Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A. SA a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând:
1. În principal, anularea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 170/2015 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru SC A. - SA, publicat în M. Of. nr. 940/18.12.2015
În subsidiar, în situaţia în care, până la data soluţionării cauzei, Ordinul atacat îşi încetează valabilitatea, constatarea nelegalităţii Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 170/2015 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru SC A. - SA, publicat în M. Of. nr. 940/18.12.2015;
2. Obligarea pârâtei ANRE la emiterea unui ordin, după soluţionarea în mod definitiv a prezentei cauze, prin care să fie acoperit prejudiciul cauzat reclamantei de diferenţa dintre tarifele stabilite prin Ordinul atacat şi valoarea la care tarifele pentru 2016 ar fi trebuit stabilite luând în considerare:
a) valoarea ratei reglementate a rentabilităţii stabilită în conformitate cu decizia ce va fi pronunţată de instanţa de judecată învestită să soluţioneze cererea reclamantei de anulare a Ordinului ANRE nr. 146/2014;
b) valoarea pragului până la care pot fi reduse tarifele specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă în conformitate cu decizia ce va fi pronunţată de instanţa de judecată învestită să soluţioneze cererea reclamantei de anulare a Ordinului ANRE nr. 165/2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3482 din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins primul capăt de cerere formulat de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca tardiv formulat. Totodată, a respins capătul doi de cerere ca neîntemeiat.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs A. SA (fostă A.), în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
4. Procedura derulată în recurs
Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
În speţă, sentinţa a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 25 noiembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă prin poştă, la data de 13 decembrie 2016.
În condiţiile în care termenul de recurs de 15 zile de la comunicare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 12 decembrie 2016 (termen prorogat), se constată că recursul este tardiv formulat.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
De asemenea, se reţine că recurenta-reclamantă nu a fost formulat cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., şi nici nu a contestat depunerea tardivă a cererii de recurs.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen legal a căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei nr. 3482 din 11 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT