Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x din 25 septembrie 2015 reclamanta SC A. SRL Vetrişoaia a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 11067 din 26 martie 2015 şi a procesului-verbal din data de 20 ianuarie 2015, înregistrat sub nr. x în data de 20 ianuarie 2015, întocmite de pârâtă, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 48 din 14 martie 2016 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.
A dispus anularea Deciziei nr. 11067 din 26 martie 2015 de soluţionare a contestaţiei emisă de pârâtă, precum şi anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 ianuarie 2015 întocmit de pârâtă şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 48 din 14 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv dispoziţiile Contractului de finanţare, a art. 4 din Legea nr. 346/2004, art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, şi a Ghidului Solicitantului în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut în esenţă că "nu s-a dovedit că SC A. SRL a fost înfiinţată cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SA şi că aceasta ar fi fost beneficiară de fapt a finanţării acordate prin Proiectul FEADR x din 28 iulie 2010. Proiectul FEADR implementat de reclamantă nu este afectat de condiţii artificiale create de administratorul său, C., pentru obţinerea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 70% în totalul cheltuielilor eligibile prin Măsura 312".
Prin această motivare, instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Legea nr. 346/2006 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii precum şi Regulamentele CE nr. 65/2011, 1975/2006 şi nr. 2988/1995, a ignorat probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale cât şi situaţia de fapt expusă în chiar hotărâre.
Un prim motiv de recurs vizează reţinerea instanţei potrivit căreia "împrejurarea că SC A. SRL ar fi întreprindere legată cu SC B. SRL, prin asociatul unic/acţionar majoritar şi administrator unic al celor două societăţi. Curtea constată că acesta nu este dovedită prin înscrisurile de la dosar".
Prin prisma participaţiilor deţinute de reprezentantul legal al proiectului, domnul C. la SC B. SRL, rezultă relaţia interdependentă dintre cele două societăţi.
în fapt, SC B. SA a fost înfiinţată în anul 2000. Din anul 2005, dl. C. devine acţionar împreună cu dna. D. prin împărţirea, în mod egal între cei doi, a acţiunilor deţinute de dl. E., acţionar care s-a retras la acea dată din societate.
Ulterior, dl. C. a înfiinţat SC A. SRL cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SA, aceasta fiind beneficiara de fapt a finanţării acordate prin Proiectul FEADR din 28 iulie 2010.
Prin memoriul justificativ depus de beneficiar la dosarul cererii de finanţare, printre potenţialii clienţi ai SC A. SRL, declaraţi la data depunerii Cererii de Finanţare, respectiv SC F. SRL Vaslui, SC G. SRL Vaslui, SC H. SRL IAŞI şi SC I. SRL Vaslui, nu se regăseşte SC B. SA, deşi în urma controlului ex-post realizat s-a constat că SC A. SRL a prestat servicii către SC B. SA în valoare totală de 376.629.99 RON, procentul prestărilor de servicii către SC B. SA fiind de 68,58%.
Din verificările efectuate asupra datelor transmise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui prin Adresa înregistrată cu nr. x din 10 octombrie 2014 rezultă că la data depunerii Cererii de Finanţare de către dl. C. - reprezentant legal, unic acţionar şi administrator al SC A. SRL, mai avea şi calitatea de asociat în cadrul SC B. SA. cu un procent de 49,15266% din acţiuni, precum şi funcţia de administrator al acestei societăţi.
La momentul realizării controlului de A.F.I.R. s-a constatat că în prezent dl. C. este acţionar majoritar (50,030666%) la SC B. SA şi acţionar unic la SC A. SRL.
În vederea stabilirii legăturii dintre societăţi s-au solicitat informaţii Oficiul Registrului Comerţului şi Inspectoratul Teritorial de Munca Vaslui dar şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru a se indica cu exactitate structura acţionariatului, cifra de afaceri dar şi numărul angajaţilor beneficiarei.
În urma verificărilor realizate, ţinând cont de faptul că beneficiarul nu a întocmit corect declaraţia privind încadrarea în categoria IMM la depunerea cererii de finanţare, furnizând informaţii inexacte, rezultă că între cele doua întreprinderi există legături prin intermediul dlui. C. care în prezent este acţionar majoritar la SC B. SA şi acţionar unic la SC A. SRL.
Un aspect ce nu a fost analizat de instanţa de fond vizează activitatea desfăşurată pe pieţe adiacente de cele doua societăţi, aşa cum sunt acestea definite în Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii - Art. 44 alin. (5) "O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză".
În plus, prin cererea de condiţii artificiale, ca urmare a încălcării prevederilor legale ante menţionate s-a încălcat şi scopul şi obiectivele măsurii 312 - FEADR, fapt ce contravine Fişei tehnice a Măsurii 312.
Obiectivul general al măsurii vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale.
Obiectivul specific al măsurii vizează "crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural" şi tratează în acelaşi timp intenţia reprezentanţilor de crearea unor condiţii artificiale, în vederea contractării necuvenite de fonduri nerambursabile ca urmare a obţinerii unui punctaj superior, în baza unor declaraţii pe care ulterior nu au putut să le susţină.
Prin Contractul de finanţare beneficiarul s-a angajat să implementeze proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, ori prin înfiinţarea unei societăţi aparent autonome şi crearea unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile s-a constatat că beneficiarul final al acestor fonduri nu este reclamanta ci SC B. SA.
Au fost identificate o serie de elemente care analizate individual par a fi simple coincidenţe ce nu atrag atenţia asupra existenţei vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă coroborate şi analizate simultan şi comparativ, au condus la suspiciunea de creare de condiţii artificiale fiind identificaţi indicatori fizici, funcţionali şi economici.
Suspiciunea de creare a unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, a devenit certitudine odată cu existenta pe ansamblu a unor circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor de implementare prevăzute în cererea de finanţare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312-FEADR nu a fost atins, iar situaţia de fapt reţinută în cele menţionate mai sus reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenţionat care a afectat întregul contract de finanţare.
Aşadar, Dl. C., în calitatea sa acţionarul majoritar şi administrator al SC B. SA şi unic acţionar al SC A. SRL, a creat astfel un avantaj nejustificat pentru dezvoltarea societăţilor pe care le administrează, prin obţinerea unui procent de finanţare suplimentar prin înfiinţarea unei noi întreprinderi prin intermediul căreia sa poată accesa fonduri prin Măsura 312 cu un procent de finanţare de 70%.
Un al motiv de recurs vizează reţinerea instanţei potrivit căreia:, Împrejurarea că în prezent este acţionar majoritar este nerelevantă, obiectul analizei formându-l data cererii de finanţare".
Instanţa de fond nu a reţinut dispoz. art. 3 "Obligaţii" din Anexa I - Prevederi generale - la contractul de finanţare, care dispun:
"Beneficiarul se obligă să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioada de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţie, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul."
Aspectele constatate reprezintă o nerespectare a obligaţiilor asumate încă de la momentul depunerii cererii de finanţare, aspect ce contravine art. 1 alin. 2 din Contractul de finanţare care dispune că: "Cererea de finanţare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul procedurii de evaluare - selectare DEVINE OBLIGATORIE PENTRU BENEFICIAR. Bugetul indicativ din cererea de finanţare devine Anexa III la prezentul contract."
În acelaşi sens sunt şi disp. Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 312, capitolul 2 "Toate activităţile pe care solicitantul se angajează să le efectueze prin investiţie atât la faza de implementare a proiectului cât şi în perioada de monitorizare şi pentru care a primit punctai la selecţie, devin obligatorii. în caz că la verificarea cererilor de plată, sau în perioada de monitorizare, se constată că aceste condiţii nu se respectă, plăţile vor fi sistate iar contractul va fi reziliat".
Totodată, de această obligaţie reclamanta a avut cunoştinţă încă de la momentul depunerii cererii de finanţare, unde prin - Declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului, unde se menţionează astfel:
- punctul 2 a consemnat:
"Declar ca îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute în Fişa măsurii din Ghidul Solicitantului şi mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecţie pentru care am fost punctat",
- punctul 3:
"Declar că toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte şi mă angajez să respect condiţiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program şi pe cele legate de proiectul anexat şi să furnizez periodic/la cerere, documentele justificative necesare.", punctul 8: "Declar pe propria răspundere că în cazul în care nu respect oricare din punctele prevăzute în această declaraţie, proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" sau contractul să fie reziliat".
Prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.
Aşadar, pe toată perioada de valabilitate şi monitorizare a contractului asumat de intimata-reclamanta este supusă controlului ce vizează menţinerea criteriilor de eligibilitate asumate, unul dintre acestea fiind autonomia, aspect ce nu a fost analizat de instanţa e fond.
Mai mult, A.F.I.R. are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor.
Un aspect ce nu e analizat de instanţa de fond vizează autonomia intimatei-reclamante.
În cadrul cererii de finanţare, pentru a se putea evalua proiectul şi eligibilitatea acestuia, solicitantul completează îşi însuşeşte şi semnează Declaraţia din cadrul Anexei 4.1, iar conform acestei anexe solicitantul pentru a putea fi evaluată corect cererea sa de finanţare trebuie să completeze corect şi conform realităţii următoarele informaţii privind tipul întreprinderii.
În speţă, anexat cererii de finanţare, solicitantul completează DECLARAŢIA DE LA ANEXA 4.1. în sensul că aceasta este o microîntreprindere autonomă.
"Declar că îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute în fişa măsurii din Ghidul Solicitantului şi mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecţie pentru care am fost punctat" "Declar că toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte şi mă angajez să respect condiţiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program şi pe cele legate de proiectul anexat ..."
De asemenea, conform ghidului practic, pentru stabilirea categoriei unei întreprinderi -întreprindere legată,:
- acest tip de relaţie corespunde situaţiei economice a întreprinderilor care formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorităţii drepturilor de vot al unei întreprinderi sau prin abilitatea de a exersa o influenţă dominantă asupra unei întreprinderi;
- două sau mai multe întreprinderi sunt legate atunci când se caracterizează prin următoarele tipuri de legături: contractul dintre întreprinderi sau o clauză din actul constitutiv sau statutul uneia dintre întreprinderi, permite uneia dintre întreprinderi să exercite o influenţa dominantă asupra celeilalte.
În acest sens, beneficiara nu a respectat declaraţia privind autonomia societăţii, prin prestarea de servicii în mod constant către SC B. SA (68,58%), având în vedere acţionariatul comun al celor două societăţi, relaţiile de afaceri dintre acestea, aspect ce reiese din documentele puse la dispoziţie de beneficiară, şi care puteau fi analizate doar ulterior finalizării proiectului, pentru o analiză în ansamblu a situaţiei de fapt.
Un alt motiv de recurs vizează nereţinerea de instanţa de fond a susţinerilor A.F.I.R. privind nerespectarea de către reclamantă a principiului competitivităţii, întrucât prin derularea unor contracte către propria firmă s-a constatat crearea de condiţii artificiale, fiind limitată competitivitatea celorlalte societăţi, îngrădind accesul celorlalte societăţi, reclamanta ignorând inclusiv prevederile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi principiul general al bunei credinţe şi principiul concurenţei loiale.
Societatea are facturi, contracte de prestări de servicii încheiate numai cu societăţi ai căror administratori sunt membrii familiei, şi în baza cărora realizează prestaţii se arată legătura şi totodată dependenţa beneficiarului de aceşti agent economic, creându-le un avantaj economic nejustificat, situaţie interzisă de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.
Aşadar, instanţa de fond nu a interpretat în mod temeinic şi legal prevederile legale mai sus menţionate, întrucât între aceşti beneficiari există evidente legături, legături care converg către aceeaşi persoană.
De asemenea, instanţa de fond nu a reţinut obligaţia recurentei de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respecta obligaţiile contractuale asumate.
Având în vedere prevederile legale şi contractuale asumate de reclamantă, este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este doar consecinţa nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor legale şi contractuale asumate, astfel cum am arătat anterior, beneficiarul fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale subscrisa îşi rezervă dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat
Prin urmare. Procesul-verbal contestat emis de A.F.I.R. este temeinic şi legal neexistând vicii care să conducă la constatarea nulităţii acestuia.
Faptul că emiterea procesului-verbal de constatare contestat, titlu de creanţă executoriu, potrivit O.U.G. nr. 66/2011 şi Normelor Metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, nu este consecinţa voinţei unilaterale a A.F.I.R, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare, care nu a respectat obligaţiile pe care şi Ie-a asumat prin semnarea acestui contract.
Aşa fiind, rezultă că instituţia noastră, în mod temeinic şi legal a emis actele a căror anulare se solicită, acestea fiind emise în îndeplinirea unei obligaţii legale şi cu respectarea clauzelor contractuale, dar şi a legislaţiei naţionale şi comunitare incidente în speţă, nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate a actelor administrative contestate.
Prin urmare cele reţinute de instanţa de fond prin sentinţa pe care o recurăm ignoră atât prevederile legale mai sus enunţate cât şi situaţia de fapt, sentinţa recurată fiind netemeinică şi nelegală şi data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) noul C. proc. civ.), precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă SC "A." SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În procesul-verbal şi decizia de impunere întocmite de către pârâta-recurentă au fost reţinute mai multe aspecte nereale şi, dându-se o interpretare greşită s-a stabilit în mod incorect în sarcina societăţii obligativitatea de a restitui o parte din suma acordată ca şi ajutor european nerambursabil.
După cum rezultă din actele de înfiinţare a SC A. SRL, această societate este una autonomă, având personalitate juridică şi patrimoniu propriu, această societate neavând nici o legătură de acţionariat cu vreo altă societate sau instituţie.
Deşi se imputa faptul că asociatul/administratorul societăţii nu a declarat că deţine părţi sociale la o altă societate, la data la care s-a depus cererea de finanţare şi s-a implementat proiectul, nu exista nici un text de lege care să interzică acest lucru.
Deşi prin procesul-verbal întocmit se face trimitere la "condiţiile artificiale", acestea sunt doar o recomandare a Uniunii Europene în ceea ce priveşte aceste fonduri europene accesate, dar aceasta recomandare a fost făcută ulterior implementării şi accesării proiectului de finanţare de către SC A. SRL şi nicidecum anterior.
În ghidul solicitantului, valabil la data formulării cererii de finanţare, nu exista condiţia ca reprezentantul solicitantului să nu mai deţină calitatea de acţionar la o altă societate comercială, motiv pentru care în momentul depunerii dosarului nu s-a efectuat nici un fel de observaţii în acest sens.
În ceea ce priveşte relaţiile comerciale existente între SC A. SRL şi SC B. SA, nu exista nici un text de lege care să împiedice aceste relaţii comerciale între cele două societăţi, cu atât mai mult cu cât acestea sunt unele fireşti ca urmare a domeniilor de activitate avute de cele două societăţi şi aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (facturi fiscale, contracte şi oferte servicii), preţul folosit pentru lucrările prestate de către A. SRL către B. SA a fost identic ca şi cel folosit de către A. SRL către oricare alt beneficiar.
Faptul ca SC A. SRL a prestat servicii de mecanizare către SC B. SA nu poate duce la concluzia ca aceasta din urma societate este în fapt beneficiara finanţării, atât timp cât proiectul a fost implementat, SC A. SRL a obţinut profit, utilajele au fost achiziţionate şi nu au fost înstrăinate, fiind în patrimoniul sau pe toată această perioadă şi în prezent.
Susţinerile din procesul-verbal şi din motivele de recurs cu privire la faptul că cele două societăţi îşi desfăşoară activitatea pe pieţe adiacente nu sunt reale întrucât cele două societăţi nu au acelaşi domeniu principal de activitate. În timp ce SC B. SA are ca domeniu de activitate Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase, SC A. SRL are ca şi domeniu de activitate activităţile auxiliare celor efectuate de SC B. SA.
Având în vedere ca s-a solicitat sprijin pentru creare şi dezvoltare microîntreprinderi, ţinând cont de cele arătate anterior, consideră că nu se poate aplica principiul proporţionalităţii conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, cu atât mai mult cu cât acest text de lege nu era în vigoare la data la care a solicitat acordarea acestui împrumut nerambursabil.
5. Procedura de soluţionare a recursului
5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 ianuarie 2019.
5.2 . Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 ianuarie 2015 încheiat de AFIR - control ex post - privind proiectul "Achiziţii de utilaje şi echipamente pentru prestări servicii şi activităţi meşteşugăreşti în mediul rural", Măsura 312 - "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi" - beneficiar fiind reclamanta SC A. SRL Vetrişoaia s-a constatat că aceasta nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanţare şi a contractului de finanţare.
Astfel, asociatul unic şi administratorul SC A. SRL este acţionar majoritar şi administrator şi la SC B. SA, iar în declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, Anexa 4.1 la cererea de finanţare din 10 decembrie 2009, numitul C., administrator al SC A. SRL nu a menţionat că deţine acţiuni la SC B. SA, indicând în mod nereal că societatea pe care o administrează este o întreprindere autonomă. De asemenea, activitatea celor 2 societăţi se desfăşoară pe o piaţă adiacentă: SC B. SA are ca activitate principal "Cultivarea cerealelor(exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase" - cod CAEN 0111, SC A. SRL are activitate principală cod CAEN 0161 "Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală".
Procesul-verbal menţionează că, potrivit datelor de la ORC şi ITM Vaslui, SC A. SRL se încadrează totuşi în categoria microîntreprinderilor, cu un număr mediu de 7,75 angajaţi în anul 2008, 5,95 angajaţi în 2009, 4,72 angajaţi în 2010 şi cu cifră de afaceri de 475.675 RON în anul 2009, 788.720 RON în 2010 şi 1.458.404 RON în 2011, chiar dacă este întreprindere legată de B. SA prin acţionarul său, C. Se mai precizează expres că, dacă declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, Anexa 4.1 la cererea de finanţare din 10 decembrie 2009 ar fi fost competată în sensul indicării SC B. SA ca întreprindere legată, acest lucru nu ar fi creat efecte negative asupra procesului de evaluare şi selecţie a Cererii de finanţare, deoarece se menţinea încadrarea societăţii în categoria microîntreprinderilor.
Totuşi, echipa de control constată că SC A. SRL a fost înfiinţată cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SA, aceasta fiind beneficiara de fapt a finanţării acordate prin Proiectul FEADR din 28 iulie 2010. Proiectul FEADR "Achiziţii de utilaje şi echipamente pentru prestări servicii şi activităţi meşteşugăreşti în mediul rural" implementat de SC A. SRL este afectat de condiţii artificiale create de administratorul său, C., pentru obţinerea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 70% din totalul cheltuielilor eligibile prin Măsura 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi. SC B. SA ar fi îndeplinit condiţiile de eligibilitate şi ar fi putut fi modernizată prin depunerea unei cereri de finanţare pe Măsura 121 - "Modernizarea exploataţiilor agricole", doar că, prin această măsură, beneficiarul ar fi obţinut un ajutor financiar nerambursabil de doar 50% din valoarea cheltuielilor eligibile constatate.
Urmare a acestor constatări de fapt, s-a stabilit ca sumă totală neeligibilă suma de 237.639,22 RON, ca diferenţă între finanţarea acordată şi plătită pe Măsura 312 - 831.737,28 RON către SC A. SRL şi finanţarea nerambursabilă care ar fi trebuit acordată de autoritatea contractantă ca urmare a depunerii cererii de finanţare de către SC B. SA pe Măsura 121 - Modernizarea exploataţiilor agricole - 594.098,06 RON.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestaţie, în temeiul art. 46 şi urm. O.U.G. nr. 66/2011, reclamanta SC A. SRL, contestaţie respinsă prin Decizia nr. 11067 din 26 martie 2015 a AFIR.
Sunt invocate următoarele prevederi contractuale şi legale: contractul de finanţare, Anexa I - Prevederi generale: Articolul 1 alin. (1), (3), (4), art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (2), art. 17 alin. (1), (3), (4), art. 4, alin. (3) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, art. 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, art. 44 din Legea nr. 346/2004, art. 72 alin. (1) lit. a), b), alin. 2 Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), prevederile Fişei tehnice a Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii"din PNDR, Ghidul solicitantului M312 capitolul 2,Cererea de finanţare - Secţiunea F - Declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului.
6. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În motivarea actelor administrative menţionate s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta a nesocotit angajamentele asumate prin semnarea cererii şi a contractului de finanţare, fiind întreprindere legată cu SC B. SRL prin asociatul unic/acţionarul majoritar şi administratorul unic al celor două societăţi, constatându-se că SC A. SRL a fost înfiinţată cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SRL, aceasta fiind beneficiara de fapt a finanţării acordate prin proiect.
Prin criticile formulate în recurs, pârâta a susţinut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, prima instanţă anulând actele administrative prin care s-a dispus recuperarea sumei de 237.639,22 RON, din care 190.111,38 RON, aferenţi bugetului UE şi 47.527,84 RON, aferenţi bugetului de stat.
Contrar opiniei exprimate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că împrejurările de fapt invocate de recurenta pârâtă sunt relevante în situaţia în care acestea sunt corelate şi nu analizate individual, aşa cum a procedat prima instanţă.
Se poate reţine incidenţa art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 sub aspectul constatărilor potrivit cărora, la acordarea fondurilor nerambursabile, reclamanta a încălcat principiul competitivităţii, buna-credinţă şi libera concurenţă.
În acest context, Înalta Curte reţine că nu prezintă relevanţă faptul că neregulile puteau fi observate anterior încheierii contractului de finanţare, neputându-se susţine că atitudinea autorităţii de control constituie abuz de putere.
În Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, s-a aplicat prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006 în sensul că Autoritatea care gestionează fondurile comunitare are obligaţia, nu posibilitatea, să revină asupra unei prime decizii, în măsura în care, o astfel de hotărâre se impune.
Astfel, Curtea a arătat că împrejurarea că autorităţile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenţiei cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziţii publice în cauză, aceasta nu influenţează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul art. ui 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".
CJUE conchide că:
"nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenţie FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acţiunii subvenţionate, constituie o "abatere" în sensul art. ui 1 din Regulamentul nr. 2988/95 chiar dacă autoritatea naţională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenţii, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma să îi încredinţeze realizarea acţiunii subvenţionate."
În Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.
Analiza efectuată în lumina interpretării date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dar şi a celor statuate de COMISIA EUROPEANĂ - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22, (...) vizând crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea avantajului financiar, presupune inclusiv analiza unor evenimente şi documente ulterioare depunerii şi analizării cererii de finanţare ori verificării cererilor de plată.
În acest context, Înalta Curte subliniază că, inclusiv în ipoteza în care anumite aspecte puteau fi cunoscute anterior, la momentul depunerii cererii de finanţare sau în cursul aprobării tranşelor, aceste elemente de fapt, luate în mod singular, nu puteau oferi indiciile privind acţiunile deliberate, care să conducă la concluzii relevante în privinţa creării unor condiţii artificiale, fiind necesară în acest scop analiza activităţii economice desfăşurate de acestea în cursul perioadei de monitorizare, pentru a se stabili dacă societatea beneficiară are autonomie funcţională sau dimpotrivă, deserveşte intereselor economice ale alte societăţi. Trebuie menţionat că, pentru a stabili dacă o întreprindere are autonomie funcţională, sau dimpotrivă, deserveşte interesele financiare ale altei societăţi, nu este necesar ca analiza să se efectueze exclusiv prin prisma unor definiţii legale, cum sunt cele cuprinse la art. 44 din Legea nr. 346/2006.
Înalta Curte apreciază că recurenta pârâtă a stabilit existenţa unor circumstanţe care sunt relevante în crearea de către reclamantă a unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării, prin aplicarea corectă a interpretării date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi a indicatorilor stabiliţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană.
În acest context, Înalta Curte achiesează la concluzia formulată de pârâtă, în sensul că societatea reclamantă, beneficiară de finanţare FEADR, deşi aparent autonomă, deserveşte intereselor SC B. SA, al cărei asociat unic şi administrator este d-nul C., circumstanţe de fapt ce evidenţiază că, practic, prin crearea SC A. SRL s-a urmărit dezvoltarea activităţii primei societăţi, fapt ce impunea prestarea de servicii de mecanizare şi care circumscriu o acţiune concertată şi deliberată în vederea creării condiţiilor necesare accesării finanţării nerambursabile.
În combaterea argumentelor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte reţine că tocmai modul ulterior de acţiune demonstrează că scopul (intenţia directă) creării unei noi microîntreprinderi nu a fost acela de a acţiona în mod independent în vederea realizării obiectivelor măsurii 312, ci de a completa şi dezvolta activitatea deja desfăşurată de firma anterior constituită de d-nul C.
Nu se poate reţine susţinerea reclamantei în sensul că obiectivul proiectului a fost atins, având în vedere faptul că obiectivul general al măsurii 312 era dezvoltarea durabilă şi diversificarea economiei rurale, încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, implicit de a evita concentrarea în jurul unei singure persoane a tuturor opţiunilor de angajare şi de acţionare în mediul de afaceri. Or, în cauza pendinte, a fost creată o societate aparent independentă, în care puterea decizională aparţine unei singure persoane, care nu şi-a desfăşurat activitatea cu respectarea principiilor concurenţei libere, ci, dat fiind faptul că 68,58% din activitatea reclamantei a fost prestată pentru B., se poate afirma că SC A. SRL a deservit interesele economice şi financiare ale celei din urmă societăţi.
Instanţa de fond nu a reţinut faptul că în "Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii" - Anexa nr. 4.1 la Cererea de finanţare din data de 10 decembrie 2009, dl C. în calitate de administrator al beneficiarului SC A. SRL nu a declarat ca deţine părţi sociale la SC B. SA, indicând în mod nereal că societatea pe care o administrează este o întreprindere autonomă.
Subliniind faptul că reclamanta a declarat nu doar că este o microîntreprindere ci şi că este o societate autonomă, că au fost depuse la dosar contracte de prestări-servicii care fac dovada că societatea este, în realitate, una legată, se poate concluziona în sensul că cerinţa impusă în Ghid, ca beneficiarul să fie microîntreprindere autonomă, nu a fost respectată.
Legătura dintre societăţi, aşa cum dispune art. 44 alin. (5) din Legea nr. 346/2004, se analizează şi prin prisma specificului activităţii desfăşurate de beneficiară şi a pieţei de desfacere.
Piaţa adiacentă stabilită între cele două societăţi rezultă în urma analizării informaţiilor transmise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui, prin Adresa înregistrată cu nr. x din 10 octombrie 2014, din care rezultă că S.C A. SRL are obiect de activitate principal Activităţi auxiliare pentru producţia vegetala - CAEN 0161, iar SC B. SA are obiect de activitate principal Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase - CAEN 0111.
Datorită legăturilor comerciale, operaţiunile preferenţiale între societăţi ce au un administrator comun se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea nr. 346/2004.
Stabilirea existenţei condiţiilor artificiale, prin constatarea unor legături între societăţi, în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil este fundamentat şi prin Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003, art. 3, lit. d) care dispune:
"Întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acţionează împreună, sunt de asemenea considerate legate dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe acelaşi segment de piaţă sau pe o piaţă adiacentă".
În ceea ce priveşte Hotărârea HATEFO, invocată de către instanţa de fond pentru a motiva inexistenţa legăturilor dintre societăţi, modalitatea în care societăţile pot fi considerate legate a fost analizată prin interpretarea art. ui 3, alin. (3), al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, prin prisma următoarei recomandări "Pentru a se asigura că vor beneficia de avantajele care rezultă pentru IMM-uri din diferitele reglementări sau măsuri adoptate în favoarea lor numai acele întreprinderi care într-adevăr au nevoie de acestea, trebuie să se ţină seama de asemenea, dacă este cazul, de relaţiile care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice ..."
CJUE a decis că art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, şi de asemenea că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul art. ui 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.
Astfel, în urma acestei hotărâri pronunţată de CJUE, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată:
- prin prisma prevederilor art. ui 3, aliniatul 3, paragraful 1;
- prin prisma unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf;
- prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influentă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nici o constatare a intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii.
Pe cale de consecinţă, modalitatea în care asociaţii entităţilor juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor dovedeşte pe deplin existenţa "grupului" economic.
În contextul analizat, realizarea punctuală a obiectivelor propuse prin proiect, obţinerea de profit, achiziţionarea şi deţinerea, în continuare, a utilajelor, nu pot schimba concluzia reţinută. Cu alte cuvinte, intimata, beneficiara unui ajutor financiar nerambursabil, nu aduce nicio explicaţie cu privire la modul în care rezultatele activităţii sale sau valorile reflectate în situaţiile financiare anuale ar fi fost apte să contribuie la ameliorarea economiei rurale.
În consecinţă, instanţa de control judiciar va conchide că recurenta pârâtă, prin actele administrative atacate, a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 17 alin. (3) din contractul de finanţare încheiat, care îi permiteau retragerea avantajului acordat în măsura în care se stabileşte că actele/faptele beneficiarului au urmărit obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 48 din 14 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015.
Va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 48 din 14 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 februarie 2019.
Procesat de GGC - LM