Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 27.07.2017, sub dosar nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, (1) să fie scris corect numele străzii pe care se găseşte locul de consum, (2) să li se comunice o copie conformă cu originalul a certificatului de deces C. şi (3) prestatorul D. să prelungească contractul deja existent.
Prin rezoluţia din 02.08.2017 s-a stabilit ca fiecare parte reclamantă, A. şi B. să plătească o taxă de timbru de 150 RON cu precizarea că, deşi se invocă formal Legea nr. 554/2001, se urmăreşte o delegare a pârâtului la o conduită concretă, fără legătură cu legea menţionată.
Adresele de înştiinţare a aceste măsuri au fost comunicate reclamanţilor la data de 07.08.2017.
Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamanţii A. şi B. au formulat cerere de reexaminare, transmisă la data de 09.08.2017 prin poşta electronică.
Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2017/a1 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin încheierea pronunţată în data de 6 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de reexaminare a constatat că în mod corect judecătorul învestit cu soluţionarea cererii a apreciat că, prin acţiune, reclamanţii, solicită delegarea pârâtului la o conduită concretă fără legătură cu Legea nr. 544/2001 în baza căreia acţiunea ar fi fost scutită de plata taxei de timbru.
Astfel fiind, în mod corect petenţii au fost obligaţi în temeiul prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 la plata taxei de timbru de 150 RON.
3. Recursul formulat în cauză
Împotriva încheierii pronunţată în data de 6 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantul A. şi B., criticând soluţia pronunţată de către instanţa de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a stabilit taxă judiciară de timbru în sarcina lor, în cadrul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât toate capetele de cerere ale acţiunii sunt întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 5 din C. proc. civ. şi Dreptul comunitar.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanţii B. şi A. este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă".
Înalta Curte reţine şi că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea procesual civilă nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Înalta Curte constată că încheierea din 06 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, este o hotărâre definitivă, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
În concluzie, văzând dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recurenţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, aceasta nefăcând parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 6 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2018.