a făcut afirmaţii necorespunzătoare atât despre un alt judecător al instanţei, cât şi despre grefieri, fie legate de activitatea profesională a acestora, fie despre familiile lor, a intenţionat să facă cerere de rechemare din concediul medical în cazul unui grefier care era internat la Institutul Ana Aslan şi are o atitudine şicanatorie în privinţa personalului auxiliar, aşa cum rezultă din probatoriul administrat, iar instanţa disciplinară a reţinut în mod greşit că faptele pârâtei nu constituie manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
20. Cu privire la al cincilea act material, recurenta-reclamantă arată că probatoriul administrat relevă faptul că: la nivelul întregului personal al Judecătoriei Panciu există suspiciunea că discuţiile purtate cu pârâta judecător sunt înregistrate de către aceasta; în cadrul procedurii de evaluare, la Comisia de evaluare din cadrul Tribunalului Vrancea, pârâta a depus un stick conţinând înregistrări ale unor discuţii purtate cu personalul instanţei, o copie fiind comunicată şi inspectorilor judiciari care au efectuat cercetarea disciplinară în Dosarul nr. x/2016; pârâta judecător a solicitat specialiştilor IT din cadrul Tribunalului Vrancea să îi creeze un cont de acces în aplicaţia informatică pentru a putea urmări în timp real toate şedinţele de judecată; pârâta judecător a recunoscut în faţa inspectorilor judiciari că înregistrează unele discuţii avute cu personalul instanţei. Prin urmare, se afirmă că în mod greşit instanţa disciplinară a reţinut că fapta pârâtei de a înregistra discuţiile purtate cu judecătorii şi grefierii, pe ascuns, fără consimţământul acestora, iar apoi de a folosi aceste înregistrări în alte împrejurări, nu constituie manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
IV. Apărările formulate în cauză
21. Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
22. În esenţă, cu referire la abaterile prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c) şi lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se susţine că, în mod corect, realizând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în raport cu probatoriul administrat, instanţa disciplinară a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru angajarea răspunderii disciplinare.
23. Cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, intimata-pârâtă arată că în mod judicios instanţa disciplinară a reţinut că tehnoredactarea hotărârii de către un alt grefier decât cel menţionat în hotărâre este o procedură ulterioară judecăţii, la care, de regulă, participă grefierii dactilografi, iar înlocuirea în şedinţă a grefierei M. prin dispoziţie administrativă nu are gravitatea cerută de lege pentru a atrage răspunderea disciplinară, nu a produs o vătămare gravă a drepturilor şi intereselor părţilor şi nu au fost încălcate cazurile de incompatibilitate a grefierilor.
V. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs
24. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ.
25. Prin încheierea din camera de consiliu de la 25 iunie 2018, Completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, iar motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 24 septembrie 2018.
26. La termenul de judecată din 24 septembrie 2018 au avut loc dezbaterile, iar instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 C. proc. civ., a amânat pronunţarea la 3 octombrie 2018.
VI. Considerentele Înaltei Curţi
27. Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
a) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004
28. Conform art. 99 lit. t) teza a doua şi art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004:
"Art. 99. - (1) Constituie abateri disciplinare:
t) exercitarea funcţiei cu [...] gravă neglijenţă; [...]
Art. 991. - (1) [...]
(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual".
29. În mod corect instanţa disciplinară a reţinut că se circumscrie abaterii disciplinare analizate adoptarea unei decizii în afara oricăror prevederi procesuale sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare. Astfel, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greşeli care au un caracter evident, neîndoielnic şi cărora le lipseşte orice justificare, fiind în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale, iar respectiva greşeală trebuie să fie evidentă, să aibă consecinţe grave.
30. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, se impută pârâtei următoarele aspecte constatate în dosarele în care grefiera M. se afla în situaţia de incompatibilitate determinată de faptul că soţul său - avocatul B. - reprezenta una dintre părţile cauzei: (i) cererile de abţinere formulate de grefiera M. fie erau soluţionate prin rezoluţie administrativă a pârâtei judecător, fie nu erau soluţionate, iar la şedinţa de judecată participa un alt grefier; (ii) în unele cauze, în care, deşi se afla în situaţie de incompatibilitate, grefiera M. era menţionată ca participând la judecarea cauzei, iar hotărârea era ulterior concepută, redactată şi tehnoredactată cu participarea altui grefier; (iii) în alte cauze, participa un alt grefier decât cel prevăzut în planificarea de permanenţă.
31. În acord cu instanţa disciplinară, se constată că, în privinţa cererilor de abţinere formulate de grefiera M., care nu au fost soluţionate şi nu poartă rezoluţia pârâtei judecător A., probatoriul administrat nu relevă faptul că acestea ar fi fost prezentate preşedintelui de complet anterior termenului de judecată în vederea soluţionării.
32. De asemenea, întemeiat a apreciat instanţa disciplinară că menţionarea în hotărâre a grefierei M., ca participând la judecata cauzei, deşi a fost înlocuită de un alt grefier, nu se circumscrie abaterii disciplinare analizate, ci reprezintă simple erori materiale în privinţa cărora există alte remedii procedurale. Totodată, operaţiunile de tehnoredactare a hotărârii de către un alt grefier decât cel menţionat în cuprinsul hotărârii sunt ulterioare judecării cauzei şi sunt realizate, de regulă, de către grefierii dactilografi, astfel că nu se circumscriu abaterii disciplinare în discuţie.
33. Pe de altă parte, este adevărat că, în dosarele în care avocatul B., soţul grefierei M., reprezenta una dintre părţile cauzei, înlocuirea grefierului fie pe cale administrativă, prin rezoluţia preşedintelui completului, fie în mod direct, în absenţa cererii de abţinere ori a unei soluţii date unei asemenea cereri, nu s-a produs o vătămare a drepturilor şi intereselor părţilor şi nu a fost încălcat regimul incompatibilităţilor procedurale.
34. Însă, este lipsit de orice echivoc faptul că modul în care pârâta a înţeles să soluţioneze incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea grefierului de şedinţă este contrar dispoziţiilor ale art. 54 coroborat cu art. 51 alin. (5) din C. proc. civ. şi art. 68 alin. (4) şi (7) din C. proc. pen., care prevăd expres că abţinerea se soluţionează prin încheiere, iar nu prin rezoluţie a preşedintelui de complet:
"C. proc. civ.
Art. 51. - Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării [...]
(5) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică.
Art. 54. - Incompatibilitatea altor participanţi
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
C. proc. pen.
Art. 68. - Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării [...]
(4) Abţinerea sau recuzarea grefierului se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată. [...]
(7) încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac."
35. Modul în care pârâta judecător a procedat reflectă o conduită de eludare conştientă şi repetată a dispoziţiilor procedurale lipsite de echivoc în privinţa actului prin care se soluţionează cererea de abţinere.
36. O atare conduită denotă neglijenţa vădită şi constantă a pârâtei judecător în aplicarea dispoziţiile procedurale elementare, ceea ce relevă gravitatea modului deficitar de lucru adoptat de magistrat în contextul în care conformarea cu normele procedurale nu prezenta, în situaţiile date şi în raport cu volumul de activitate, niciun fel de dificultate ori complexitate pentru a putea fi luată în considerare existenţa unor circumstanţe de natură a conferi faptelor un caracter scuzabil.
37. Cu alte cuvinte, maniera de lucru a pârâtei constituie o gravă neglijenţă prin prisma consecvenţei încălcării şi raportat la faptul că este aşteptată din partea magistratului respectarea cu stricteţe a procedurilor elementare, cum sunt, în speţă, cele referitoare la soluţionarea incidentelor procedurale prin încheiere, iar nu prin rezoluţie administrativă de către preşedintele completului ori, cu atât mai grav, prin omisiunea soluţionării şi înlocuirea nemotivată a grefierului de şedinţă.
38. Gravitatea neglijenţei este dată şi de înlocuirea grefierului de şedinţă de către grefierul din planificarea de permanenţă, fără a fi formulată ori fără a fi soluţionată, prin încheiere, cererea de abţinere a grefierului planificat să participe la şedinţa de judecată pentru a se cunoaşte motivul înlocuirii acestuia.
39. O atare conduită, denotă nerespectarea inclusiv a obligaţiei ce incumbă judecătorului de a respecta planificarea grefierilor în şedinţele de judecată, planificarea de permanenţă şi situaţiile în care se procedează la înlocuirea grefierului planificat să participe la şedinţa de judecată.
40. Astfel fiind, modul în care pârâta judecător a înţeles să procedeze în privinţa incidentelor procedurale referitoare la incompatibilitatea grefierului de şedinţă relevă, pentru un terţ observator rezonabil şi diligent, care nu are nevoie de cunoştinţe de specialitate, o conduită arbitrară, care nu îşi găseşte nicio justificare în actele cauzei sau în actele întocmite la nivelul instanţei, împrejurare de natură a se circumscrie unei grave neglijenţe în sensul art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
41. În sensul considerentelor anterioare, sub aspectul laturii subiective, se reţine în sarcina pârâtei culpa gravă conturată de neglijenţa inacceptabilă, pe care nici omul cel mai puţin avizat nu ar comite-o, de a proceda în mod repetat la nesocotirea unor proceduri elementare fără a putea fi identificată o justificare scuzabilă adecvată.
b) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 constând în "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei [...], inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii".
42. Cu titlu general, întemeiat a reţinut instanţa disciplinară că, pentru existenţa abaterii disciplinare, este necesar ca, sub aspectul laturii obiective, judecătorul să fi avut o atitudine nedemnă faţă de unul dintre subiecţii pasivi expres enumeraţi de textul de lege, atitudine manifestată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, iar, sub aspectul laturii subiective, este necesar ca atitudinea respectivă să fie asumată de judecător în mod conştient şi voit sau acceptat.
43. Totodată, în mod corect a apreciat instanţa disciplinară că se circumscriu noţiunii de "atitudine nedemnă" acele manifestări comportamentale de o anumită gravitate, contrare standardelor de conduită stabilite prin legi şi regulamente în sarcina magistraţilor, respectiv art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 18 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor ("relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă"), art. 5 alin. (2) lit. b) şi d) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (judecătorii au îndatorirea de a avea un "comportament decent şi civilizat în relaţiile de serviciu").
44. Situaţia de fapt imputată pârâtei din perspectiva abaterii disciplinare este conturată de următoarele împrejurări expuse în acţiunea disciplinară: (i) pârâta judecător, în timpul programului de lucru cu publicul, fără niciun motiv întemeiat, a încercat şi a dispus jandarmilor să-l scoată afară din arhivă pe domnul avocat B.; doamna judecător i-a comunicat avocatului că motivul pentru care îi solicită să părăsească arhiva instanţei constă în faptul că vrea să ţină şedinţă cu grefierii; întrucât avocatul a refuzat să iasă din arhivă, pârâta a sunat la jandarmul de serviciu pentru a fi evacuat cu forţa; jandarmul de serviciu s-a prezentat la arhivă, l-a rugat pe domnul avocat să părăsească încăperea şi, pentru că acesta a refuzat, a fost anunţat comandantul plutonului de jandarmi, care împreună cu alte 4-5 persoane s-au prezentat la arhivă; (ii) doamna judecător are un comportament necorespunzător faţă de majoritatea personalului judecătoriei, fiindu-i reproşate afirmaţii denigratoare, depreciative sau insultătoare cu privire la persoane din cadrul instanţei; (iii) doamna judecător foloseşte un ton ridicat în anumite împrejurări în relaţiile cu personalul instanţei.
45. Realizând propria apreciere a probatoriului administrat, Înalta Curte constată că circumstanţele de fapt nu relevă o atitudine nedemnă în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, pentru considerentele arătate în continuare.
46. Din perspectiva abaterii disciplinare, poate forma obiectul analizei exclusiv atitudinea manifestată de judecător (conduită verbală şi non-verbală în derularea evenimentelor), iar nu aspectele referitoare la modul de îndeplinire a atribuţiilor funcţiei de preşedinte al instanţei, precum decizia de a întrerupe programul de lucru cu publicul pentru a comunica anumite informaţii personalului instanţei, solicitarea intervenţiei jandarmilor în contextul refuzului unei persoane de a părăsi arhiva instanţei, verificarea îndeplinirii atribuţiilor persoanelor din arhiva instanţei ori legalitatea şi temeinicia solicitării de către o persoană a informaţiilor cu privire la dosarele instanţei.
47. Probatoriul administrat relevă faptul că atitudinea avocatului a depăşit cadrul în care este de aşteptat să se desfăşoare relaţiile dintre avocaţi şi preşedintele unei instanţe. Sub acest aspect, se reţine că avocatul nu a justificat motivul prezenţei sale în arhivă în acele momente, neavând delegaţii în dosarele cu privire la care solicita date aprodului. Totodată, se apreciază că avocatul a avut o atitudine nepotrivită şi ironică faţă de preşedintele instanţei, reliefată inclusiv de aspectele declarate de avocat în faţa secţiei în sensul că "în momentul în care doamna preşedinte m-a întrebat ce caut în arhivă, în calculator, este adevărat că i-am spus că vreau să fac o plângerică penală", precum şi în sensul că "dacă era un alt preşedinte, şi nu doamna A., şi mi-ar fi cerut să ies din arhivă, aş fi ieşit".
48. Se constată că, inclusiv în cererea de recurs, recurenta-reclamantă afirmă ritos că, din probatoriul administrat, rezultă faptul că pârâta judecător "a intrat în arhivă fără să salute şi fără ca cineva să spună vreun cuvânt, l-a dat afară pe domnul avocat, folosind un ton extrem de ferm şi serios". Or, nu pot fi calificate drept atitudine nedemnă în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 omisiunea de a saluta la intrarea într-o încăpere, decizia preşedintelui instanţei de a cerere publicului să părăsească arhiva instanţei sau tonul ferm şi serios folosit de pârâtă.
49. În context, nu se poate face abstracţie nici de faptul că, la momentul respectiv, relaţiile dintre doamna judecător, pe de o parte, şi avocatul B. şi soţia acestuia - grefiera M. - pe de altă parte, erau tensionate pe fondul nemulţumirii doamnei grefier faţă de rezultatul evaluării pe anul 2014, aşa cum corect a reţinut instanţa disciplinară.
