Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 22.06.2017, contestatorul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimatul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale (OI-POCU- MEN), să dispună:
- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.09.2016;
- admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executare.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 2204/2017 din 10 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Alba Iulia, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba în contradictoriu cu intimata Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa nr. 12/2018 din 30 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată de instanţă din oficiu şi în consecinţă:
A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, în favoarea Judecătoriei Alba -Iulia.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Alba -Iulia şi Curtea de Apel Alba-Iulia.
A suspendat din oficiu judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţiei de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie instanţa competentă material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că reclamantul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba a învestit instanţa de contencios administrativ a Judecătoriei Alba cu o acţiune ce are ca obiect contestaţie la executare împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.09.2016, ce reprezintă titlu executoriu emis de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale. Reclamantul a solicitat suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.09.2016 şi anularea formelor de executare.
A invocat dispoziţiile art. 714 din C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) şi alin. (3) teza finală din C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, precum şi contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, în cazul în care acesta nu emană de la un organ de jurisdicţie, este instanţa de executare.
Ca atare, in cazul contestaţiei executării propriu-zise (în sensul de mijloc procedural prin intermediul căruia se poate contesta executarea silită insăşi) sau al contestaţiei la titlu, atunci când o astfel de contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie şi dacă legea nu prevede, în acest scop, o altă cale de atac, competentă sa judece sub aspect teritorial şi material este instanţa de executare.
Potrivit art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".
Având în vedere obiectul cauzei, contestaţie la executare, nu sunt incidente dispoziţiile speciale în materia competenţei materiale ale O.U.G. nr. 66/2011 şi cele ale Legii nr. 554/2004, care atrag competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Contestatorul a formulat contestaţie la instanţa de contencios administartiv în temeiul acestor dispoziţii, în dosarul nr. x/2017, contestând atât procesul-verbal de constatare a neregulilor cât şi Decizia nr. 2345/ES/27.12.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative prealabile.
Prin cererea precizatoare formulată în cadrul dezbaterilor în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 30 ianuarie 2018, în prezenta cauză, reclamantul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba a arătat că în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.09.2016 şi a deciziei nr. 2345/ES/27.12.2016, emisă în soluţionarea contestaţiei de către OI-POCU-MEN, iar în prezentul dosar se contestă adresa de înfiinţare a popririi emisă de către OI-POCU-MEN până la concurenţa sumei de 7368,75 RON, respectiv formele de executare.
Pentru aceste motive, faţă de obiectul cauzei prezente, contestaţie la executare, în privinţa competenţei de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 712 C. proc. civ. raportat la art. 714 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., competentă să soluţioneze cauza de faţă fiind instanţa de executare, respectiv Judecătoria Alba Iulia.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba şi intimatul Organismul Intermediar petnru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2018.