Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General al Politiei Romane, Direcţia de Ordine Publica, în temeiul art. 997 C. proc. civ.. coroborat cu art. 1 alin. (1) şi 28 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, art. 60 alin. (5) şi 6 din Legea nr. 333/2003 şi art. 28 şi 29 din Anexa la H.G. nr. 301/2012, emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să i se recunoască dreptul de a presta serviciile menţionate în licenţa de funcţionare nr. x/06.12.2004 emisa de către IGPR Direcţia Ordine Publica până la soluţionarea definitiva a cererii in contencios administrativ, care are ca obiect anularea masurilor dispuse prin Adresa nr. x din 26.10.2016, comunicată la 23.11.2016 şi prin Dispoziţia Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3802/2016 pronunţată în data de 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE prin Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, ca neîntemeiată.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul recunoaşterii dreptului de a presta serviciile menţionate în Licenţa de funcţionare nr. x/06.12.2004 de către IGPR Direcţia Ordine Publica până la soluţionarea definitivă a cererii in contencios administrativ, care are ca obiect anularea masurilor dispuse prin Adresa nr. x 26.10.2016 comunicata in data de 23.11.2016 şi prin Dispoziţia Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016.
In temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, societatea recurentă a formulat o cerere prealabila de revocare a Dispoziţiei Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016 şi a Adresei prin care i-a fost refuzata reînnoirea licenţei de funcţionare, cerere ce a fost înregistrata la IGPR - Direcţia de Ordine Publica în data de 23.11.2016, dar până la depunerea recursului, nu a primit niciun răspuns in acest sens.
Faţă de faptul că a contestat măsura refuzului de reînnoire a licenţei de funcţionare în condiţiile Legii nr. 544/2004, pe care o consideră abuziva şi necesitatea de a respecta obligaţiile contractuale asumate prin contractele încheiate, a înţeles sa urmeze procedura ordonanţei preşedinţiale şi a apreciat că cererea de recunoaştere a dreptului de a presta serviciile menţionate în Licenţa de funcţionare nr. x/06.12.2004 emisă de către IGPR Direcţia Ordine Publica până soluţionarea definitiva a cererii in contencios administrativ este admisibilă, îndeplinind în totalitate cerinţele imperative ale dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ.
S-a menţionat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv:
a) condiţia existenţei urgenţei în luarea măsurii de suspendare.
Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, licenţa de funcţionare se emite pentru o valabilitate de 3 ani, dar prin Dispoziţia Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016 şi Adresa contestată in contencios administrativ, s-a refuzat, in mod abuziv, reinnoirea licenţei de funcţionare, adresa care a fost comunicata cu 7 zile lucratoare inainte de expirarea valabilităţii licenţei. Deşi societatea a contestat în contencios administrativ Dispoziţia Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016 şi Adresa nr. x din 26.10.2016 emisa de către IGPR Direcţia de Ordine Publica şi comunicată în data de 23.11.2016, până la soluţionarea cererii, aceasta ar fi lipsita de dreptul de a funcţiona potrivit licenţei eliberate de către IGPR Direcţia de Ordine Pubica, fapt ce ar conduce la pierderea contractelor de paza, monitorizare şi intervenţie aflate in curs de derulare. În măsura în care instanţa nici in aceasta faza nu i-ar recunoaşte dreptul de a funcţiona în continuare în baza licenţei de menţionate anterior, toate contractele in care societatea le are calitatea de prestator ar trebui reziliate, fapt ce ar lipsi societatea de activitate şi implicit de venituri.
b) măsura dispusă are un caracter provizoriu;
S-a subliniat faptul că şi această condiţie este indeplinita, deoarece măsura solicitata de către societatea are caracter provizoriu, vremelnic până la soluţionarea in fond a cererii având ca obiect anularea Dispoziţiei Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016 şi Adresei nr. x din 26.10.2016 emisa de către IGPR Direcţia de Ordine Publica şi comunicata in data de 23.11.2016
c) nu prejudecă fondul.
Recurenta a apreciat că există o aparenţă de drept în favoarea sa ca urmare a unei indoieli serioase asupra legalităţii Dispoziţiei Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016 şi Adresei nr. x din 26.10.2016, îndoială determinată de insuficienta motivare a acestui act administrativ. Pentru a satisface exigentele motivării actului administrativ, instituţia emitentă trebuia, nu numai să indice anumite numere de articole, ci şi condiţia care nu este indeplinita şi motivul pentru care condiţia nu este indeplinită.
Fara a prejudeca fondul, in urma unei examinări sumare, instanţa poate constata faptul ca actul administrativ nu este motivat, aparenta dreptului fiind în favoarea societăţii reclamante.
4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2018 completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 13 martie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună suspendarea Adresei nr. x din 26.10.2016 comunicată în data de 23.11.2016 şi Dispoziţiei Directorului Direcţiei Ordine Publica nr. 150.718 din 26.10.2016, respectiv să i se recunoască dreptul de a presta serviciile menţionate în licenţa de funcţionare nr. x/06.12.2004 emisa de către I.G.P.R. Direcţia Ordine Publica până la soluţionarea definitiva a cererii in contencios administrativ, care are ca obiect anularea masurilor dispuse prin actele anterior menţionate.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerinţelor prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia "Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Astfel, aşa cum a arătat Curtea de Apel Bucureşti, prin acţiune reclamanta solicită să i se recunoască dreptul de a presta serviciile de pază şi protecţie pentru perioada ulterioară expirării licenţei de funcţionare, adică după data de 06.12.2016 şi până la soluţionarea cererii în contencios administrativ formulată împotriva actelor administrative prin care nu i s-a acordat reînnoirea licenţei de funcţionare nr. x/06.12.2004.
Urgenţa invocată de reclamanta-recurentă se întemeiază pe un eveniment ulterior, respectiv a solicitat prelungirea valabilităţii unei licenţe de funcţionare nr. x/06.12.2004 pentru perioada ulterioară expirării ei, adică de la data de 06.12.2016 şi până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată împotriva actelor administrative prin care nu i s-a acordat reînnoirea, deşi în conformitate cu prevederile art. 996 C. proc. civ. pe calea ordonanţei preşedinţiale pot fi luate doar măsuri care să aibă ca efect păstrarea unui drept existent, iar nu acordarea/crearea unui drept nou de către instanţă.
Aşa cum se arată explicit în cererea de chemare în judecată, precum şi în cererea de recurs, prin intermediul ordonanţei preşedinţiale reclamanta urmăreşte conservarea situaţiei existente la data formulării cererii până la data la care instanţa se va pronunţa asupra cererii de anulare a actelor contestate (dosar nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti).
În concret prin admiterea acţiunii instanţa ar acorda reclamantei dreptul de a presta servicii de pază şi protecţie, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine faptul că neprelungirea licenţei de funcţionare are consecinţe grave asupra reclamantei, dar nu se poate, pe calea unei proceduri speciale, a ordonanţei preşedinţiale, să acorde reclamantei dreptul solicitat, neputându-se substitui autorităţilor administrative competente în domeniu.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3802/2016 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel
Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2018 .