Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 09 octombrie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat obligarea acestuia să răspundă favorabil memoriului adresat de reclamantă Procurorului General al României şi înregistrat sub nr. x din 29.09.2016, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În dezvoltarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat petiţii cu privire la trei categorii de speţe în care a fost parte, iar şi care nu au fost soluţionate sau au fost soluţionate nefavorabil, motiv pentru care a solicitat redeschiderea dosarelor şi finalizarea celor rămase nesoluţionate la unităţile de parchet.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi s-a solicitat admiterea probei cu înscrisurile anexate cererii.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări ale acţiunii şi înscrisuri suplimentare, înregistrate la data de 30 octombrie 2017 şi la data de 21 februarie 2018, precum şi concluzii scrise, înregistrate la data de 07 noiembrie 2017.
2. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 noiembrie 2017, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, solicitând admiterea acestora şi respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, ori anularea pentru lipsa obiectului.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat la data de 13 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale, invocate de pârât prin întâmpinare şi stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Prin Rezoluţia din data de 11 octombrie 2017, instanţa a fixat termen de judecată pentru data de 15 noiembrie 2017, punând în vedere părţilor să formuleze în scris puncte de vedere cu privire la competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona prezenta cauză.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2017, constatând că părţile, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamanta a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtului Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând lipsa unui răspuns favorabil la memoriul înregistrat sub nr. x din 29.09.2016, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Competenţa instanţelor de contencios administrativ este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...)
(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Analizând motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamanta invocă un posibil refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, de către o autoritate publică centrală (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), ceea ce atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior citate, dar şi în raport de prevederile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Curţile de apel judecă: 1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;".
În ceea ce priveşte competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, aceasta este circumscrisă soluţionării recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal neavând competenţă atribuită de lege ca instanţă de fond.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal competenţa materială de a soluţiona cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta A., această instanţă fiind competentă şi din punct de vedere teritorial, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atât domiciliul reclamantei, cât şi sediul pârâtului fiind situate în circumscripţia teritorială a acestei curţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 96 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.