Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 07 iulie 2014 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Fundaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, anularea ca nelegale a actelor administrativ-fiscale prin care s-a stabilit în sarcina sa un titlu de creanţă pentru recuperarea sumei de 16277,59 euro, respectiv anularea proceselor-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 şi nr. x/17.04.2013 privind proiectul PHARE 2005/017-553-01.17 "Legalitatea actelor indiferent de etnie duce la responsabilitate", conform prev. art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 127/2015 pronunţată în data de 4 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă, a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fundaţia A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Fundaţia A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea excepţiei de tardivitate şi trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionare pe fond a cauzei.
Recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă constatând în mod eronat împlinirea termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. x, deşi acest termen a fost întrerupt prin introducerea cererii anterioare de chemare în judecată.
S-a menţionat că judecătorul fondului a indicat în mod trunchiat şi desprinse din context anumite dispoziţii legale. Astfel, acesta a reţinut că "potrivit 2537 pct. 2 teza I C. civ., prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, însă potrivit art. 2539 alin. (2) din acelaşi act normativ, prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată."
A precizat că în conformitate art. 2538 alin. (2) teza a II-a C. civ., dacă partea în termen de 6 luni de la data când hotărârea anterioară de anulare, respectiv (dosar Curtea Apel Cluj nr. 1446/33/2013 sentinţa nr. 4/14.01.2014 definitivă), introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată precedentă.
Pe fondul cauzei a solicitat modificarea sentinţei, prin admiterea cererii introductive aşa cum a fost precizată, respectiv să se dispună anularea actelor administrativ-fiscale proceselor-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 şi nr. x/17.04.2013 privind proiectul PHARE 2005/017-553-01.17 "Legalitatea actelor indiferent de etnie duce la responsabilitate".
4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 13 martie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Acţiunea are ca obiect cererea formulată de reclamanta Fundaţia A. prin care a solicitat efectuarea controlului de legalitate asupra proceselor-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 şi nr. x/17.04.2013 privind proiectul PHARE 2005/017-553-01.17 întocmite de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile.
În speţă, aşa cum a argumentat şi recurenta-reclamantă, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din examinarea considerentelor sentinţei recurate se mai constată şi că instanţa de fond nu a respectat exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi nu a indicat cu claritate argumentele pentru care au fost respinse susţinerile reclamantei şi a fost admisă excepţia invocată de pârât.
Cum absenţa motivelor avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei de admitere a excepţiei tardivităţii face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii sentinţei, neindicarea datei când începe cursul prescripţiei şi a momentului când intervine tardivitatea, impune soluţia casării cu trimitere, potrivit dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ.
Deşi curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 referitoare la termenul de 6 luni pentru formularea cererii de chemare în judecată care, în cauză, a început să curgă de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, a indicat doar data de 7 iulie 2014 ca fiind momentul când reclamantul a depus cererea de chemare în judecată cu depăşirea termenului legal de 6 luni, fără a preciza când se împlinea acesta.
Totodată, sentinţa nesocoteşte jurisprudenţa CEDO în materia art. 6§1 din Convenţie, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanţei să cuprindă răspunsuri specifice şi explicite la aspectele esenţiale supuse judecăţii, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).
Neindicarea intervalului de timp în care se putea depune plângerea prealabilă, echivalează cu o necercetare a cauzei, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a dosarului.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj va avea în vedere, să cerceteze şi să răspundă efectiv tuturor cererilor şi argumentelor părţilor, invocate pe cale de excepţie, cât şi pe fond dacă este cazul, dar să aibă în vedere şi criticile din recurs, ce nu au mai fost analizate, dată fiind soluţia adoptată de instanţa de control judiciar.
Totodată, va verifica starea de fapt şi va confirma sau infirma existenţa acesteia în baza analizei întregului probatoriu administrat în cauză; înlăturarea unor probe, dacă va fi cazul, va fi motivată.
Analiza chestiunilor de fapt şi de drept se va face cu luarea în considerare a argumentelor prezentate de părţi; pentru aceasta, se vor evidenţia cu claritate aspectele litigioase (controversate) ale cauzei, instanţa putând să ceară părţilor explicaţii. Complexitatea cauzei obligă la o evidenţă clară, punctuală, a tuturor aspectelor litigioase, analiza stării de fapt şi de drept urmând să se concentreze asupra acestora.
Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Fundaţia A. împotriva sentinţei civile nr. 127/2015 din 4 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2018 .