Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de la data de 06.08.2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov suspendarea deciziei nr. x/27.04.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita şi a deciziei nr. 1134/09.07.2015 privind soluţionarea contestaţiei emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov până al soluţionarea definitivă a acţiunii înregistrată sub nr. x/2015.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 418/2015 pronunţată în data de 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca Braşov şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. x din 27.04.2015 şi a deciziei nr. 1134 din 09.07.2015 până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei înregistrată sub nr. x/2015.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
S-a precizat că suspendarea actului administrativ ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu, şi care poate fi primită după achitarea unei cauţiuni, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, or prin intermediul acţiunii reclamanta nu a demonstrat justeţea cererii şi iminenţa pagubei.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa de fond a invocat motive ce vizează fondul cauzei, respectiv face aprecieri ce converg spre împrejurări ce sunt de natură a fi apreciate ca indicii de nelegalitate a actului administrativ, însă aceste motive presupun o cercetare aprofundată a legalităţii actului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării.
Argumentele prezentate de reclamantă în susţinerea întrunirii condiţiei pagubei iminente nu sunt de natură a antrena suspendarea executării, punerea în executare a actului administrativ neputând fi considerată prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente.
S-a apreciat că instanţa de fond nu a procedat la o analiză concretă a îndeplinirii tuturor condiţiilor care să justifice suspendarea executării unui act administrativ fiscal, analiză care să conducă, fără dubiu, la ideea că o astfel de suspendare este justificată, iar în motivarea hotărârii pronunţate, deşi instanţei nu îi revenea rolul de a analiza fondul cauzei, a apreciat că "nu se justifică atragerea răspunderii solidare".
4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 3 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 13 martie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Se reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond(...)".
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Codul de procedură fiscală impune pe lângă respectarea celor două condiţii depunerea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate (art. 215), obligaţie pe care reclamanta a îndeplinit-o, achitând suma de 533,20 RON, ce a fost consemnată la dispoziţia curţii de apel.
În speţă, prima instanţă a admis cererea reclamantei, apreciind, în esenţă, că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziilor nr. x/27.04.2015 şi nr. 1134/09.07.2015 până la soluţionarea definitivă a acţiunii înregistrată sub nr. x/2015.
La emiterea deciziei de angajare a răspunderii contestate, prin care s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a reclamantei, în calitate de terţ poprit, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că susţinerea reclamantei referitoare la greşita stabilire a obligaţiei fiscale în raport de situaţia reală, respectiv că răspunderea solidară a terţului poprit operează în limita sumei sustrase indisponibilizării prin poprire şi nu în limita întregii creanţe datorate de debitor organului fiscal, poate fi apreciată ca un caz bine justificat, dând o aparenţă de nelegalitate modalităţii de emitere a actelor fiscale contestate.
Se mai reţine şi că prin sentinţa nr. 426/22.10.2015 pronunţată în dosarul x/2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi a dispus anularea Deciziei nr. 1194/2015, precum şi a Deciziei nr. x/27.04.2015 emise de pârâte.
Această soluţie întăreşte ideea existenţei unor indicii de nelegalitate a actului a căror suspendare a executării se solicită. Deşi nu este definitivă, această sentinţă are putere de lucru judecat relativă şi constituie un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la condiţia pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1), lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a apreciat că executarea creanţei în suma de 18.872.497 RON, comunicate prin actele contestate, poate perturba activitatea societăţii reclamante şi este de natură a produce acesteia dificultăţi în desfăşurarea proiectelor. Mai mult, trebuie precizat că decizia a fost emisă în contextul unei răspunderi solidare, în condiţiile în care debitorul real B. a emis o singură factură pentru societatea reclamantă pentru suma de 533,20 RON.
În consecinţă, reţinându-se că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita împotriva sentinţei civile nr. 418/2015 din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2018.