50. Subsumat aceleiaşi abateri disciplinare se impută pârâtei judecător incidentul din 23 ianuarie 2015 cu doamna avocat J., în sensul celor arătate în continuare: (i) în şedinţa de judecată din data respectivă, pârâta judecător a prezidat şedinţa de judecată; în dosarul în care doamna avocat avea delegaţie de reprezentare, la apelul cauzei la prima strigare, grefierul de şedinţă a adus la cunoştinţa instanţei că doamna avocat a formulat o cerere de strigare a cauzei la ora 11:30; deşi celelalte părţi ale cauzei s-au opus, instanţa a admis cererea şi a lăsat cauza la a doua strigare, la ora 11:30; şedinţa a fost suspendată în jurul orei 10:00, urmând a fi reluată la ora 11:30, pentru a fi apelate două dosare, printre care şi cel în care doamna avocat solicitase lăsarea la a doua strigare, la ora 11:30; la ora 11:30, şedinţa de judecată a fost reluată, iar în cauza respectivă instanţa a pus în discuţia părţilor cererea de amânare a cauzei formulată de doamna avocat; întrucât părţile s-au opus, motivat de faptul că sunt persoane în vârstă, bolnave şi sunt în imposibilitate de a se mai prezenta la alt termen, instanţa a respins cererea de amânare; doamna avocat J. a arătat în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei disciplinare că a venit la instanţă în jurul orei 10:15 - 10:30, a mers în biroul pârâtei şi i-a solicitat să strige dosarul atunci, părţile adverse fiind prezente; doamna judecător a refuzat, motivat de faptul că doamna avocat solicitase prin cerere scrisă strigarea cauzei la ora 11:30; în raport cu acest refuz, doamna avocat i-a solicitat doamnei judecător să-i primească la dosar o cerere prin care să arate că a fost prezentă în instanţă la orele 10:15 - 10:30; deşi doamna judecător i-a spus că nu are de ce să facă o astfel de cerere, doamna avocat a ieşit din birou, a întocmit cererea, revenind în biroul doamnei judecător; faţă de atitudinea adoptată de doamna avocat, doamna judecător i-a cerut acesteia să părăsească biroul; doamna avocat a afirmat, pe un ton ridicat, că este dreptul său să facă cerere şi a lăsat cererea pe biroul doamnei judecător, moment în care pârâta a luat-o de umăr şi a condus-o în afara biroului, după care a închis uşa.
51. În acord cu instanţa disciplinară, se reţine că atitudinea doamnei judecător nu poate fi calificată drept o atitudine nedemnă în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, ci o conduită care a fost provocată de insistenţa doamnei avocat de a fi primită în biroul judecătorului şi de a-i fi primită cererea prin care justifica prezenţa sa în instanţă în intervalul pe care îl dorea, cu ignorarea orei de strigare a cauzei la a doua apelare, dispusă de instanţă tocmai în considerarea intervalului orar solicitat chiar de către doamna avocat prin cererea depusă la dosarul cauzei.
52. Celelalte fapte imputate pârâtei din perspectiva abaterii disciplinare analizate vizează tonul şi afirmaţiile folosite de pârâta judecător în anumite situaţii în relaţiile cu personalul instanţei.
53. Întemeiat a apreciat instanţa disciplinară că aspectele imputate doamnei judecător au avut loc în contextul atmosferei tensionate din cadrul instanţei, generată de schimbările pe care, după preluarea funcţiei de preşedinte al instanţei, pârâta le-a promovat în activitatea instanţei. Sub acest aspect, în acord cu instanţa disciplinară se cuvine a fi menţionat faptul că era de dorit ca pârâta să identifice mijloace de comunicare eficientă şi constructivă pentru gestionarea reacţiei colectivului faţă de modificările intervenite în mediul de lucru.
54. În acest condiţii, este esenţial a se reţine faptul că atitudinile imputate pârâtei în contextul atmosferei tensionate la nivelul colectivului nu îi pot fi imputate în mod exclusiv doamnei judecător, atât timp cât tensiunile existente au luat naştere cu participarea inerentă a unora dintre membrii colectivului.
55. Este de observat şi faptul că aspectele relatate de martorii audiaţi, referitoare la discuţiile individuale cu personalul instanţei, la solicitarea de note explicative din partea unor grefieri despre situaţii ce implică alţi grefieri ori la schimbarea sarcinilor de serviciu şi mutarea între compartimentele nu pot forma obiectul răspunderii disciplinare subsumat noţiunii de "atitudine nedemnă".
56. De asemenea, afirmaţiile referitoare la pregătirea profesională a personalului auxiliar reprezintă judecăţi de valoare, care sunt de dorit a fi evitate în conduita magistratului, caracterizată esenţialmente de noţiunea de echilibru, dar nu pot fi calificate de plano ca reprezentând o "atitudine nedemnă" în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
57. În ceea ce priveşte afirmaţiile depreciative ori denigratoare făcute de pârâta judecător cu privire la persoane din cadrul colectivului, în acord cu instanţa disciplinară se reţine că acestea au fost relevate de declaraţiile singulare ale unora dintre martori cu ocazia audierii în faza de cercetare disciplinară, fără a se indica data săvârşirii acestora şi alte mijloace de probă care demonstrează existenţa lor, astfel că nu sunt dovedite dincolo de orice îndoială, aşa cum impune standardul probei în materie disciplinară.
58. În consecinţă, se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
c) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea în mod nejustificat [...] a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente".
59. În acord cu instanţa disciplinară, se reţine că, pentru existenţa acestei abateri disciplinare, este necesar, sub aspectul laturii obiective, să existe în sarcina judecătorului o obligaţie cu caracter administrativ prevăzută de lege sau înscrisă în regulamentul de ordine interioară şi să existe o nerespectare a acestei obligaţii din partea judecătorului, iar, sub aspectul laturii subiective, este necesar ca nerespectarea acestei obligaţii să fie nejustificată.
60. În raport cu probatoriul administrat, situaţia de fapt reţinută judicios de instanţa disciplinară este conturată de următoarele împrejurări:
60.1. La data de 14 iunie 2018, pârâta judecător a respins cererea de concediu formulată de grefiera M. de acordare a unei zile de concediu pentru ziua de vineri, 17 iunie 2016, necesară în vederea prezentării la un control medical. Cererea a fost respinsă "având în vedere volumul de activitate, conform fişei postului". La data de 17 iunie 2016, judecător A. a repartizat grefierei M. 6 dosare în vederea tehnoredactării, dintre care grefiera a redactat 3 dosare, pe care le-a predat doamnei judecător. În aceeaşi zi, grefiera a solicitat o învoire de câteva ore, invocând starea de sănătate a copilului. Pârâta judecător a respins cererea de învoire, apreciind că motivul invocat nu este adevărat, fiind doar un pretext pentru neîndeplinirea de către grefieră a atribuţiilor ce-i fuseseră repartizate.
60.2. În pontajul întocmit pentru luna mai 2016, grefiera M. figura "absent nemotivat, pentru zilele de 16, 17 şi 18 mai 2016", iar grefiera W. figura în concediu medical pentru data de 30 mai 2016. În fapt, grefiera M. a prezentat grefierei V. (înlocuitorul grefierului-şef se afla în concediu medical) un certificat medical pentru perioada 16-18 mai 2016. Grefiera V. a plecat în concediu de odihnă, însă, la întocmirea ulterioară a pontajului pentru luna mai, grefierul-şef, deşi nu exista certificat medical, dar luase cunoştinţă (telefonic) despre concediul medical al grefierei M., a făcut menţiunea "concediu medical". Pontajul a fost modificat de preşedinta instanţei A. în lipsa actelor doveditoare. Ulterior, grefiera M. a prezentat un duplicat al certificatului de concediu medical, însă pârâta judecător a refuzat modificarea pontajului. În pontajul din luna mai, grefiera W. figura în "concediu medical", deşi în actele anexate exista doar o adeverinţă medicală. Grefiera W. a explicat că a avut probleme de sănătate şi a adus la cunoştinţa conducerii Judecătoriei Panciu acest aspect, urmând să prezinte certificatul de concediu medical, însă nu a putut obţine decât o adeverinţă medicală. La data de 06 iunie 2016, preşedintele Tribunalului Vrancea a emis Decizia nr. 17/2016 de modificare parţială a pontajului în privinţa celor două grefiere.
60.3. Grefiera M. a mai formulat cereri de învoire în timpul programului de lucru, cu motivarea că este însărcinată, în zilele de 7, 8 şi 9 septembrie 2016, în temeiul art. 15 din O.G. nr. 96/2003, precum şi o cerere de învoire pentru 35 de minute la data de 22 februarie 2016, motivată de faptul că a avut probleme cu autoturismul proprietate personală. Domnului R., pârâta judecător i-a aprobat mai puţine zile din concediu de odihnă atât în anul 2015, cât şi în anul 2016, deşi solicitările au fost formulate pentru mai multe zile. Au existat şi alte situaţii în care au fost aprobate parţial cereri de concediu, cum ar fi aceea în care un grefier a solicitat 8 zile de concediu şi i-au fost aprobate numai 5 zile. În referatul întocmit de grefierul-şef, se atestă că "în mapa de concedii şi învoiri pentru anul 2016, [...] nu sunt cereri pentru învoire formulate de grefierii U., V. şi T. aprobate de preşedintele instanţei, doamna A., cu toate că au existat zile în care aceştia au lipsit din instanţă pentru câteva ore".
60.4. La data de 12 ianuarie 2015, doamna judecător H. din cadrul Judecătoriei Panciu a solicitat telefonic conducerii Tribunalului Vrancea 4 zile de concediu de odihnă, motivat de starea de sănătate gravă a tatălui său şi arătând că preşedinta instanţei, doamna judecător A. nu se afla la sediu pentru a-i aproba cererea. Din cauza absenţei doamnei judecător H., doamna judecător A. a prezidat completele din zilele de marţi şi joi. În foaia colectivă de prezenţă pe luna ianuarie 2015 doamna judecător H. a fost pontată absent nemotivat în perioada 13 - 16 ianuarie 2015, iar doamna judecător stagiar X. a fost pontată absent nemotivat în zilele de 14 - 15 ianuarie 2015, 20 - 21 ianuarie 2015 şi 23 ianuarie 2015. În punctele de vedere exprimate, doamna judecător H. a făcut referire la cererea de concediu adresată conducerii Tribunalului Vrancea, iar doamna judecător stagiar X. a arătat că, în perioadele de absenţă, a fost prezentă la Judecătoria Focşani, unde urma să-şi desfăşoare activitatea ca judecător definitiv, având în acest sens acordul preşedintelui Judecătoriei Panciu. În aceste condiţii, preşedintele Tribunalului Vrancea a solicitat doamnei preşedinte a Judecătoriei Panciu refacerea pontajului, în ceea ce o priveşte pe doamna judecător H., solicitare respinsă de doamna judecător A.. La data de 5 februarie 2015, preşedintele Curţii de Apel Galaţi, luând cunoştinţă de situaţia creată, a încercat o rezolvare telefonică cu doamna preşedinte a Judecătoriei Panciu. A fost refăcut pontajul doar în ceea ce o priveşte pe doamna judecător stagiar X.. În aceste condiţii, la data de 6 februarie 2015, conducerea Tribunalului Vrancea a emis Decizia nr. 8/2015 pentru refacerea pontajului şi în ceea ce o priveşte pe doamna judecător H..
60.5. Pârâta judecător a solicitat specialistului IT să îi configureze contul de poştă electronică al instanţei şi pe calculatorul său, pentru a avea cunoştinţă despre toată corespondenţa sosită la instanţă în acest mod, solicitare ce a fost efectuată. I se reproşează pârâtei judecător că nu a comunicat personalului instanţei rezultatele cercetărilor efectuate de Inspecţia Judiciară cu privire la întregul personal al curţii de apel.
60.6. Din dispoziţia doamnei judecător A., corespondenţa care are legătură cu dosarele este deschisă şi predată la arhivă, iar cealaltă corespondenţă, indiferent dacă este adresată Judecătoriei Panciu sau unei anumite persoane, este prezentată nedesfăcută preşedintelui instanţei.
61. Simplele susţineri din recurs nu demonstrează contrariul concluziei instanţei disciplinare în sensul că, în cauză, nu există dovezi din care să rezulte că înscrisurile menţionate la pct. 60.5 şi 60.6 au fost primite personal de pârâta judecător, iar aceasta nu le-a comunicat persoanelor vizate.
62. Realizând o judicioasă interpretare a dispoziţiilor art. 2 şi art. 5 alin. (3) din Regulamentul privind concediile personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1309/2016, art. 1 din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1189/2016, art. 44 alin. (3) şi art. 94 alin. (12) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, de regulă, concediul de odihnă se efectuează în perioada vacanţei judecătoreşti, existând posibilitatea ca acesta să fie aprobat de conducerea instanţei şi pentru altă perioadă, dar numai pentru motive justificate.
63. Astfel fiind, în acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că aprecierea doamnei judecător A. în analiza cererilor de efectuare a unor zile din concediul de odihnă în altă perioadă decât în vacanţa judecătorească ori decizia de a aproba un număr mai mic de zile decât cel solicitat nu contravine de plano dispoziţiilor menţionate. Totodată, temeinicia raţionamentului doamnei judecător în analiza caracterului justificat al cererilor de acordare a unor zile de concediu în cursul anului judecătoresc nu poate forma obiectul analizei din perspectiva abaterii disciplinare în discuţie.
64. Prin urmare, este atributul preşedintelui de instanţă să cenzureze cererile de concediu şi de învoire şi să aprecieze asupra temeiniciei acestora, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, nefiind dovedită în cauză existenţa unei conduite arbitrare cu exces de putere din partea pârâtei judecător. În acest sens, este de reţinut că nu există nicio dispoziţie legală care să impună aprobarea cererilor de concediu şi de învoire, astfel cum acestea au fost formulate cu excluderea dreptului de apreciere al persoanei căreia îi este conferită competenţa de rezolvare a acestor cereri.
65. Se cuvine a fi menţionat faptul că aspectele analizate din perspectiva îndeplinirii atribuţiei preşedintelui instanţei de a aprecia cu privire la cererile de concediu şi de învoire expuse anterior s-au ivit în acelaşi context al atmosferei tensionate atât în cadrul colectivului, cât şi în relaţiile dintre pârâta judecător, pe de o parte, şi grefiera M. şi soţul acesteia, pe de altă parte.
