Deliberând asupra contestaţiilor în anulare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen.
În baza art. 273 alin. (1) şi (2) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere, să presteze 70 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii la o instituţie din comunitate indicată de Serviciul de probaţiune Bucureşti.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii de noi infracţiuni sau al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3000 RON cheltuieli judiciare statului. Onorariul parţial al apărătorului din oficiu, în sumă de 65 de RON a rămas în sarcina statului.
II. Prin Decizia penală nr. 13 din data de 29 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători P1 2019 la data de 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. d), art. 430 şi art. 431 din C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatorul condamnat a susţinut, în esenţă, nelegala compunere a Completului de 5 judecători care a soluţionat cauza în apel, considerând că în speţă au fost încălcate dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce priveşte modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.
În motivarea căii extraordinare de atac, contestatorul condamnat a invocat Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018, făcând trimitere la paragrafele 188 şi 192 din cuprinsul acesteia.
În drept, a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., având în vedere nelegala compunere a completului de judecată, care atrage, în opinia contestatorului condamnat, incidenţa dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
Totodată, la data de 11 februarie 2019, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. d), art. 430 şi art. 431 din C. proc. pen.
În motivarea căii extraordinare de atac, s-a arătat că modul în care au fost desemnaţi membrii Completului de 5 Judecători reprezintă un viciu de procedură care se încadrează în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., întrucât doar patru dintre judecătorii Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi au fost desemnaţi aleatoriu, prin tragere la sorţi, în schimb cel de-al cincilea judecător, respectiv vicepreşedintele Înaltei Curţi nu a fost desemnat aleatoriu, fiind încălcate dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce priveşte modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.
De asemenea, Parchetul a invocat Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018, făcând trimitere la paragraful 198 din cuprinsul acesteia.
III. Prin încheierea din data de 25 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, s-au admis în principiu contestaţiile în anulare formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017.
S-a fixat termen pentru soluţionarea contestaţiilor în anulare formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorul A. la data de 25 martie 2019, cu citarea contestatorului condamnat.
S-a dispus suspendarea executării Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare, în ceea ce îi priveşte pe condamnatul A.
Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege în art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiilor în anulare formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A., respectiv contestaţiile în anulare au fost formulate cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 din C. proc. pen., împrejurările de fapt şi de drept susţinute de către contestatori se circumscriu, de principiu, cazului de contestaţie în anulare menţionat de art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., reţinând, totodată, că şi cea de a treia condiţie de admisibilitate a contestaţiilor în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât s-au invocat, în dovedire, înscrisuri care se află la dosar.
Deopotrivă, s-a mai apreciat că, în raport cu împrejurările de fapt şi de drept invocate de către contestatorul condamnat A. în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speţă, a efectelor Deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale a României, în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 430 din C. proc. pen., s-a dispus suspendarea executării Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.
Cu prilejul dezbaterilor, pe fondul contestaţiilor în anulare, au fost susţinute aceleaşi motive formulate şi în cererile scrise şi care au fost cuprinse în partea introductivă a prezentei, astfel că nu vor mai fi reluate.
IV. Analizând contestaţiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017, prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Preparator, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, justiţia se înfăptuieşte de către judecători în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, aceştia trebuie să fie imparţiali, având libertate deplină în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, în conformitate cu legea.
Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 4 alin. (4) din legea anterior referită se instituie interdicţia în sensul că judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
Aceste prevederi legale cu valoare de principiu, care instituie, în sarcina instanţelor judecătoreşti, şi implicit a judecătorilor, competenţa exclusivă de interpretare şi aplicare a legii în procedurile judiciare pendinte au fost transpuse şi în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 108/2014 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre autoritatea judecătorească şi autoritatea executivă, Curtea Constituţională a stabilit că aceasta nu poate da dezlegare unor probleme litigioase care intră în competenţa altor autorităţi şi instituţii publice, motiv pentru care modul de interpretare şi aplicare al dispoziţiilor legale incidente intră în sfera de înfăptuire a actului de justiţie cu condiţia ca instanţele judecătoreşti să fie sesizate prin acţiuni specifice.
Prioritar analizei contestaţiilor în anulare formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de condamnatul A., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va expune conţinutul succesiv al dispoziţiilor legale reclamate ca fiind încălcate în cauză de către instanţa de apel care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv art. 32 din Legea nr. 304/2004, care reglementează compunerea Completului de 5 judecători din cadrul instanţei supreme.
Astfel, art. 32 Legea nr. 304/2004 a suferit, în intervalul 2013 - 2018, o serie de modificări după cum urmează:
Potrivit dispoziţiilor legale incidente în anul 2013, ca interval de referinţă, art. 32 din legea precitată avea următorul conţinut:
(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.
(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.
(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie desemnat în acest scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(6) Cauzele care intră în competenţa completelor prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat.
Ulterior, prin Legea nr. 255/2013, alin. (1), (4) şi 5 ale art. 32 au fost modificate şi aveau următorul cuprins:
(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă numărul şi compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea preşedintelui secţiei penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de preşedintele secţiei penale sau de decanul de vârstă, după caz."
Din dispoziţiile legale precitate, în vigoare la data soluţionării cauzei ce a făcut obiectul deciziei penale atacate, rezultă că modificările textului de lege vizau numărul completurilor de 5 judecători din materie penală, al căror număr nu mai era limitat la două, implicarea preşedintelui secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în propunerea numărului şi a componenţei completurilor de 5 judecători, desemnarea judecătorilor din completurile de 5 prin tragere la sorţi şi stabilirea celui care prezida completul de 5 judecători în persoana preşedintelui sau vicepreşedintelui Înaltei Curţi, atunci când acesta făcea parte din complet, a preşedintelui secţiei penale, fără a se se face vreo altă precizare şi, în aceeaşi modalitate, a decanului de vârstă.
Se constată că modificările intervenite nu au fost corelate şi cu alte texte din legea de organizare judiciară, care au rămas nemodificate.
Astfel, deşi se reglementa un număr nelimitat de completuri de 5 judecători în materie penală şi două completuri în alte materii, numărul total al completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi a rămas nemodificat, în număr de 4 (art. 19 din Legea nr. 304/2004).
Totodată, modificările aduse art. 32 nu au fost corelate cu dispoziţiile art. 33, care, de asemenea, au rămas nemodificate şi care prevedeau, în alin. (1), că: preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi prezidează Secţiile Unite, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecători şi orice complet în cadrul secţiilor, când participă la judecată, iar în alin. (3) că: preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de judecată din cadrul secţiei, iar ceilalţi judecători prezidează prin rotaţie.
Or, se constată că în enumerarea formaţiunilor de judecată din cadrul instanţei supreme prezidate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţi era menţionat expres de legiuitor şi Completul de 5 judecători, alături de Secţiile Unite, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, conţinutul prevederilor legale precitate anterior reglementau conducerea Completurilor de 5 judecători de către preşedintele, respectiv vicepreşedinţii instanţei supreme, în contradicţie evidentă cu prevederile art. 32 alin. (4) care reglementau tragerea la sorţi a judecătorilor din cadrul acestor completuri.
Mai mult, conform noilor modificări, preşedintele secţiei penale avea competenţa exclusivă de a propune numărul şi componenţa completurilor de 5 judecători, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, în toate materiile, deşi în alin. (3) al art. 32 (rămas nemodificat) se instituia regula specializării judecătorilor din compunerea completurilor, în funcţie de natura cauzei.
În plus, teza a doua din alin. (5) al art. 32, referitoare la prezidarea de către preşedintele secţiei penale sau a decanului de vârstă a completurilor de 5 judecători, cu privire la care legiuitorul nu a făcut nicio menţiune aşa cum a făcut-o în cazul preşedintelui instanţei şi a vicepreşedintelui (atunci când acesta face parte din complet) contrazice prevederea din alin. (4) al aceluiaşi articol conform căruia judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnaţi prin tragere la sorţi. Interpretarea literală a art. 32 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, îndrituia preşedintele secţiei penale sau decanul de vârstă, după caz, să conducă completurile de 5 judecători indiferent de materie. De altfel, preşedinţii secţiilor civile erau excluşi de la conducerea Completurilor de 5 judecători în materie civilă, deşi şi în cadrul Completurilor de 5 judecători trebuie respectat principiul specializării.
Aspectele relevate anterior denotă lipsa de claritate a modificărilor legislative, imprecizia termenilor folosiţi de legiuitor fiind de natură a conduce la interpretări juridice diferite.
De altfel, realitatea juridică a confirmat această concluzie. Deşi desemnarea, prin tragere la sorţi a patru din cei cinci membri ai completurilor de judecată a avut caracter public şi transparent, fiind cunoscută publicului şi, implicit, participanţilor din procesul penal, niciuna dintre părţile implicate în procedurile judiciare aflate pe rolul Completurilor de 5 judecători, apărătorii acestora şi Ministerul Public, în intervalul cuprins între 01.02.2014, când au intrat în vigoare modificările referite, şi până la pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 685/07.11.2018, nu a invocat nelegala compunere a completului de judecată nici cu ocazia soluţionării apelului şi nici, ulterior rămânerii definitive a deciziei penale, ca motiv de contestaţie în anulare. Pe cale de consecinţă, se constată că atât instanţa supremă, cât şi părţile şi Ministerul Public au dat aceeaşi interpretare dispoziţiilor legale privind compunerea Completurilor de 5 judecători.
Ulterior pronunţării deciziei penale atacate în prezenta cauză, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004, s-au stabilit cu claritate regulile privind Completurile de 5 judecători, atât în materie penală, cât şi în alte materii, respectiva desemnarea, prin tragere la sorţi, a tuturor membrilor completurilor, precizarea expresă a persoanelor, dar şi a modalităţii concrete, în care se prezidează aceste completuri.
Astfel, art. 32 are, în prezent, următorul conţinut, ambiguităţile şi contradicţiile legislative cuprinse în reglementarea anterioară generatoare de interpretări diferite a textelor de lege fiind înlăturate prin prevederile exprimate, cu claritate şi precizie, în special, în alin. (5) şi (6) ale articolului precitat:
(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de unul dintre cei 2 vicepreşedinţi sau de preşedinţii de secţie atunci când aceştia fac parte din complet, desemnaţi potrivit alin. (4) (prin tragere la sorţi).
(6) În cazul în care niciunul dintre aceştia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotaţie, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora.
Însă se constată că prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, prin care s-a admis sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României şi s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 Judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013, Curtea Constituţională a dat o altă interpretare textelor de lege, arătând că art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, "a reglementat, în mod expres, tragerea la sorţi a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferenţiere între aceştia şi fără să consacre instituţia "membrului de drept". De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prezidează completul doar dacă au fost desemnaţi prin tragere la sorţi ca membri ai acestuia, aceeaşi regulă aplicându-se, evident, şi în privinţa preşedintelui secţiei penale. Prin urmare textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnaţi prin tragere la sorţi şi nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voinţa legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorţi în privinţa tuturor membrilor completului (...)".
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Textul constituţional nu distinge în funcţie de tipul de decizie sau în funcţie de atribuţia în exercitarea căreia a fost pronunţată. Ca urmare, şi deciziile prin care Curtea Constituţională soluţionează un conflict juridic de natură constituţională au acelaşi regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunţată.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi principiului supremaţiei Constituţiei, dezlegarea dată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 este obligatorie, astfel încât, pentru viitor, nu mai poate fi dată o altă interpretare dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013.
De altfel, în paragrafele 194 şi următoarele chiar instanţa de contencios constituţional a stabilit efectele deciziei Curţii Constituţionale şi conduita constituţională de urmat:
"ţinând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare". (paragraful 198).
Analizând, în aceste coordonate contestaţiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt întemeiate şi urmează a fi admise.
Astfel, se constată că, potrivit art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii.
Art. 354 alin. (1) din C. proc. pen., având denumirea marginală compunerea instanţei, prevede că instanţa judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancţionată cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
Instanţa nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată.
În speţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi condamnatul A. reclamă încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, în condiţiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnaţi prin tragere la sorţi.
Având în vedere că motivele invocate în cauză se circumscriu cazului de contestaţie în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituţională prin decizia precitată anterior, calea extraordinară de atac formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A. urmează a fi admisă.
Faţă de cele arătate, în baza art. 432 alin. (1) rap. la art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va admite contestaţiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.
Va desfiinţa, în totalitate, decizia penală contestată, anulând toate formele de executare dispuse prin Sentinţa penală nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menţionată şi va acorda un termen în vederea rejudecării cauzei după desfiinţare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor în anulare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.
Desfiinţează, în totalitate, decizia penală contestată şi anulează toate formele de executare dispuse prin Sentinţa penală nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menţionată.
Fixează termen la data de 24 iunie 2019, ora 900, Sala secţiei penale pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.
Dispune citarea apelantului intimat inculpat A. la adresele indicate în dosar.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor în anulare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2019.
Procesat de GGC - NN