Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 196/2018

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2018

Asupra apelului formulat,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 672 din 4 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 460 din 15 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013 (modificată prin Decizia penală nr. 81 din 22 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2014).

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, la data de 11 septembrie 2017, sub nr. x/2017, condamnatul A. a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 81 din 22 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2014.

Prin Încheierea penală nr. 192 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în raport, cu dispoziţiile art. 456 alin. (1) şi 458 C. proc. pen., Dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul A., a fost trimis la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

Cauza având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. a fost înregistrată pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 9 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.

În motivarea cererii, revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susţinând că s-a descoperit o împrejurare nouă, care nu a fost cunoscută de instanţă şi care dovedeşte netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Astfel, a arătat că, în fapt, la data de 02.04.2013, a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2012, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., pentru următoarele infracţiuni:

- furnizarea de informaţii nedestinate publicităţii, în formă continuată (două acte materiale descrise la pct. III şi pct. IV din rechizitoriu) prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- asocierea pentru săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii nedestinate publicităţii, prev. de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului, prevăzută de art. 169 alin. (4) C. pen. raportat la art. 169 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 460 din 15 mai 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, a dispus achitarea acestuia, pentru toate infracţiunile menţionate.

În apel, prin Decizia penală nr. 81 din 22 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2014, faţă de acesta s-a dispus admiterea apelului Parchetului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi, în rejudecare: schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968), în două infracţiuni prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 16 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. III din rechizitoriu) şi în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta descrisă la pct. IV din rechizitoriu), condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen. (1968).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut "ca fiind dovedită situaţia de fapt expusă în actul de sesizare, în sensul că a existat o solicitare adresată de inculpatul B. inculpatului A., de verificare a unor date referitoare la cel dintâi rezultate din activitatea informativă desfăşurată de DGIPI (în particular, SIPI Ilfov) şi, corelativ, o conduită a inculpatului A., de conformare la solicitarea inculpatului B."

Cu alte cuvinte, instanţa de apel a reţinut, în sarcina sa, că ar fi făcut efectiv verificări în bazele de date ale structurii unde lucra, în scopul verificării existenţei sau inexistenţei vreunei lucrări operative sau informaţii referitoare la inculpatul B.

Revizuentul a susţinut că aprecierea instanţei de apel, în sensul că acesta ar fi efectuat verificări în bazele de date ale DGIPI şi că i-ar transmis lui B. rezultatul acestor verificări, nu se bazează pe vreo confirmare oficială obţinută (provenită) de la DGIPI.

În acest sens, a arătat că solicitările formulate, atât în faza de urmărire penală, cât şi la judecata în fond, de a se solicita, oficial, DGIPI, să comunice dacă a făcut efectiv vreo verificare în ce-l priveşte pe B., au fost respinse din diferite motive, iar după pronunţarea deciziei de condamnare, s-a adresat DGIPI, solicitând să i se comunice în mod oficial dacă a făcut vreo verificare cu privire la persoana lui B.

A precizat că, la data de 31.03.2017, prin Adresa nr. x, DGIPI i-a comunicat că în urma auditării bazelor de date ale DGIPI a rezultat că, în perioada martie - iunie 2012, revizuentul nu a accesat, în mod direct bazele de date ale instituţiei, în scopul obţinerii informaţiilor indicate în solicitare, cu privire la persoana numitului B.

A susţinut că, faţă de această împrejurare, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că: împrejurarea invocată este nouă; este necunoscută de instanţa care a pronunţat decizia supusă revizuirii; este esenţială pentru cauză; este aptă să fi dus la pronunţarea unei soluţii radical opuse, respectiv de achitare.

Prima instanţă, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., prin prisma dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că cererea a fost formulată în termenul legal, în raport, cu prevederile art. 457 alin. (1) teza I C. proc. pen., revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire o solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar prin Sentinţa penală nr. 460 din 15 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a rezolvat fondul cauzei.

Totodată, a constatat că cererea a fost formulată şi motivată în scris, a fost menţionat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la cerere fiind anexat înscrisul de care revizuentul a înţeles să se folosească în dovedirea cazului de revizuire, respectiv adresa din 31 martie 2017 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Protecţie Internă.

Referitor la temeiul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ("s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate"), s-a reţinut că, pentru examinarea admisibilităţii căii de atac, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (4) C. proc. pen., conform cărora, poate constitui motiv de revizuire numai acel fapt sau împrejurare nouă care determină netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate, ceea ce impune o dublă condiţionare: pe de o parte împrejurarea de fapt invocată să aibă caracter de noutate, respectiv să nu fi fost invocată în timpul soluţionării în fond a cauzei a cărei revizuire se solicită, iar pe de altă parte să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare ce se contestă.

Instanţa de fond a precizat că, aşa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), expresia "fapte sau împrejurări" se referă la fapte probatorii şi nu la mijloace de probă noi, altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice, ca parte a procesului echitabil.

S-a arătat că nu pot fi considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate.

În prezenta cauză, prima instanţă a constatat că revizuentul A. nu invocă fapte şi împrejurări noi, conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci invocă o probă nouă - respectiv adresa din 31 martie 2017 emisă de Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - din care rezultă că, în perioada martie - iunie 2012, acesta nu a accesat, în mod direct, bazele de date ale instituţiei, în scopul obţinerii informaţiilor indicate în solicitare, cu privire la persoana numitului B.

S-a mai constatat că din actele dosarului rezultă că, în cursul cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond, revizuentul a solicitat, în cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru a se comunica dacă acesta sau un subordonat al acestuia a accesat baza de date a unităţii pentru a culege informaţii despre B., iar instanţa de judecată a respins această solicitare, la termenul de judecată din 7 aprilie 2014.

În consecinţă, prima instanţă a considerat că invocarea, de către revizuentul A., a Adresei nr. x din 31 martie 2017 emisă de Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca temei al cererii sale de revizuire, echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cauza în care s-a dispus condamnarea acestuia - respectiv cu o probă respinsă de instanţa de fond - care nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 672 din 4 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017 a formulat apel revizuentul A., la data de 6 decembrie 2018, dosarul fiind înregistrat la aceeaşi dată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2018.

Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorilor apelanţilor revizuenţi, precum şi ultimul cuvânt al acestora, au fost consemnate, în sinteză, în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată de revizuent împotriva sentinţei atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de apelantul revizuent în cererea formulată, revizuirea poate fi cerută atunci când "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate".

Aşa cum corect a arătat şi prima instanţă, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, de natură să conducă spre concluzia netemeiniciei soluţiei pronunţate.

În sensul acestor prevederi, se reţine că noutatea trebuie să caracterizeze faptele probatorii, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurările cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, deoarece faptele sau împrejurările invocate în cadrul acestui motiv de revizuire pot determina revizuirea hotărârilor definitive atacate doar dacă nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în faţa acesteia şi nu rezultă din materialul probator existent la dosar. Totodată, aceste fapte probatorii trebuie să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ca atare, pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat.

Instanţa de control judiciar mai reţine că, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu constituie fapte sau împrejurări noi apărările care au fost puse deja în discuţie, fiind analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

În acest sens, verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că, astfel cum a stabilit şi prima instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în faţa primei instanţe, revizuentul a solicitat, în cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru a se comunica dacă acesta sau un subordonat al acestuia a accesat baza de date a unităţii pentru a culege informaţii despre B.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2014, instanţa de judecată a respins această solicitare de probatoriu, prin raportare şi la teza probatorie invocată.

Se constată că proba, astfel, solicitată tindea la obţinerea unui înscris similar, în ceea ce priveşte conţinutul, dar şi teza probatorie, cu adresa din 31 martie 2017 emisă de Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin urmare, în acord cu concluziile primei instanţe, nu se poate susţine că revizuentul invocă fapte şi împrejurări noi, conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci împrejurarea invocată este una cunoscută şi analizată deja, atât de către prima instanţă, cât şi de către instanţa de apel, în raport, cu probele existente la dosarul cauzei.

Instanţa de control judiciar constată ca fiind corectă concluzia primei instanţe, în sensul că apelantul revizuent, propunând analizarea de către instanţa de revizuire a Adresei nr. x din 31 martie 2017 emisă de Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, formulează, în realitate, o cerere de suplimentare a probatoriului administrat în cauză, sub aspectul unor împrejurări şi fapte cunoscute deja de către instanţele care au soluţionat cauza pe fond şi în apel, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate de către apelantul revizuent.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la cele ale art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 672 din data de 04 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 672 din data de 04 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN