Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 08 mai 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenţilor de poliţie cu studii superioare începând cu 09 aprilie 2015, actualizată cu indicele inflaţiei şi cu dobânda legală calculată la sumele restante ce trebuie achitate.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 5488 din 20 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Soluţia de declinare a competenţei cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, s-a fundamentat în esenţă pe aplicarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare şi a avut drept criterii observaţiile conform cărora sindicatul nu are calitatea de reclamant unic, acţionând în numele membrilor săi de sindicat, care au domiciliile în Judeţul Maramureş iar în speţă, rămân inactivate statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inserate în cuprinsul Deciziei nr. 1/2013.
Prin Sentinţa nr. 2037 din 13 decembrie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, (în forma în vigoare la data promovării acţiunii) consacră posibilitatea reclamantului de a se adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
În speţă, organizaţia sindicală şi-a manifestat opţiunea, înţelegând să învestească Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea litigiului.
Prin urmare punctul de reper în verificarea şi aprecierea competenţei teritoriale este furnizat de dispoziţiile legale anterior menţionate.
În cauza de faţă, organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, astfel că se apreciază că, în stabilirea competenţei teritoriale, urmează a nu fi ignorat sediul sindicatului.
Faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază că Tribunalul Bucureşti, învestit de reclamant cu soluţionarea litigiului este competent teritorial pentru a soluţiona cauza dedusă judecăţii.
Coroborând prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., se constată că în procesul de selecţie dintre două instanţe deopotrivă competente (fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă), reclamantul a optat pentru Tribunalul Bucureşti.
În toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. În legătură cu acest aspect, jurisprudenţa este în sensul că instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT