Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Constată că prin cererea formulată la 29.03.2017, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, obligarea pentru primul pârât la emiterea, începând cu 09.04.2015, a unor noi decizii de salarizare prin corectarea valorii de referinţă sectorială la 347,10 RON, la 381,23 RON, respectiv la 405 RON, precum şi plata diferenţei de remuneraţie, diferenţă ce urmează să fie actualizată şi să se calculeze dobânzile legale.
Au solicitat reclamantele şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la asigurarea fondurilor necesare atât pentru recalcularea indemnizaţiei de încadrare, cât şi a diferenţelor salariale de care reclamantele au fost lipsite.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 3436 din data 03.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., A., B., în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel învestită, Curtea de Apel Piteşti, în şedinţa din 07.02.2018, a dispus în baza art. 99 alin. (1) şi art. 139 alin. (5) C. proc. civ., disjungerea cererii formulată de A. şi B. din dosarul nr. x/2017, formându-se prezentul dosar, dispoziţie determinată de calitatea celor două reclamante.
Prin sentinţa nr. 21/F-CONT din data de 07.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamatele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei.
A constatat conflictul negativ şi a trimis pentru soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, există conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că reclamantele A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti cu o acţiune ce are ca obiect obligarea Curţii de Apel Bucureşti la emiterea, începând cu data de 09.04.2015, a unor noi decizii de salarizare prin corectarea valorii de referinţă sectorială la 347,10 RON, la 381,23 RON, respectiv la 405 RON, precum şi plata diferenţei de remuneraţie, diferenţă ce urmează să fie actualizată şi să se calculeze dobânzile legale.
Reclamanta A. îndeplineşte funcţia de agent procedural, iar B. îndeplineşte funcţia de muncitor, ambele în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, aşadar cele două reclamante nu îndeplinesc funcţia de grefier pentru a le fi aplicabile disp. art. 3 din Legea nr. 567/2004 şi dispoziţiile speciale ale 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. prevăd că "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. … (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
Aceste dispoziţii se referă la grefieri, şi nu la funcţiile de agent procedural şi muncitor. Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 prevede că "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.", iar conform alin. (4) "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer.".
Pentru aceste motive, sunt incidente dispoziţiile legale de drept comun în materie, în vigoare la data formulării cererii de către reclamante, şi anume dispoziţiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Anexa VII, capitolul VIII, secţiunea I, art. 7, (), potrivit cărora:
"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile".
La data formulării cererii de către reclamantele A. şi B., respectiv la data de 29.03.2017, era în vigoare Legea nr. 284/2010, care a fost abrogată la data de 01 iulie 2017 prin Legea nr. 153/2017.
Faţă de aceste împrejurări, având în vedere obiectul cauzei şi calitatea reclamantelor, se constată că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Anexa VII, capitolul VIII, secţiunea I, art. 7 (în vigoare la data formulării cererii reclamantelor), motive pentru care competenţa de soluţionare a prezentei cauze revenind Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A. şi B. şi pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2018.