66. Referitor la situaţia doamnei judecător H., în acord cu instanţa disciplinară, se constată că probele administrate conturează concluzia că pârâta nu a avut cunoştinţă de cererea de concediu adresată de doamna judecător preşedintelui Tribunalului Vrancea, astfel că nu se poate reţine în sarcina pârâtei o conduită specifică abaterii disciplinare analizate. Totodată, se constată că instanţa disciplinară a reţinut corect că probele administrate nu dovedesc situaţia expusă în acţiunea disciplinară în sensul că doamna judecător H. a venit din concediu medical pentru a participa la şedinţa de judecată din 8 martie 2016, ca urmare a cererii telefonice a doamnei judecător A. În recurs, intimata-reclamantă nu a indicat mijloacele de probă care fac dovada situaţiei menţionate şi nu a administrat probe suplimentare sub acest aspect.
67. Se reţine că probatoriul administrat nu demonstrează faptul că pârâta judecător ar fi deschis corespondenţa cu caracter confidenţial destinată altor persoane sau nu ar fi comunicat corespondenţa destinatarilor, în timp ce împrejurarea că pârâta judecător avea cunoştinţă de relaţiile şi înscrisurile înaintate Judecătoriei Panciu prin poşta electronică nu contravine dispoziţiilor art. 94 alin. (12) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, conform cărora "Celelalte cereri şi acte de orice natură, inclusiv corespondenţa cu caracter administrativ, sosite prin poştă, curier, fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare, se înregistrează în registrul general de dosare, registrul de intrare-ieşire a corespondenţei administrative ori în registrul de evidenţă a petiţiilor şi se prezintă, după caz, preşedintelui instanţei sau preşedintelui secţiei, dacă vizează activitatea acesteia, sau, atunci când cererea priveşte un dosar aflat pe rolul instanţei, completului căruia i-a fost repartizată cauza sau grefierului de şedinţă, după caz. În cazul în care o cerere sau un act priveşte un dosar aflat pe rolul instanţei în ziua depunerii, după înregistrare, grefierul registrator va preda cererea sau actul direct grefierului de şedinţă".
68. Totodată, întemeiat a reţinut instanţa disciplinară că situaţiile analizate nu pot fi imputate pârâtei din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 42 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (conform cărora primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări a activităţii instanţelor sunt atribuţii specifice grefei, registraturii şi arhivei, iar nu preşedintelui instanţei), art. 25 din Regulamentul privind concediile personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1309/2016 (conform cărora evidenţa efectuării concediilor este ţinută de prim-grefierii sau grefierii-şefi), neputând a-i fi imputate nici aspectele referitoare la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în sistemul ECRIS, atribuţie care este dată în sarcina personalului auxiliar de specialitate.
69. Prin urmare, probele administrate în cauză nu dovedesc nerespectarea în mod nejustificat de către doamna judecător A. a unei obligaţii cu caracter administrativ în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
d) Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constând în "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".
70. Sub aspectul situaţiei de fapt, sunt imputate pârâtei următoarele fapte: (i) modificarea foilor colective de prezenţă în sensul menţionării absenţei nemotivate a grefierei M. şi a judecătoarelor H. şi L., în sensul celor expuse anterior, la pct. 60.2 - 60.4; (ii) modul de lucru al pârâtei judecător a condus la o stare de tensiune şi stres în cadrul instanţei; (iii) afirmaţii necorespunzătoare adresate personalului instanţei cu privire la activitatea profesională, la circumstanţe personale, intenţia de a rechema un grefier din concediul medical, precum şi atitudinea şicanatorie a personalului auxiliar; (iv) suspiciunea că pârâta înregistra discuţiile purtate cu personalul, înregistrări puse la dispoziţie chiar de către pârâtă în procedura de evaluare, la Comisia de evaluare din cadrul Tribunalului Vrancea; (v) urmărirea, în timp real, prin contul creat de departamentul de informatică juridică, a şedinţelor de judecată de la Judecătoria Panciu.
71. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la menţiunile din documentele întocmite la nivelul instanţei cu privire la prezenţa personalului, instanţa are în vedere considerentele expuse anterior, la pct. 62 - 66. Totodată, se reţine că aspectele imputate pârâtei au fost generate de circumstanţele în care au fost comunicate, respectiv recepţionate cererile de concediu formulate de persoanele în cauză, împrejurări ce nu pot fi calificate drept manifestări de natură a aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei.
72. În sensul considerentelor arătate la pct. 49 şi 53 - 54, modul în care pârâta a înţeles să exercite atribuţiile specifice funcţiei de preşedinte al instanţei, sub aspectul modificărilor aduse în desfăşurarea activităţii, şi reacţia inerentă a personalului de inerţie la schimbarea intervenită în mediul de lucru, elemente care au generat o atmosferă tensionată în cadrul colectivului, nu pot fi imputate exclusiv pârâtei din perspectiva abaterii disciplinare în discuţie.
73. În context, instanţa disciplinară în mod judicios a reţinut că, anterior preluării funcţiei de preşedinte al instanţei de către pârâta judecător, personalul judecătoriei era obişnuit să plece în timpul programului pentru a-şi rezolva diferite probleme ori să formuleze cereri pentru efectuarea concediului de odihnă în alte perioade decât vacanţa judecătorească, astfel că doamna judecător a manifestat reticenţă faţă de motivele invocate atunci când personalul instanţei lipsea de la serviciu, cu precădere în situaţiile în care aceste absenţe impietau asupra desfăşurării activităţii instanţei.
74. Este necontestat faptul că asemenea situaţii tensionate nu sunt de dorit la nivelul unei instanţe, iar gestionarea unui asemenea complex de relaţii inter-umane este ideal a fi realizată cu succes de către conducătorul instanţei, printr-o comunicare eficientă şi conduită constructivă, caracterizate de echilibru şi sobrietate. Însă, aşa cum a apreciat şi instanţa disciplinară, aceste aspecte pot fi analizate în cadrul evaluării activităţii de conducere, nefiind identificate, în circumstanţele cauzei, elementele constitutive ale abaterii disciplinare analizate.
75. În acelaşi context, întemeiat instanţa disciplinară a sesizat faptul că pârâta judecător nu a beneficiat de colaborarea şi sprijinul conducerii tribunalului, care mai mult a încurajat atitudinea personalului din instanţă, deşi problemele semnalate ar fi fost de dorit să fie rezolvate la nivelul colectivului, prin comunicare şi colaborare de bună-credinţă şi echilibrate între părţile implicate. Or, conduita tuturor părţilor implicare în menţinerea atmosferei tensionate la nivelul instanţei, relevă în realitate un complex de conduite caracterizate de inerţie la schimbare, orgoliu şi sentimente revanşarde, care nu pot fi imputate exclusiv pârâtei din perspectiva abaterii disciplinare analizate.
76. În ceea ce priveşte fapta imputată pârâtei constând în înregistrarea discuţiilor purtate cu personalul instanţei, probatoriul administrat nu demonstrează fără echivoc existenţa faptei, aspectele imputate pârâtei bazându-se pe supoziţiile şi bănuielile unora dintre martorii audiaţi în cauză, şi nu există mijloace de probă care să demonstreze dincolo de orice dubiu susţinerile referitoare la elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare imputate magistratului cercetat.
e) Individualizarea sancţiunii
77. Având în vedere faptul că, pentru considerentele arătate anterior, a fost constatată întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte are în vedere, la individualizarea sancţiunii ce urmează a fi aplicată, dispoziţiile art. 100 din aceeaşi lege conform cărora sancţiunea disciplinară se aplică proporţional cu gravitatea abaterilor reţinute în sarcina magistratului cercetat.
78. Criteriul aplicării progresive a sancţiunilor disciplinare nu presupune de plano ca prima sancţiune disciplinară aplicată să fie cea mai uşoară dintre cele prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004.
79. În circumstanţele cauzei, se apreciază că reţinerea în sarcina magistratului cercetat a abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 relevă existenţa unei neconformităţi cu standardele specifice funcţiei de judecător caracterizată de grava neglijenţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin încălcarea unor proceduri elementare, ca urmare a nesocotirii normelor de drept procesual în mod neîndoielnic şi nescuzabil.
80. Neglijenţa neîndoielnică şi nescuzabilă de care magistratul cercetat a dat dovadă în aplicarea unor norme procesuale elementare s-a manifestat în mod repetat, ceea ce imprimă conduitei imputate o gravitate suplimentară, comparativ cu situaţia în care o asemenea deficienţă ar fi fost singulară şi izolată în activitatea profesională.
81. În aceste condiţii, caracterul repetat al gravei neglijenţe, care nu este contrabalansat de circumstanţele individuale ale pârâtei judecător (faptul că nu a mai fost sancţionată disciplinar şi asumarea funcţiei de conducere), justifică aplicarea celei de-a doua sancţiuni ca severitate prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni".
f) Soluţia instanţei de recurs
82. Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, reţinând temeinicia motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul aplicării în circumstanţele cauzei a dispoziţiilor art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va admite în parte acţiunile disciplinare conexe exercitate de Inspecţia Judiciară şi, în temeiul art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, va aplica pârâtei judecător sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din aceeaşi lege, urmând a respinge, ca neîntemeiate, acţiunile disciplinare conexe exercitate de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c) şi lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 29J din 4 octombrie 2017, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2016.
Casează hotărârea atacată şi, rejudecând:
- admite în parte acţiunile disciplinare conexe exercitate de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Panciu;
- în temeiul art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplică pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din aceeaşi lege;
- respinge, ca neîntemeiate, acţiunile disciplinare conexe exercitate de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c) şi lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2018.
Procesat de GGC - LM