Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Hotărârea ce formează obiectul recursului
1. Prin încheierea din 4 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ("Legea nr. 317/2004"), pentru considerentele arătate în continuare.
2. Nu este îndeplinită cerinţa referitoare la existenţa raportului de dependenţă între soluţionarea cauzei şi dispoziţiile a căror neconstituţionalitate este invocată, ceea ce face de prisos analiza celorlalte condiţii prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 47/1992").
3. În speţă, Completul de 5 judecători este învestit cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată acţiunea disciplinară, în timp ce dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate vizează condiţiile a căror îndeplinire este verificată de instanţa disciplinară pentru a se dispune măsura suspendării provizorii din funcţie a magistratului pe durata procedurii disciplinare.
4. Or, în cauză, instanţa nu este învestită cu analizarea motivelor care au determinat suspendarea provizorie din funcţie a recurentului pe durata procedurii disciplinare, ci este învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii prin care a fost dispusă sancţiunea disciplinară.
5. Dispoziţiile criticate ar fi avut legătură cu soluţionarea cauzei numai în ipoteza în care instanţa ar fi fost învestită cu soluţionarea recursului formulat împotriva hotărârii instanţei disciplinare prin care a fost dispusă suspendarea provizorie din funcţie a recurentului, pe durata procedurii disciplinare.
6. De altfel, recurentul judecător a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii instanţei disciplinare prin care a fost dispusă suspendarea provizorie din funcţie pe durata procedurii disciplinare, recursul respectiv fiind soluţionat prin Decizia nr. 107/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.
7. Considerentele invocate de recurent în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu reprezintă propriu-zis critici de neconformitate a textului legal cu anumite norme constituţionale sau convenţionale, ci vizează, în fapt, o clarificare a normei, respectiv un mod concret în care dispoziţiile legale criticate să fie interpretate şi aplicate de instanţe.
8. Or, aspectele ce vizează interpretarea ori aplicarea legii sunt exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
9. Prin urmare, nu este îndeplinită nici condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
II. Recursul declarat în cauză
10. Împotriva hotărârii menţionate la pct. I a declarat recurs autorul excepţiei de neconstituţionalitate A., invocând art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi principiile şi regulile de procedură civilă.
11. Prin criticile formulate, recurentul susţine, în esenţă, că cererea sa viza dispoziţiile art. 99 lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), însă, din eroare, a copiat din Dosarul nr. x/2017, care viza măsura de suspendare din funcţia de judecător pe durata procedurii disciplinare şi în care invocase excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004.
12. Prin urmare, recurentul susţine că este vorba de o simplă eroare materială, pe care o îndreaptă pe calea prezentului recurs.
13. Totodată, se afirmă că instanţa a dat dovadă de o lipsă de rol activ şi de rea-credinţă, întrucât avea obligaţia de a lămuri motivul pentru care, fără legătură cu soluţionarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018, a fost menţionat art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004 în cuprinsul excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
14. Recurentul invocă nelegala compunere a completului care a pronunţat încheierea recurată, susţinând că această compunere nu a fost cea stabilită prin tragerea la sorţi, ci a fost desemnată prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, iar din compunerea completului a făcut parte în mod nelegal doamna judecător B.
15. În context, recurentul îşi exprimă intenţia de a contesta în procedura excepţiei de nelegalitate actul prin care a fost stabilită compunerea nominală a completului. Totodată, recurentul invocă excepţia caracterului lipsit de imparţialitate al completului învestit cu soluţionarea recursului şi excepţia nelegalei compuneri a completului, pe care o va motiva ulterior.
16. Prin precizările înregistrate la dosar la data de 13 martie 2019, recurentul susţine temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate invocate şi critică faptul că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost soluţionată deşi procedura de citare nu era legal îndeplinită, întrucât nu a fost citat nici în Dosarul nr. x/2018 şi nici în Dosarul nr. x/2018. Totodată, recurentul susţine că instanţa ar fi trebuit să dispună suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor şi critică faptul că a fost constituit Dosarul asociat nr. x/2018
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
17. Înalta Curte are în vedere considerentele de la pct. 21 - 22 din Decizia Curţii Constituţionale, conform cărora recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale de atac cu fizionomie proprie în cadrul căreia se verifică, sub toate aspectele, legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate reglementate de alin. (1) - (3) ale aceluiaşi articol.
18. În cadrul menţionat la pct. 17, analizând criticile din recurs în circumstanţele litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
19. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (a) excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj constituţional; (b) excepţia să fie ridicată cu privire la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; (c) dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; (d) excepţia să fie ridicată de una dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial ori de procuror, în cauzele la care acesta participă; (e) excepţia să nu fie invocată cu privire la dispoziţii constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
20. Este necontestat faptul că, în Dosarul nr. x/2018, recurentul A. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, care vizează măsura de suspendare din funcţie a magistratului "până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei".
21. Raportat la circumstanţele cauzei, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile menţionate la pct. 19 lit. a), b), d) şi e) din prezenta decizie.
22. Cu titlu prealabil, este de observat că, prin încheierea recurată, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru neîndeplinirea a două cerinţe, şi anume: (i) dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei; (ii) criticile formulate nu vizează constituţionalitatea dispoziţiilor din lege, ci vizează interpretarea şi aplicarea legii, care sunt exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
23. Referitor la legătura dispoziţiilor criticate cu soluţionarea cauzei, se constată că, prin încheierea recurată, întemeiat a reţinut instanţa că dispoziţiile respective nu au legătură cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată acţiunea disciplinară şi în contextul în care măsura dispusă de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii privind suspendarea din funcţie a magistratului făcuse obiectul Dosarului nr. x/2017, soluţionat de Completul de 5 judecători prin Decizia nr. 107 din 21 mai 2018.
24. În condiţiile în care, deşi fusese legal citat, recurentul nu s-a prezentat la termenul de judecată din 4 februarie 2019, rolul activ al instanţei nu presupune ca judecătorul să intuiască şi să remedieze din oficiu eventualele erori săvârşite de părţi în cuprinsul cererilor formulate în cadrul dosarului.
25. Raportat la susţinerile recurentului, se cuvine a fi subliniat faptul că erorile din cererile adresate instanţei nu pot fi remediate de părţi în căile de atac şi nu atrag nelegalitatea ori netemeinicia hotărârilor pronunţate în circumstanţele de fapt şi de drept aşa cum acestea sunt expuse de părţi.
26. Subsecvent cerinţei referitoare la legătura dintre dispoziţiile criticate din perspectiva neconstituţionalităţii, aşa cum au fost menţionate de autorul excepţiei (art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004) şi soluţionarea cauzei, se constată, însă, că instanţa care a pronunţat încheierea recurată a reţinut că nu este îndeplinită nici cerinţa decelată din interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi jurisprudenţa corelativă a Curţii Constituţionale în sensul de a fi formulate critici de constituţionalitate, iar nu critici vizând interpretarea şi aplicarea legii, care ţin de competenţa instanţei judecătoreşti.
27. Astfel, în deplin acord cu instanţa care a pronunţat încheierea recurată, se constată că, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie pentru faptul că prevederile criticate nu răspund cerinţelor de previzibilitate, claritate şi accesibilitate a legii, consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi Curţii Constituţionale, întrucât nu detaliază, fie chiar şi exemplificativ, cazurile de atingere a prestigiului justiţiei şi ce se înţelege prin gravitatea unor asemenea cazuri.
28. Or, se constată că recurentul nu combate concluzia din încheierea recurată în sensul că, pe calea excepţiei, nu a formulat critici de constituţionalitate, ci numai aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii, care ţin de atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti şi nu intră în sfera contenciosului constituţional, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 151/2017, pct. 29:
"În ceea ce priveşte celelalte susţineri şi precizări ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, în concret, la speţa dedusă judecăţii, fiind atributul instanţelor de judecată, şi nu intră în sfera contenciosului constituţional").
29. Criticile recurentului vizând compunerea completului sunt lipsite de temei, întrucât împrejurările de fapt şi temeiurile de drept care au determinat modificările în compunerea completului sunt expuse în Procesului-verbal din 31 ianuarie 2019, aflat la Dosarul nr. x/1/2018.
30. Totodată, se constată că recurentul critică lipsa de imparţialitate a completului prin simple afirmaţii nesusţinute de argumente ori de mijloace de probă.
31. Nu pot fi primite nici criticile recurentului referitoare la procedura de citare, întrucât, aşa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare, aflat la Dosarului nr. x/1/2018, citaţia pentru termenul din 4 februarie 2019 a fost comunicată recurentului, prin depunere la cutia poştală, la 29 ianuarie 2019.
32. De asemenea, sunt neîntemeiate şi criticile prin care recurentul tinde să demonstreze că instanţa era obligată să dispună suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, întrucât, în Dosarul nr. x/2018, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii civile din 4 februarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN