Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost completată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia:
- anularea Deciziei nr. 7870/07.03.2014 de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014 încheiat la data de 14.01.2014 de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia;
- restituirea sumei de 716.044,16 RON şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3401 din 11 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat Decizia nr. 7870/07.03.2014 de soluţionare a contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014 şi a obligat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) să restituie reclamantei, în condiţiile legii fiscale, suma de 716.044,17 RON, precum şi să plătească acesteia dobânda fiscală aferentă, calculată de la data plăţii şi până la data restituirii efective.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 3401 din 11 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Într-o primă critică, pârâta AFIR a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale ce reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 346/2004, în cauză fiind îndeplinite condiţiile pentru a considera că reclamanta S.C. A. S.R.L., împreună cu alte şase societăţi au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de fonduri europene.
Din cele şase societăţi implicate, trei au obţinut finanţări nerambursabile în valoare totală de 566.082, 38 euro, existând suspiciuni că au fost create condiţii pentru depăşirea plafonului minim aferent măsurii 312 din cadrul Programului FEADR, având în vedere că societăţile sunt controlate de acelaşi grup de persoane care au strânse legături personale şi de afaceri.
În ceea ce priveşte legăturile existente între S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. - se constată că acestea au sediul la aceeaşi adresă, comuna Mărăcineni, sat Argeşelu, nr. x din judeţul Argeş, în acelaşi corp de clădire, în camere diferite. Societăţile beneficiare ale fondurilor nerambursabile sunt S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.
Toate cele trei societăţi menţionate au contracte de comodat cu S.C. B. S.R.L. pentru o suprafaţă de teren de 500 mp situat în sat Siliştea, comuna Căteasca, jud. Argeş, unde cele trei societăţi au puncte de lucru şi îşi păstrează utilajele.
În ceea ce priveşte structura deţinătorilor de părţi sociale din cele trei societăţi, rezultă că asociatul unic din cadrul S.C. A. S.R.L. şi anume D. este fratele doamnei E., asociat unic la S.C. C. S.R.L., iar la S.C. A. S.R.L. este asociat unic F., mama celor doi asociaţi menţionaţi anterior.
Cele trei societăţi îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă - obiectul de activitate fiind circumscris codurilor CAEN 4311 şi 4312, iar utilajele achiziţionate prin Programul FEADR sunt considerate complementare în vederea unui flux tehnologic complet, iar clienţii sunt comuni, aşa cum rezultă din actele contabile, de pildă comenzile primite de la S.C. G. S.R.L.
Asociatul unic din cadrul S.C. G. S.R.L. are legături economice şi comerciale cu toate celelalte trei societăţi, funcţionând de comun acord pe aceeaşi piaţă relevantă (SC G. trimite comenzi complementare societăţilor beneficiare ale fondurilor - adică o lucrare poate fi finalizată corespunzător prin convergenţa activităţilor prestate de cele trei societăţi menţionate anterior.)
O a doua critică vizează faptul că prima instanţă a ignorat neîndeplinirea de către reclamantă a obiectivului general din proiectul în temeiul căruia au fost acordate fondurile nerambursabile.
Conform fişei tehnice a măsurii 312 din programul Naţional de Dezvoltare Rurală, obiectivul general al măsurii:"vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, fiind necesară promovarea diversificării activităţilor prin asimilarea de noi competenţe antreprenoriale, dobândirea de noi abilităţi şi furnizarea de noi servicii pentru populaţi rurală." Trebuie menţionat că: "Sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum şi locuitorilor din spaţiul rural care doresc să desfăşoare o activitate economică devenind antreprenori."
Pentru realizarea investiţiei, beneficiarul s-a angajat conform Memoriului Justificativ, că personalul va fi selectat şi angajat dintre locuitorii comunei Mărăcineni şi a comunelor învecinate în vederea creşterii veniturilor locuitorilor zonei şi, implicit creşterea consumului acestora, care să creeze efecte pozitive în lanţ asupra potenţialului de dezvoltare al zonei şi a mediului de afaceri.
La momentul vizitei pe teren al echipei de control, beneficiarul a prezentat contractele individuale de muncă pentru F. cu domiciliul în municipiul Piteşti şi H. cu domiciliul în localitatea Aninoasa jud. Gorj, ceea ce înseamnă o încălcare a clauzelor contractuale din contractul de finanţare. Reclamanta, în calitate de beneficiar al finanţării s-a angajat la crearea unui număr de 8 locuri de muncă, personal ce va fi selectat şi angajat dintre locuitorii comunei Mărăcineni şi a comunelor învecinate, în vederea creşterii veniturilor locutorilor zonei
Mai mult, beneficiarul a prezentat contracte de prestări servicii, rapoarte de lucru şi facturi aferente perioadei 2011-2013 din care reiese că acesta şi-a desfăşurat activitatea, atât în mediul rural, cât şi în mediul urban din alte judeţe, cum ar fi: Ploieşti, Caransebeş, Giarmata (Timiş), Tunari (llfov), Feldioara (Braşov) etc.
În Memoriul Justificativ ataşat cererii de finanţare, S.C. A. S.R.L. a declarat că va activa pe piaţa construcţiilor din judeţul Argeş, în special pe raza de amplasare a proiectului, respectiv comuna Mărăcineni şi a zonei apropiate - municipiul Piteşti.
Prin prestarea de servicii în mediul urban şi în afara zonei de implementare a proiectului, comuna Mărăcineni jud. Argeş, beneficiarul S.C. A. S.R.L. nu a respectat criteriul de eligibilitate EG1 -" Microîntreprinderile, atât cele existente cât şi cele nou-înfiinţate, trebuie să fie înregistrate şi să-şi desfăşoare activitatea propusă prin proiect, în spaţiul rural" şi implicit prevederile Memoriului Justificativ, parte integrantă a Cererii de finanţare: "Obiectivul general al proiectului de investiţii a constat în dezvoltarea activităţii societăţii prin prestarea de servicii în mediul rural, ca urmare a acordării unor sume importante din fondurile structurale consiliilor locale, pentru introducerea utilităţilor în spaţiul rural, ceea ce duce implicit la crearea de oportunităţi pentru dezvoltarea afacerii", ca parte integrantă a cererii de finanţare.
O a treia critică vizează necesitatea valorificării elementelor de jurisprudenţă, atât cea a Curţii Europene de Justiţie(cauza Slancheva sila Eood), cât şi cea internă, adică hotărâri judecătoreşti ce conturează, ca element probator situaţia de fapt ce a determinat autoritatea administrativă să considere că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile artificiale pentru a beneficia de fonduri europene cu depăşirea plafonului de minimis.
4. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Prin încheierea din 17 octombrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de pârâta AFIR, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la data de 23.04.2015, solicitând instanţei respingerea recursului formulat de pârâta AFIR, ca nefondat.
S-a arătat că în mod corect prima instanţă a admis acţiunea, constatând nelegalitatea actelor emise de pârâtă, deoarece contractul de finanţare a fost respectat, proiectul fiind pe deplin executat, astfel încât nu se impunea constatarea unor nereguli prin procesul-verbal de constatare neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014. Acest proces-verbal a fost contestat de societatea reclamantă şi contestaţia a fost respinsă prin Decizia de soluţionare a contestaţiilor nr. 7870/07.03.2014 emisă de autoritatea-pârâtă.
O primă apărare vizează faptul că recurenta-pârâtă se prevalează de o serie de aspecte care nu au fost menţionate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor, dar au fost reţinute în Decizia de soluţionare a contestaţiei. Mai mult este inadmisibilă susţinerea unei asemenea apărări, direct în faza procesuală a recursului.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că reclamanta a îndeplinit obiectivele generale ale proiectului, aspect ce rezultă din probele administrate în cauză.
Astfel, au fost create locuri de muncă pentru personalul angajat din mediul rural, iar activităţile au fost prestate, atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, cu respectarea obiectivelor stabilite. Faptul că societatea a prestat o serie de activităţi în plus faţă de îndeplinirea obiectivelor nu este de natură să aducă atingere contractului încheiat de părţi.
O a doua apărare vizează faptul că în mod corect instanţa de fond a statuat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 44 din Legea nr. 364/2004, întrucât din probele administrate rezultă că reclamanta este o întreprindere autonomă.
Acesta aspect a fost analizat de autoritatea-pârâtă atunci când a verificat eligibilitatea solicitantului potrivit criteriului E3.1, iar completarea eronată a unui formular nu poate îndepărta concluzia la care a ajuns iniţial organul administrativ că activitatea desfăşurată corespunde declaraţiilor depuse la documentaţia proiectului.
Societăţile despre care face vorbire AFIR în procesul-verbal de constatare a neregulilor au o structură asociativă diferită şi nu sunt întrunite premisele de fapt pentru aplicarea textului din Legea nr. 354/2004.
O a treia apărare se referă la combaterea susţinerilor din recurs privind crearea condiţiilor artificiale pentru obţinerea finanţării europene nerambursabile. În acest sens, s-a arătat că este inadmisibilă susţinerea că rezultă crearea condiţiilor artificiale prin evaluarea indicatorilor de fraudă, aşa numitele "steguleţe roşii". Este neîntemeiată susţinerea pârâtei, în primul rând pentru că nu există o definiţie legală a condiţiilor artificiale, rămânând la latitudinea instanţei să aprecieze dacă sunt întrunite premisele în acest sens - prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.
În speţă, nu sunt îndepliniţi indicatorii fizici, economici şi funcţionali care să determine constatările pentru lipsa autonomiei societăţii reclamante, deoarece prin raportare la celelalte societăţi care au obţinut finanţări nerambursabile - se constată diferenţe importante - au obiecte de activitate diferite, clienţi diferiţi, au fost atinse obiectivele vizate prin contractul de finanţare, atât cel general, cât şi cel specific.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.
i) Cu privire la actele administrative contestate
Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi Pescuit (devenită AFIR) şi S.C. A. S.R.L. a fost încheiat la data de 01.04.2011, contractul de finanţare nr. x, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de către Autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul: "Achiziţie de utilaje pentru lucrări speciale de construcţii la S.C. A. SRL".
Ca urmare a controlului ex-post efectuat de pârâtă, s-a constatat, în ceea ce priveşte societatea reclamantă că nu au fost respectate condiţiile de implementare pe toată durata contractului de finanţare, în acest caz existenţa unor întreprinderi legate conform art. 44 din Legea nr. 364/2004, dar şi crearea unor condiţii artificiale pentru depăşirea plafonului de minimis prevăzut de Regulamentul nr. 65/2011.
Pentru a argumenta încălcarea clauzelor contractului de finanţare de către reclamantă, autoritatea pârâtă a invocat legăturile de rudenie dintre administratorii şi titularii părţilor sociale din cadrul societăţilor implicate, faptul că activează pe aceeaşi piaţă relevantă şi relaţiile comerciale dintre S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., aspecte care au condus la suspiciunea că au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
S-a reţinut şi faptul că reclamanta a declarat că este întreprindere autonomă şi poate să-şi desfăşoare activitatea în mod independent fără aportul unei societăţi legate sau partenere, condiţie asumată pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanţare nr. x/01.04.2011.
S-a considerat că există o singură persoană sau un grup de persoane beneficiare care coordonează activitatea desfăşurată de cele şase societăţi, poziţie care i-a permis să realizeze investiţii similare prin fracţionarea investiţiei totale şi depăşirea intensităţii sprijinului financiar.
Societăţile implicate sunt S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. I. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.
Pârâta AFIR a emis procesul-verbal de constatare neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014, constatându-se neregulile arătate anterior, act menţinut de autoritatea pârâtă prin Decizia de soluţionare a contestaţiilor nr. 7870/07.03.2014.
Ca temei de drept s-a reţinut încălcarea clauzelor din contractul de finanţare - art. 1 şi art. 1 şi 3 in Anexa I la contractul de finanţare, a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 364/2004, dar şi a Regulamentelor UE nr. 65/2011 şi 1698/2005, dar şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a fost investită cu o acţiune în anularea Deciziei nr. 7870/07.03.2014 şi a procesului-verbal de constatare neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014 emise de AFIR, precum şi a restituirii sumei de 766.044,17 RON şi a daunelor moratorii.
Trebuie subliniat că în cursul judecării recursului au fost depuse înscrisuri noi, hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă instanţă privind celelalte două societăţi implicate în obţinerea de fonduri europene, respectiv S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. (sentinţele nr. 230 din 30 ianuarie 2015 - definitivă prin respingerea recursului şi nr. 578 din 4 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti).
Înalta Curte, pentru a răspunde criticilor formulate în recurs privind interpretarea dispoziţiilor legale de către instanţa de fond, trebuie să analizeze incidenţa în cauză a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) şi, în aceeaşi măsură a principiilor ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
ii) Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului
Trebuie subliniat că la data de 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Slancheva sila EOOD (ECLI:EU:C:2013:546), cauză în care judecătorul bulgar a adresat instanţei europene o întrebare preliminară, CJUE a stabilit că:
"(1)Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.
Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.
Potrivit celui de-al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.
(2)Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fie luate în considerare".
În speţă, Înalta Curte trebuie să ia în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte principiul securităţii juridice, deoarece pentru situaţii de fapt similare, ca fac obiectul unor litigii diferite pe rolul instanţelor s-au pronunţat hotărâri ce vor fi avute în vedere la soluţionarea prezentei cauze.
Astfel, trebuie analizată relevanţa sentinţelor nr. 230 din 30 ianuarie 2015 - definitivă prin respingerea recursului (Decizia civilă nr. 1253 din 29 martie 2017 a ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal) şi nr. 578 din 4 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, deoarece au în vedere aceeaşi situaţie de fapt şi fac referire la acelaşi societăţi care au solicitat finanţări nerambursabile.
Din considerentele deciziei civile nr. 1253 din 29 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal menţionate rezultă că S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. sunt întreprinderi legate în sensul art. 44 din Legea nr. 364/2004, dar şi că au creat condiţii artificiale pentru a obţine finanţare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.
Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice ca parte a garanţiilor ce asigură dreptul la un proces echitabil ceea ce înseamnă, printre altele, că soluţia pronunţată definitiv în orice litigiu de către instanţe să nu mai fie repusă în discuţie. Trebuie, însă ca, în lumina circumstanţelor cauzei, modul cum se raportează instanţele naţionale la autoritatea de lucru judecat să asigure dreptul la un proces echitabil.
Cu alte cuvinte dacă situaţia de fapt este aceeaşi, atunci raţionamentul juridic trebuie să fie similar, chiar dacă nu operează autoritatea de lucru judecat. Acest aspect a fost reliefat în jurisprudenţa Curţii Europene de la Strasbourg, în cauzele Beian contra României - Hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 21.08.2008, Driha contra României - Hotărârea din 21.08.2008, cererea nr. 29552/02, Tudor Tudor contra României - Hotărârea din 24 martie 2009, pronunţată în cererea nr. 21.911/03, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 13 noiembrie 2009 etc.
În cauza Tudor Tudor contra României, Curtea a statuat că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, arătând în paragraful 29 că:
"Deşi anumite divergenţe în interpretare ar putea fi o consecinţă inerentă a oricărui sistem judiciar care, la fel ca şi cel românesc, este bazat pe o reţea de instanţe de fond şi de instanţe superioare cu competenţă în aria lor teritorială, Curtea observă că, în speţă, interpretările contradictorii au provenit de la aceeaşi instanţă care, în plus, era instanţă de ultim grad în materie. (...)"
Aşadar, instanţa, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, în sensul respectării principiului securităţii juridice, trebuie să aibă în vedere şi soluţiile pronunţate în speţe similare, cu respectarea principiului relativităţii hotărârilor judecătoreşti care presupune că hotărârea produce efecte numai între părţile din proces, fără să aducă atingere drepturilor sau obligaţiilor terţilor.
În virtutea principiului menţionat, faţă de terţi, hotărârea judecătorească are valoarea unui înscris probatoriu, în sens de instrumentum, aspect ce va fi valorificat în prezenta cauză raportat la circumstanţele particulare ale acesteia.
iii) Cu privire la îndeplinirea elementelor obiective şi subiective
Aşadar, prin raportare la considerentele din hotărârea Slancheva sila EOOD, revine instanţei naţionale să aprecieze elementele de probă obiective şi subiective care permit să se stabilească încălcarea dispoziţiilor Regulamentului nr. 65/2011.
Înalta Curte constată, în dezacord cu aprecierile primei instanţe, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014, emis de pârâta AFIR cuprinde descrierea elementelor obiective şi subiective de natură să contureze neregulile săvârşite de societatea-reclamantă, reprezentând, atât încălcări ale clauzelor contractuale, cât şi ale legislaţiei incidente în cauză - elemente ce pot fi subsumate aspectelor stabilite în cauza Slancheva sila EOOD.
Astfel, în speţă s-a constatat că există şase societăţi comerciale între care există legături personale şi economice: S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. I. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.
Trei dintre acestea, respectiv S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au beneficiat de fonduri nerambursabile în valoare totală de 566.082, 38 euro.
Un alt element important este sentinţa civilă nr. 230 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de S.C. C. S.R.L., definitivă prin respingerea recursului (decizia civilă nr. 1253 din 29 martie 2017 a ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal) în considerentele căreia s-a reţinut că cele trei societăţi enumerate mai sus sunt întreprinderi legate în sensul art. 44 din Legea nr. 364/2004, dar şi că au creat condiţii artificiale pentru a obţine finanţare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.
De asemenea, trebuie menţionată şi sentinţa civilă nr. 578 din 4 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată şi completată de reclamanta S.C. Mărăcineni 2009 S.R.L., în contradictoriu cu AFIR şi Centrul regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Târgovişte.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile.
Valorificarea acestor sentinţe se impune prin prisma respectării principiului securităţii juridice (ubi eadem est ratio eadem solutio esse debet), ca element al dreptului la un proces echitabil, aşa cum rezultă din jurisprudenţa CEDO, în sensul expus anterior.
Este adevărat că sentinţele nr. 230 din 30 ianuarie 2015 şi nr. 578 din 4 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti nu au autoritate de lucru judecat în litigiul dedus judecăţii, dar au o valoare probatorie ce trebuie analizată prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.
Astfel, în ceea ce priveşte elementele obiective pot fi reţinute următoarele aspecte cu privire la cele trei societăţi care:
- au contracte de comodat cu S.C. B. S.R.L. pentru o suprafaţă de teren de 500 mp situat în sat Siliştea, comuna Căteasca, jud. Argeş, unde cele trei societăţi au puncte de lucru şi îşi păstrează utilajele.
- au sediul la aceeaşi adresă, comuna Mărăcineni, sat Argeşelu, nr. x din judeţul Argeş, în acelaşi corp de clădire, în camere diferite.
- asociatul unic din cadrul S.C. A. S.R.L. şi anume D. este fratele doamnei E., asociat unic la S.C. C. S.R.L., iar la S.C. A. S.R.L. este asociat unic F., mama celor doi asociaţi menţionaţi anterior.
- îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă, obiectul de activitate fiind circumscris codurilor CAEN 4311 şi 4312 şi au clienţi comuni.
În ceea ce priveşte elementul subiectiv ce conturează săvârşirea neregulilor de către societatea reclamantă, acesta rezultă din:
- legăturile de rudenie existente între administratorii şi titularii părţilor sociale din cadrul celor trei societăţi;
- considerentele sentinţei civile nr. 230 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, care fac referire la înţelegerea celor trei societăţi pentru a obţine finanţare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.
- considerentele sentinţei civile nr. 578 din 4 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, care fac referire la aceeaşi înţelegere ca şi cea din sentinţa menţionată anterior.
Aşa fiind, urmează să fie înlăturate apărările reclamantei că nu sunt îndeplinite premisele de fapt şi de drept pentru a stabili, nu numai că cele trei societăţi enumerate mai sus sunt întreprinderi legate, dar şi că au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Constatarea acestor aspecte este suficientă pentru ca AFIR să reţină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu consecinţa retragerii finanţării.
Este adevărat că apărările reclamantei sunt expuse în cadrul unei cereri foarte cuprinzătoare, însă acestea vizează analiza probatoriului administrat în faţa primei instanţe privind caracterul de întreprinderi legate şi crearea de condiţii artificiale, aspecte care sunt contrazise prin cele două hotărâri judecătoreşti menţionate anterior - sentinţele nr. 230 din 30 ianuarie 2015 şi nr. 578 din 4 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Urmează să fie înlăturată şi apărarea reclamantei că pârâta AFIR se prevalează de o serie de aspecte care nu au fost menţionate în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor, dar au fost reţinute în Decizia de soluţionare a contestaţiei referitoare la îndeplinirea obiectivelor generale şi specifice ale proiectului - de vreme ce analiza de legalitate efectuată în recurs a vizat numai neregulile reţinute în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014, emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent AFIR).
iv) Cu privire la existenţa unei nereguli
Aşa fiind, Înalta Curte constată, în dezacord cu instanţa de fond, că din actele dosarului, prin raportare şi la sentinţele judecătoreşti pronunţate în litigii similare, se impune concluzia că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 364/2004 şi că societatea beneficiară a ajutorului nerambursabil a creat condiţii artificiale pentru a eluda plafonul de 200.000 euro impus de regula de minimis.
Aceasta echivalează cu o încălcare a clauzelor contractului de finanţare înregistrat sub nr. x/01.04.2011 încheiat între reclamantă şi ADPRP (în prezent AFIR), adică a art. 1 şi Anexa I, articolele 1, 3 şi 11 (3) - ceea ce determină retragerea finanţării, în cauză devenind incidente dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, potrivit cărora:
"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine schemei de ajutor."
Prin urmare, în mod legal s-a reţinut în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L existenţa unei nereguli în accepţiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actele administrative în litigiu, respectiv Decizia nr. 7870/07.03.2014 de soluţionare a contestaţiei şi Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014, emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent AFIR) -, nefiind afectate de niciun motiv de nulitate, criticile recurentei-pârâte circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apărând ca întemeiate.
v) Temeiul de drept al soluţiei pronunţate de Înalta Curte
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentinţa şi, rejudecând cauza pe fond, să respingă acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 3401 din 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2018.