Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători, cu nr. x/J/2018, Inspecţia Judiciară a solicitat secţiei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".
Hotărârea instanţei de disciplină
Prin Hotărârea nr. 21J din 19 septembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, i-a aplicat acesteia sancţiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza a doua din aceeaşi lege.
Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de disciplină
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta A., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de disciplină a aplicat greşit dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, întrucât a reţinut în mod eronat caracterul imputabil al întârzierilor în redactarea hotărârilor, faţă de volumul de muncă şi condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii.
Astfel, în perioada 1 septembrie 2016 - 31 decembrie 2016 i-au revenit spre motivare 334 de hotărâri (sentinţe şi decizii), în anul 2017 - 608 hotărâri (sentinţe şi decizii), iar în perioada 1 ianuarie 2018 - 31 martie 2018 - 156 de hotărâri (sentinţe şi decizii), la care s-au adăugat diverse încheieri, care nu figurează în situaţia hotărârilor neredactate în termen.
Volumul de muncă s-a normalizat abia începând cu al doilea trimestru al anului 2018, ca urmare a faptului că s-au ocupat posturile vacante la nivelul secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi ca urmare a faptului că a beneficiat de blocarea completului în perioada ianuarie - martie 2018, în sensul că nu au fost repartizate dosare noi pe completurile de fond şi de apel al căror titular este, dar a participat în continuare la şedinţele de judecată ale acestora. (De blocarea completurilor de judecată pentru o perioadă de 3 luni au beneficiat şi colegii săi, domnii judecători B. şi C., care înregistrează, de asemenea, un număr semnificativ de hotărâri neredactate în termen.)
În acest context, de la aplicarea sancţiunii anterioare în luna septembrie 2016 şi până la exercitarea acţiunii disciplinare care face obiectul cauzei de faţă, nu a avut timpul necesar pentru redactarea tuturor hotărârilor, deşi a depus un efort susţinut, în limita timpului disponibil, numărul hotărârilor redactate crescând în fiecare an.
Astfel, în anul 2016 a redactat aproximativ 400 de sentinţe şi decizii, în anul 2017 - aproximativ 500, în anul 2018 - 542, iar de la începutul anului 2019 până la data depunerii recursului (12 februarie 2019), a redactat 91 de sentinţe şi decizii, la care se adaugă diverse încheieri.
Cauza nerespectării termenului legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti este imposibilitatea fizică, obiectivă, de a realiza toate activităţile necesare soluţionării cauzelor în timpul programului de lucru şi chiar în afara acestuia, în condiţiile în care trebuie să facă faţă şi obligaţiilor familiale, având doi copii mici (cu vârsta de 8 ani şi de 4 ani) de creşterea şi educarea cărora se ocupă.
În condiţiile în care în cursul anului 2018 volumul de muncă s-a normalizat, a redus şi numărul hotărârilor neredactate în termen, de la data finalizării cercetării disciplinare (7 iunie 2018) şi până la data aplicării sancţiunii disciplinare (19 septembrie 2018) numărul hotărârilor neredactate în termen scăzând cu 105. În continuare, de la data aplicării sancţiunii disciplinare şi până la data depunerii recursului, numărul hotărârilor neredactate în termen a scăzut cu încă 71.
În condiţiile în care se pune accentul doar pe soluţionarea cauzelor cu celeritate şi pe motivarea urgentă a hotărârilor, de multe ori nu mai rămâne timp suficient pentru studierea dosarului (eventual, în cazul completurilor colegiale care soluţionează căile de atac, dosarul este studiat înainte de şedinţă doar de către preşedintele de complet), pentru înţelegerea aspectelor particulare ale acestuia, pentru administrarea probelor (acestea fiind respinse cu motivarea sumară şi stereotipă "proba nu este utilă pentru soluţionarea cauzei") şi pentru realizarea unei motivări care să răspundă în concret argumentelor părţilor. Şi atunci accesul la justiţie este pur formal, ceea ce atrage şi nemulţumirea părţilor litigante.
La nivelul secţiei din care face parte au fost exercitate mai multe acţiuni disciplinare pentru neredactarea în termen a hotărârilor, unele dintre ele finalizate cu aplicarea de sancţiuni (avertisment, diminuarea indemnizaţiei, suspendare, excludere din magistratură), dar acest lucru nu a condus până în anul 2018 la reducerea numărului de restanţe, care a crescut de la un an la altul, din cauza creşterii volumului de activitate şi a complexităţii cauzelor (şi ca urmare a Legii nr. 2/2013, care a extins competenţa tribunalului în materia litigiilor de contencios administrativ şi fiscal), care nu a fost acoperită într-o măsură suficientă prin creşterea numărului de judecători şi grefieri, dar şi din cauza oboselii acumulate ca urmare a depunerii unui efort ridicat pentru o perioadă mare de timp.
Necesitatea desfăşurării activităţii peste orele de program şi în weekend-uri pentru respectarea termenului legal de redactare sau pentru a împiedica acumularea unui număr mare de restanţe este cunoscută la nivelul conducerii Tribunalului Bucureşti, care, înainte de comunicarea situaţiei hotărârilor neredactate în termen legal, recomandă prin mesaje transmise judecătorilor prin e-mail valorificarea sfârşitului de săptămână, în sensul scăderii semnificative a numărului acestor hotărâri, ceea ce denotă cunoaşterea faptului că este necesară desfăşurarea activităţii peste durata normală a zilei de lucru.
Supraîncărcarea judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucureşti, în general şi din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în special, a condus la alocarea unor posturi suplimentare la nivelul instanţei şi al secţiei, prin Hotărârile nr. 1193 şi nr. 1220 din 11 octombrie 2016 ale Consiliului Superior al Magistraturii, însă posturile suplimentare alocate secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal au fost ocupate abia la începutul anului 2018, în condiţiile în care Legea nr. 101/2016 a prevăzut în art. 71 alocarea unor posturi suplimentare în termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare (care a avut loc la 26 mai 2016), pentru soluţionarea litigiilor referitoare la achiziţii publice, care intră în competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Necesitatea suplimentării numărului de posturi de judecător este justificată în Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 328/2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 (care a stat la baza Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1220/2016), prin volumul de activitate al instanţelor, gradul de încărcare pe judecător şi obiectivul noilor coduri, de scurtare a duratei proceselor, care poate fi realizat numai prin alocarea de resurse materiale şi umane suplimentare.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Conform art. 499 din C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă A., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentă, referitor la necuprinderea în hotărârea atacată a motivelor pe care se întemeiază ori cuprinderea unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.
Reţinând că hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară este temeinic motivată, aşa cum va rezulta din considerentele ce succedă, Înalta Curte observă şi că acest motiv de casare a fost invocat în mod formal de recurentă, nefiind dezvoltat în niciun fel.
Prin hotărârea atacată, instanţa de disciplină a reţinut în privinţa pârâtei îndeplinirea condiţiilor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile", apreciind că a fost făcută dovada încălcării, în mod repetat, de către magistratul cercetat, a normelor legale ce reglementează îndatorirea de redactare a hotărârilor judecătoreşti cu respectarea termenului legal, respectiv art. 426 alin. (5) din C. proc. civ.
În esenţă, cu privire la situaţia de fapt, instanţa de disciplină a reţinut că probatoriul administrat relevă faptul că magistratul nu a respectat termenul de redactare a hotărârilor judecătoreşti, întrucât, potrivit datelor statistice, la data de la data de 31 decembrie 2017, doamna judecător A. înregistra un număr de 450 de hotărâri neredactate în termen (168 hotărâri pronunţate la fond, 280 decizii pronunţate în apel şi 2 decizii în recurs), cea mai veche fiind pronunţată la data de 10 martie 2016. La data întocmirii rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare, 14 martie 2018, doamna judecător înregistra un număr de 463 de hotărâri restante, cea mai veche hotărâre fiind pronunţată la data de 2 iunie 2016. La data efectuării cercetării disciplinare, 25 aprilie 2018, potrivit datelor întocmite şi furnizate de conducerea instanţei, doamna judecător figura cu un număr de 469 hotărâri judecătoreşti neredactate, cea mai veche fiind pronunţată din 2 iunie 2016. La data de 7 iunie 2018, numărul hotărârilor judecătoreşti neredactate era de 462, cea mai veche fiind pronunţată la data de 22 septembrie 2016. La data de 19 septembrie 2018, doamna judecător figura cu un număr de 357 de hotărâri neredactate în termen, cea mai veche fiind pronunţată în data de 12 ianuarie 2017.
Analizând caracterul imputabil al faptei cercetate în procedura disciplinară, raportat la datele statistice expuse în hotărârea recurată, secţia pentru judecători a reţinut că, din probele administrate atât în cadrul cercetării disciplinare, cât şi în faţa secţiei, rezultă că pârâta A., în mod constant, motivează hotărârile judecătoreşti cu depăşirea termenului de 30 de zile de redactare stabilit de lege. S-a reţinut şi că, în perioada de referinţă, doamna judecător nu a îndeplinit alte atribuţii în cadrul instanţei, în afara activităţii de judecată.
Din datele statistice depuse la dosarul cauzei a rezultat că numărul dosarelor rulate şi soluţionate de către doamna judecător A. a fost aproximativ egal cu al celorlalţi colegi judecători care funcţionează în cadrul secţiei.
Referitor la situaţia întârzierilor în redactarea hotărârilor, din înscrisurile ataşate la dosar, a rezultat că, în perioada de referinţă, din cauza volumului mare de activitate, mai mulţi judecători din cadrul secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal înregistrau hotărâri neredactate în termenul legal, însă pârâta figura printre judecătorii cu cele mai multe şi mai vechi hotărâri neredactate în termen.
Aşa fiind, la nivelul Tribunalului Bucureşti s-au luat măsuri, alocându-se grefieri dactilografi de la judecătoriile de sector pentru tehnoredactarea hotărârilor şi scanarea înscrisurilor. De asemenea, completul al cărei titular este doamna judecător A., a fost blocat de la repartizarea aleatorie, în perioada ianuarie - 31 martie 2018
Cu toate acestea, doamna judecător nu a depus un efort semnificativ pentru reducerea numărului hotărârilor restante, chiar şi la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa disciplinară figurând cu un număr considerabil de hotărâri neredactate în termenul legal.
Cum, în speţă, criteriul volumului de activitate, era comparabil cu al celorlalţi judecători ai instanţei, acesta nu a fost de natură a constitui un element care să justifice efectuarea cu întârziere a lucrărilor de către pârâtă.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 16J din data de 14 septembrie 2016, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, definitivă, s-a aplicat doamnei judecător A. sancţiunea constând în "avertisment".
Perpetuarea situaţiei constând în depăşirea cu perioade mari de timp a termenului prevăzut de lege pentru redactarea hotărârilor chiar şi după sancţionarea disciplinară pentru aceeaşi abatere disciplinară demonstrează faptul că pârâta judecător nu a abordat sistematic lucrările pe care le-a avut spre redactare şi nu le-a motivat în ordinea vechimii şi urgenţei lor, ignorând astfel consecinţele deosebit de grave ce s-ar putea produce prin această abordare.
Sancţiunea disciplinară anterioară ar fi trebuit să constituie o avertizare pentru pârâta judecător, în sensul că atitudinea unui magistrat trebuie să fie conformă cu standardele impuse profesiei. Cu toate acestea, pârâta judecător a continuat să persiste în a nu-şi respecta îndatoririle profesionale şi legale, înregistrând în mod constant întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti şi invocând acelaşi motiv pentru a justifica aceste întârzieri şi anume volumul de muncă. Chiar dacă volumul de activitate a fost unul mare, întârzierile în redactarea hotărârilor sunt şi mai mari de 1 an, iar pentru această situaţie nu pot exista justificări obiective şi rezonabile.
În circumstanţele expuse, se reţine că instanţa de disciplină întemeiat a apreciat că amploarea restanţelor în redactarea hotărârilor şi durata întârzierilor în redactare este de natură a produce grave consecinţe în privinţa drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor litigante şi în privinţa funcţionării sistemului judiciar, iar fapta săvârşită cu intenţie indirectă este imputabilă pârâtei, în contextul unui volum de activitate asemănător celorlalţi judecători din cadrul secţiei şi în condiţiile în care modul deficitar de organizare a activităţii de redactare a hotărârilor s-a perpetuat în timp, dovadă în acest sens fiind şi procedura disciplinară derulată anterior.
Apărările pârâtei referitoare la încheierile redactate, complexitatea activităţii, durata de timp necesară îndeplinirii atribuţiilor specifice funcţiei, condiţiile de muncă şi insuficienţa ori deficienţele în pregătirea profesională a personalului auxiliar de specialitate nu pot primi relevanţa propusă, întrucât aceste aspecte reprezintă elemente comune activităţii judecătorilor din cadrul secţiei, iar datele statistice evidenţiate de probatoriul administrat, nu reflectă existenţa unor elemente distinctive în privinţa pârâtei, apte să confere un caracter scuzabil faptei analizate din perspectiva abaterii disciplinare în discuţie.
