Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sibiu - Direcţia Fiscală Locală Sibiu, a solicitat anularea răspunsului primit nr. x/05.01.2017 la cererea sa înregistrată la nr. x/13.12.2016.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1475 din data de 22.05.2017, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sibiu - Direcţia Fiscală Locală Sibiu.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 1475 din data de 22.05.2017, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii şi admiterea acţiunii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017.
În faza procesuală a recursului, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 03 1945-22 12 1989, precum şi a Dispoziţiilor Primarului Municipiului Sibiu nr. 641/2010 şi 940/2012, faţă de dispoziţiile art. 52 din Constituţia României, care dispun în sensul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de reclamantul recurent A. privind excepţia de neconstituţionalitate a H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 03 1945-22 12 1989, precum şi a Dispoziţiilor Primarului Municipiului Sibiu nr. 641/2010 şi 940/2012.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A.
În motivarea căii de atac exercitate, reclamantul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la fondul cauzei, în esenţă arătând că a formulat cerere de revendicare în baza Legii nr. 10/2001.
5. Apărările formulate în cauză
Intimatul Municipiul Sibiu prin Primar a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Analizând Încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24.11.2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamantul A.
În raport de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Înalta Curte constată că, la data de 24.11.2017 a fost pronunţată încheierea prin care instanţa de fond a respins sesizarea Curţii Constituţionale, iar la data de 27.11.2017 a fost transmisă prin fax declaraţia de recurs, aspect în raport de care declaraţia de recurs a fost formulată cu respectarea termenului de 48 ore de la pronunţare.
Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., se constată că recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond atunci când a soluţionat pricina şi nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii atacate.
Or, invocarea situaţiei de fapt referitoare la fondul cauzei, fără arătarea în concret a eventualelor greşeli de judecată ale primei instanţe sau a elementelor de nelegalitate ale încheierii recurate nu poate conduce la acoperirea excepţiei nulităţii recursului.
Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva încheierii recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.
Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Având în vedere că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de A. împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.