Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 689 din 6 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea de repunere în termen şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Sentinţei civile nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă în Dosarul nr. x/2017.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele arătate în continuare.
Cu privire la cererea de repunere în termen
Tribunalul Dolj, prin declinarea cererii, a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu cererea de revizuire formulată de revizuenta A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
La 6 septembrie 2017, revizuenta a depus la dosar cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, raportat la dispoziţiile art. 184 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că partea a avut nevoie de timp pentru a obţine actele care susţin cererea de revizuire, respectiv copii ale hotărârii, cererilor de apel şi recurs aflate în cel de-al doilea litigiul, respectiv în Dosarul nr. x/2015.
Revizuenta a învederat că cererea de revizuire a fost motivată raportat la considerentele hotărârilor apreciate ca fiind potrivnice, astfel încât aplicarea sancţiunii decăderii din termenul de formulare a revizuirii ar fi excesivă şi ar fi de natură să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că a luat cunoştinţă de conţinutul considerentelor hotărârii pronunţate în Dosarul nr. x/2015 după împlinirea termenului de o lună.
Cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii este neîntemeiată raportat la faptul că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., partea nefăcând dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Argumentul revizuentei, potrivit căruia termenul de o lună a fost depăşit pentru a obţine copii ale deciziei, cererilor de apel şi recurs aflate în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Dolj, nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 186 C. proc. civ. Declararea unei căi extraordinare de atac cu depăşirea termenului legal din cauza luării la cunoştinţă a considerentelor hotărârii ulterior împlinirii termenului de o lună nu se circumscrie cazurilor vizate de textul de lege evocat, termenul fiind unul imperativ, neavând relevanţă în calcularea acestuia momentul luării la cunoştinţă de conţinutul considerentelor hotărârii. Prin urmare, cererea de repunere în termen va fi respinsă.
Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire
Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 634 C. proc. civ., termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, este socotit de la data pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părţii.
Termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunţată la data de 23 mai 2016 şi a rămas definitivă la data de 10 aprilie 2017 prin Decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, motiv pentru care, cererea de revizuire depusă la data de 6 iunie 2017 la Tribunalul Dolj, secţia I civilă, este tardivă, fiind introdusă cu depăşirea termenului de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Or, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea din exercitarea dreptului, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta susţine că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, întrucât litigiul vizează titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 46 din 6 martie 2012 a Tribunalului Dolj, menţinută prin Decizia civilă nr. 8433 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova. Astfel, cererea a fost depusă în termenul prevăzut de art. 324 pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, întrucât hotărârea i-a fost comunicată la data de 5 mai 2017, iar revizuirea a fost introdusă la data de 6 iunie 2017, în condiţiile în care zilele de 3,4 şi 5 iunie 2017 au fost zile nelucrătoare.
În continuare, recurenta expune argumente în susţinerea caracterului potrivnic al hotărârilor ce formează obiectul cererii de revizuire soluţionate prin decizia atacată cu recurs.
Prin cererea de recurs, recurenta a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul în care acestea se aplică hotărârilor date în apel fără drept de recurs în cereri evaluabile în bani până la 1.000.000 RON.
3. Procedura de filtrare a recursului
Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu, magistratul raportor a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 486, art. 487 şi art. 489 C. proc. civ., reţinând că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, sub rezerva depunerii de către recurentă a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 ianuarie 2019, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.
Raportul a fost comunicat părţilor la data de 30 ianuarie 2019, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar.
Recurenta A. a formulat punct de vedere asupra raportului susţinând, în esenţă, admiterea recursului. De asemenea, recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON, dosar şi a arătat că renunţă la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar că invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.
Prin încheierea din 1 aprilie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 689 din 6 martie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017 şi a fost fixat termen de judecată la data de 13 mai 2019, în şedinţă publică, pentru soluţionarea pe fond a acestui recurs, cu citarea părţilor.
La termenul de astăzi, Înalta Curte, reţinând că prin punctul de vedere la raport recurenta a arătat că nu mai invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în schimb invocă neconstituţionalitatea prevederilor art. 402 C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 402 C. proc. civ., care va fi soluţionată în dosarul asociat creat în acest sens, precum şi cu privire la cererea de recurs asupra căreia se va pronunţa prin prezenta decizie.
4. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
În sensul celor expuse la pct. 2, recurenta nu contestă aspectele reţinute în decizia recurată în sensul că Sentinţa civilă nr. 7307/2016 a Judecătoriei Craiova, secţia civilă, atacată cu revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost pronunţată la data de 23 mai 2016 şi a rămas definitivă la data de 10 aprilie 2017 prin Decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, iar cererea de revizuire a fost depusă la oficiul poştal la data de 6 iunie 2017.
Criticile recurentei vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti […] în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Prin criticile formulate, recurenta tinde să argumenteze faptul că, în speţă, se aplică prevederile C. proc. civ. de la 1865, raportat la titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 46/06.03.2012 a Tribunalului Dolj, astfel că termenul respectiv se calculează, potrivit art. 324 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, de la data comunicării hotărârii, iar nu de la data la care hotărârea a rămas definitivă, întrucât, pentru motivarea revizuirii, era necesar să cunoască considerentele hotărârii atacate.
De asemenea, se mai susţine că, în cauză, este incidentă Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată cu revizuire fiind susceptibilă de recurs.
În primul rând, se constată că, în speţă, sunt incidente prevederile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (noul C. proc. civ.), în raport cu prevederile art. 24 noul C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."
Astfel, hotărârea atacată cu revizuire este Sentinţa civilă nr. 7307/2016 a Judecătoriei Craiova pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (rămasă definitivă la data de 10 aprilie 2017 prin Decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă), acţiunea reclamantului B. având ca obiect obligarea pârâtei A. la plata către reclamant a sumei de 21.977,93 euro, plătibili în RON la cursul leu/euro afişat de BNR din ziua plăţii şi a sumei de 3786 RON actualizaţi cu rata inflaţiei la data plăţii efective, cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii fiind introdusă pe rolul instanţei la data de 06.03.2015, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
Recurenta susţine că se aplică prevederile C. proc. civ. de la 1865, raportat la titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 46/06.03.2012 a Tribunalului Craiova, ce ar constitui temeiul în baza căruia reclamantul B. a introdus cererea de chemare în judecată finalizată prin hotărârea atacată cu revizuire.
Or, pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor procedurale în materie civilă, legiuitorul nu are în vedere temeiul declanşării procesului, ci data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată pe rolul instanţei de judecată, conform art. 24 din noul C. proc. civ., sens în care, în raport cu cele indicate mai sus, sunt incidente prevederile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În al doilea rând, potrivit celor statuate de Curtea Constituţională în parag. 32 din Decizia nr. 369/2017, invocat chiar de recurentă, efectul constatării ca neconstituţională a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2), în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I (20 iulie 2017), în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În speţă, decizia susceptibilă de recurs, în opinia recurentei, şi anume Decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, a fost pronunţată la data de 10 aprilie 2017, anterior pronunţării şi publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, neavând relevanţă nici data comunicării acesteia către recurentă, 5 mai 2017, întrucât şi aceasta din urmă dată este anterioară zilei de 20 iulie 2017, moment de la au devenit obligatorii efectele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, conform art. 147 din Constituţie.
Ca atare, litigiul soluţionat prin hotărârea atacată cu revizuire a fost finalizat mai înainte de publicarea Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, astfel că, în cauză, nu este incidentă Decizia nr. 369/2017, calea de atac dedusă judecăţii neputând fi calificată şi judecată ca şi recurs împotriva Deciziei nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, astfel cum solicită recurenta.
De asemenea, susţinerea recurentei în sensul că termenul pentru exercitarea revizuirii se calculează de la comunicare, iar nu de la data la care hotărârea a rămas definitivă, întrucât, pentru motivarea revizuirii, îi este necesar să cunoască considerentele hotărârii atacate, nu poate fi primită, având în vedere faptul că dispoziţiile procedurale citate prevăd fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În speţă, decizia atacată cu revizuire, fiind o hotărâre dată în apel, într-o cauză ce avea deschisă calea de atac a recursului, conform celor arătate mai sus, a devenit definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.
În circumstanţele expuse, prin decizia ce formează obiectul recursului în mod corect s-a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La pronunţarea prezentei hotărâri, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 din C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situaţii, termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării hotărârii atacate:
- "[…] prin reglementările cuprinse în […] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reţine că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situaţii diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare. […] obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14);
- "[…] legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reţinut că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13).
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 689 din 6 martie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2019.
Procesat de GGC - NN