În consecinţă, se apreciază că circumstanţele invocate în apărare de recurentă nu sunt apte să înlăture temeinicia concluziilor primei instanţe sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004.
În privinţa activităţii de redactare a hotărârilor, datele statistice depuse de recurentă la termenul de astăzi reliefează faptul că, în perioada ianuarie - aprilie 2019, pârâta a redactat 210 de hotărâri, pronunţate în perioada 2017 - 2019. Numărul hotărârilor redactate în primele 4 luni ale anului 2019 demonstrează capacitatea recurentei-pârâte de a redacta în cursul unui an calendaristic hotărârile care îi revin spre redactare (având în vedere datele statistice referitoare la numărul de hotărâri ce i-au revenit anual spre redactare). În condiţiile în care recurenta-pârâtă a făcut dovada acestei capacităţi, restanţele în redactare constatate de instanţa disciplinară (357 de hotărâri, la data de 19 septembrie 2018), reliefează existenţa în activitatea pârâtei a unor deficienţe în activitatea de redactare, lipsa de eficienţă manifestată conducând, în timp, la acumularea unui volum de restanţe echivalent activităţii de redactare aferente unei perioade de aproape un an calendaristic.
Fără a nega nici volumul mare de activitate şi nici preocuparea magistratului pentru calitatea redactării hotărârilor judecătoreşti, Înalta Curte reţine că îndatorirea ce incumbă judecătorului de a asigura supremaţia legii, inclusiv sub aspectul respectării termenelor legale şi a principiului termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea actului de justiţie şi gradul de încărcare a activităţii apt să garanteze satisfacerea interesului public preeminent de înfăptuire a justiţiei, ca element definitoriu al statului de drept.
În speţă, se apreciază că acest just echilibru a fost semnificativ perturbat în activitatea profesională a pârâtei prin conduita imputabilă constând în nerespectarea termenului legal şi a termenului rezonabil de redactare a hotărârilor judecătoreşti în privinţa unui număr foarte mare de cauze (357 de hotărâri) şi pentru perioade îndelungate de timp (de un an sau chiar mai mult), cu consecinţe negative asupra drepturilor şi intereselor legitime ale justiţiabililor, subsumat imperativului de funcţionare optimă a sistemului judiciar şi cerinţei de soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil, optim şi previzibil în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 din C. proc. civ.
Pe de altă parte, nu poate fi contestat faptul că exercitarea în mod eficient a atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina magistratului este condiţionată de existenţa unor condiţii de muncă adecvate.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, Înalta Curte apreciază că este adecvată aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de o lună, pentru următoarele argumente: principiul aplicării graduale a sancţiunilor disciplinare, având în vedere că pârâtei i-a fost aplicată anterior sancţiunea disciplinară a avertismentului; în perioada de referinţă pârâta a înregistrat, asemănător altor colegi, un volum de activitate semnificativ în cadrul secţiei; circumstanţele personale, respectiv nevoia de a aloca timp creşterii copiilor în vârstă de 8 ani şi 4 ani; datele statistice cuprinse în înscrisurile depuse de recurentă la termenul de astăzi reflectă faptul că pârâta a depus eforturi susţinute în vederea redactării hotărârilor judecătoreşti, existând astfel premisa, cel puţin aparentă, că magistratul a conştientizat şi a acţionat în sensul remedierii conduitei ce îi este reproşată, fiind astfel atins scopul prezentei proceduri disciplinare.
Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secţiei pentru judecători este legală şi temeinică în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii disciplinare, iar recursul declarat de pârâtă este fondat în ceea ce priveşte soluţia referitoare la sancţiunea aplicată, astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., hotărârea recurată va fi casată în parte, în sensul aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de o lună, în loc de 6 luni, aşa cum a apreciat instanţa de disciplină.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. 21J din 19 septembrie 2018, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2018.
Casează în parte hotărârea recurată, în sensul că aplică pârâtei A. sancţiunea prevăzută de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de o lună, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din acelaşi act normativ, în loc de 6 luni.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2019.
Procesat de GGC - NN