Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea introdusă la Tribunalul Harghita sub nr. x/2017 la data de 31 mai 2017, reclamanta A. nr. 14 Suseni a chemat în judecată pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, solicitând anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, şi, în consecinţă, să dispună următoarele:
- obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 27.634,79 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, pentru suprafaţa de pădure de 122,30 ha, situate în tipul funcţional T II, pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlul de compensaţii/ajutoare de stat aferente anului 2016;
- obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 27.634,79 RON, începând cu data de 10.03.2017 şi până la plata efectivă a debitului;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia civilă
Prin sentinţa nr. 2369 din 06 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 Tribunalul Harghita, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. nr. 14 Suseni în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral acţiunea de faţă.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 20 din 18 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. nr. 14 Suseni în favoarea Tribunalului Harghita şi, în consecinţă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Braşov, act interpretat de către reclamanţi ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantei de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2016.
Criteriul de stabilire a competenţei materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Braşov, iar chemarea în judecată şi a Ministerului Apelor şi Pădurilor - organ ierarhic superior al Gărzii Forestiere Braşov şi autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate.
II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Reclamanta A. nr. 14 Suseni a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, şi, în consecinţă, obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 27.634,79 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, pentru suprafaţa de pădure de 122,30 ha, situate în tipul funcţional T II, pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlul de compensaţii/ajutoare de stat aferente anului 2016, precum şi a dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 27.634,79 RON, începând cu data de 10.03.2017 şi până la plata efectivă a debitului.
Înalta Curte constată că Adresa nr. x/03.04.2017 exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantei (şi a altor composesorate şi asociaţii composesorale), apreciindu-se a fi prematur formulată, înscrisul care îl conţine având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Deci, în discuţie este un act administrativ asimilat, materializat în refuzul Gărzii Forestiere Braşov de a aviza documentaţia întocmită în vederea acordării compensaţiilor masă lemnoasă pentru anul 2016.
În cadrul unui litigiu în materia contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ contestat.
În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, materializat în Adresa nr. x/2017, este Garda Forestieră Braşov, autoritate publică de nivel local.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".
În ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, reclamanta a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat şi a dobânzilor aferente, ca autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură şi în calitate de ordonator principal de credite.
Or, capătul principal al acţiunii de faţă priveşte anularea Adresei nr. x/03.04.2017, iar capătul acţiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, şi care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesoriu capătului principal, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. nr. 14 Suseni în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. nr. 14 Suseni în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2018.