Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea, solicitând:
- anularea actului administrative nr. 429.063 din 02.10.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se prevede nelegal faptul că regulile de impunere propria veniturilor din salarii, se aplică şi sumelor reprezentând daune interese moratoria;
- anularea actului administrativ fiscal nr. x/17.12.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se dispune abuziv, că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratoria şi compensatorii sunt drepturi salariale şi sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j1) din C. fisc. ;
- obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 193 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamante, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 193 din 17 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele A., D. şi C., menţionând în cuprinsul declaraţiei de recurs că, motivele vor fi depuse după comunicarea hotărârii".
Împotriva aceleiaşi sentinţe, pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat recurs incident, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
4. Procedura derulată în recurs
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar data de 25.01.2017, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea recursului formulat de reclamante, raportat la dispoziţiile art. 498 alin. (1) C. proc. civ., arătând că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal; pe fond, a solicitat respingerea recursului.
La data de 23.02.2017, recurentele au transmis prin poştă motivele de recurs la care au ataşat practică judiciară de speţă.
La data de 28.04.2017, recurentele au formulat concluzii scrise.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de către reclamante, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce succed.
Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentelor-reclamante la data de 17 noiembrie 2016, conform proceselor-verbale de înmânare ataşate la filele x ale dosarului de fond.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 01 noiembrie 2016, anterior comunicării hotărârii (17 noiembrie 2016).
În cuprinsul declaraţiei de recurs se menţionează faptul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate.
Motivele de recurs au fost transmise prin poşta electronică la data de 22 februarie 2017, ora 16:25 şi înregistrate la data de 23 februarie 2017, cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii (17.11.2016), prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia prevăzută la alin. (3)".
Cum, în cauză, nu se identifică motive de ordine publică, în temeiul art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de A., D. şi C. împotriva Sentinţei nr. 193 din 17 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte recursul incident formulat de Ministerul Justiţiei, având în vedere soluţia dată de instanţă recursului principal, devin aplicabile dispoziţiile art. 472 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 491 alin. (1) şi art. 494 din C. proc. civ., în temeiul cărora, se va constata ca rămas fără efect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de reclamantele A., D. şi C. împotriva Sentinţei nr. 193 din 17 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva aceleiaşi sentinţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV