Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 3081/28.01.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 24.11.2014 şi înregistrat la AFIR sub nr. x/2014, precum şi suspendarea executării titlului de creanţă până la soluţionarea definitivă a cauzei.
La termenul din 23.09.2015, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare, instanţa luând act de această renunţare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2513 din 07 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 3081/28.01.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/2014.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat, în esenţă, că - deşi există elemente care creează o suspiciune privind o posibilă coordonare între societatea reclamantă şi S.C. B. S.R.L. - totuşi aceste elemente sunt reduse ca număr şi pot avea şi explicaţia existenţei doar a unei simple relaţii comerciale realizată între două societăţi autonome, motiv pentru care nu se poate reţine ca fiind dovedit faptul că ar fi fost create în mod artificial condiţii de eligibilitate cu scopul de a se obţine un avantaj necuvenit şi obţinerii sprijinului financiar nerambursabil.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivare a arătat că, din analiza dosarelor de achiziţii depuse de către beneficiar, s-a constatat faptul că, în componenţa comisiei de evaluare pentru achiziţia de bunuri şi servicii se regăsesc numita C. - consilier/expert - angajată la S.C. B. S.R.L. cu norma de 2 ore/zi şi la S.C. A. S.R.L. cu norma de 2 ore/zi şi numitul D. - angajat ca director comercial al S.C. A. S.R.L. şi asociat al S.C. B. S.R.L.
Rezultă că legăturile existente intre cele doua societăţi conduc la suspiciunea ca au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile, in scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor, cele doua societăţi funcţionând de comun acord şi desfăşurându-şi activitatea pe acelaşi segment de piaţă.
Astfel, S.C. A. S.R.L. a fost înfiinţată artificial, acţionarul unic şi administratorul acesteia fiind numit formal, beneficiarul real al proiectelor finanţate prin Program FEADR fiind S.C. B. S.R.L. SRL, reprezentata convenţional de către numitul E., care coordonează activitatea desfăşurata de S.C. A. S.R.L. Crearea de condiţii artificiale de eligibilitate in vederea obţinerii finanţării nerambursabile contravine obiectivelor măsurii 312 - Program FEADR, printre care şi obiectivul general şi anume dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, in scopul creşterii locurilor de munca şi a veniturilor adiţionale.
Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv/elemente care, în aprecierea subscrisei, sunt prezentate în titlul de creanţă contestat.
Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligaţia autorităţii să demonstreze că în fapt beneficiarul/beneficiarii proiectului/proiectelor supus/supuse controlului nu poate/pot atinge obiectivul măsurii accesate.
Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, rezultând astfel că este necesară identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar/beneficiari şi alte entităţi juridice implicate (acei indicatori menţionaţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22) care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale şi procedurale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.
În acest sens, sunt relevante aspectele constatate în procesul-verbal nr. x, respectiv: faptul că S.C. A. S.R.L. are sediul social, precum şi locul de parcare a utilajelor in Sat Dragalina, Comuna Dragalina, Jud. Călăraşi in baza Contractului de comodat nr. x/08.12.2009 incheiat cu S.C. B. S.R.L., reprezentată convenţional de către numitul E.
De asemenea, conform contractelor de prestări servicii şi facturilor fiscale înfăţişate pentru perioada 2011 - 2014, S.C. A. S.R.L. a prestat servicii in proporţie de 90,64% din totalul prestaţiilor către S.C. B. S.R.L.
Totodată, din documentele primite de la I.T.M. Dâmboviţa se constată că angajaţii societăţii S.C. A. S.R.L. provin in totalitate de la societatea S.C. B. S.R.L.
Avantajul necuvenit, care contravine obiectivelor măsurii accesate, obţinut de beneficiar rezultă din analiza şi coroborarea indicatorilor mai sus menţionaţi şi pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că societatea nu reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a)(ii) din Regulamentul CE nr. 1698/2005), ci o societate care are scopul clar de a obţine în mod artificial sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care relaţiile comerciale s-au desfăşoară într-o proporţie covârşitoare (90%) între beneficiar şi o entitate juridică aparent legată de aceasta.
Mai mult decât atât, obiectivul specific obliga microîntreprinderea la prestarea de servicii către populaţia rurală, populaţie care lipseşte cu desăvârşire din activitatea beneficiarului, rezultând astfel că obiectivele măsurii nu au fost atinse.
Este evident că elementele identificate în cuprinsul titlului de creanţă analizate individual nu atrag atenţia asupra existenţei vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă coroborate şi analizate simultan şi comparativ, conduc la suspiciunea de creare de avantaj nejustificat.
De asemenea, relevant în prezenta cauză, în ceea ce priveşte legătura dintre societăţi şi modalitatea în care societăţile pot fi considerate legate, este o altă interpretare obligatorie a CJUE, respectiv Cauza C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben.
Prin urmare, modalitatea în care asociaţii entităţilor juridice au concertat la implementarea proiectului dovedeşte pe deplin existenţa "grupului" economic şi astfel, a neregulii identificate.
II. Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A susţinut că, potrivit definiţiei termenului de "condiţii artificiale" dat prin hotărârea obligatorie pronunţata de Curtea Europeana de Justiţie in cauza C-434/12, potrivit celui de al doilea element, respectiv elementului subiectiv, este necesar sa se identifice elementele de proba obiective care permit să se concluzioneze că prin crearea in mod artificial a condiţiilor necesare pe a beneficia de plata in temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plaţi a urmărit in exclusivitate sa obtina un avantaj care contravine schemei menţionate.
Instanţa de fond a reţinut corect că o astfel de probă nu a fost făcuta, astfel incat nu se poate retine ca persoanele care deţin controlul celor doua societăţi sunt aceleaşi sau că aceleaşi persoane care controlează S.C. B. S.R.L. ar beneficia de veniturile obţinute de intimată.
Intimata reclamantă susţine că este o societate de-sine-stătătoare, obţine profit propriu din desfăşurarea activităţilor non-agricole, prestând servicii de mecanizare in zona rurala şi nu au fost create condiţii artificiale, iar de veniturile sale nu beneficiază S.C. B. S.R.L.
Obiectivul Măsurii 312, acela de diversificare a economiei rurale prin infiintarea şi dezvoltarea microintreprinderilor in scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării economiei, a fost atins, având in vedere faptul ca societatea intimată desfăşoară activităţile de prestări servicii non-agricole, a creat şi menţinut locurile de munca asumate prin proiect, a obţinut profit propriu.
Cât priveşte susţinerea recurentei în sensul că nu se poate considera ca s-a consolidat structura economica in zona, in condiţiile in care relaţiile comerciale s-au desfasurat intr-o proporţie covârşitoare (90%) intre beneficiar şi o entitate juridica aparent legata de aceasta.
Asa cum a reţinut şi instanţa de fond, intimata a avut un număr de 21 de angajaţi, iar existenta a 5 angajaţi "care provin de la S.C. B. S.R.L. poate fi explicata, nu numai prin existenta unei coordonări deliberate intre cele doua societăţi in scopul obţinerii ilicite de fonduri europene, ci şi prin piaţa de munca redusa din zona respectiva sau doar pe existenta unei relaţii de colaborare intre doua societăţi comerciale autonome".
Prin încheierea de şedinţă din 12.12.2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.
În faza procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri noi (situaţia profitului societăţii pe ultimii trei ani, practică judiciară şi o decizie a AFIR, într-o cauză asemănătoare), la solicitarea intimatei reclamante.
III. Analiza motivelor de casare
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se critică motivarea judecătorului fondului în sensul că intimata reclamantă nu ar fi creat condiţii artificiale, se constată că, într-adevăr, în mod greşit prima instanţă nu a reţinut întrunirea elementelor subiectiv şi obiectiv la care se referă hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva, respectiv existenţa indicatorilor de fraudă menţionaţi în Nota directoare pentru auditori nr. 22 din data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.
Astfel, elementele identificate şi redate în cuprinsul procesului-verbal contestat reprezintă criterii suficiente pentru a aprecia că societatea intimată reclamantă nu a acţionat în mod autonom în sensul Regulamentului, ci coordonat cu S.C. B. S.R.L., creând condiţii artificiale pentru obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, cu consecinţa că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu a putut fi atinsă.
În speţă, activitatea ce urma a fi realizată de către intimata reclamantă, urmare a implementării proiectului, trebuia să fie una de prestări servicii non-agricole, contribuind astfel la diversificarea activităţilor de acest gen in mediul rural, la promovarea ocupării forţei de munca, precum şi la consolidarea potenţialului uman, factori de natură a a creste atractivitatea investiţiilor in mediul rural.
Nici obiectivul general al Măsurii 312 (în cadrul căreia s-a acordat finanţarea), constând în dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non agricole, in scopul creşterii numărului de locuri de munca şi a veniturilor adiţionale şi nici obiectivul specific, de a crea şi diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu au fost însă atinse, de vreme ce societatea intimată prestează activitate preponderent (peste 90%) la o singură societate (B. SRL), al cărui asociat D. este angajat ca director comercial la societatea intimată reclamantă, în timp ce reprezentantul convenţional (asociat şi administrator) al B. S.R.L., E., controlează şi activitatea societăţii intimate.
De asemenea, societatea intimată are salariaţi comuni (part-time) cu societatea B. S.R.L., în legătură cu care s-a reţinut că a acţionat concertat, fiind fracţionate, practic, locuri de muncă între societăţile implicate, pentru a crea aparenţa înfiinţării unui anumit număr de locuri de muncă, iar acţiunea fiind facilitată de faptul că societatea intimată işi are sediul social şi locul de parcare a utilajelor in Sat Dragalina, Comuna Dragalina, Jud. Călăraşi, unde S.C. B. S.R.L. are sediu secundar şi in baza unui contract de comodat incheiat cu aceasta din urmă .
De altfel, intimata reclamantă nu a contestat situaţia de fapt constatată prin actul administrativ contestat, ci a susţinut doar că aceasta nu reprezintă o situaţie de creare de condiţii artificiale în sensul art. 4 din Regulament.
Investiţia a cărei beneficiară este intimata reclamantă este folosită, de fapt, în relaţie cu cealaltă societate care a beneficiat anterior de finanţare, a accesat din nou fondurile europene, dar a reziliat apoi contractul de finanţare, în contextul în care şi-a atins scopul prin intermediul societăţii reclamante.
În acest sens, trebuie amintit că depăşirea pragului de minimis nu se raportează doar la propriul proiect (care n-ar fi fost, evident, aprobat, dacă depăşea pragul respectiv), ci la valoarea fondurilor accesate de societăţile între care s-a fracţionat deliberat investiţia vizată.
Nu pot fi primite apărările intimatei-reclamante referitoare la faptul că este o societate de-sine-stătătoare, obţine profit propriu din desfăşurarea activităţilor non-agricole, prestând servicii de mecanizare in zona rurală.
Obţinerea de profit propriu nu a fost luată în discuţie, ci împrejurările - relevante în cauză - privind beneficiarul real al finanţării nerambursabile şi modul în care aceasta a fost obţinută.
Însuşindu-şi automat opinia subiectivă a intimatei reclamante, instanţa de fond a considerat fără temei că împrejurările referitoare la prestarea activităţii preponderent către S.C. B. S.R.L., precum şi la salariaţii comuni sau proveniţi de la aceasta pot fi explicate rezonabil prin "existenţa unei relaţii de colaborare între două societăţi autonome".
Or, în condiţiile în care cele două societăţi în discuţie au obiect de activitate similar şi acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă, ar fi trebuit să existe competiţie, ideea unei simple "relaţii de colaborare" care s-a concretizat în modul descris mai sus, nefiind evident una sustenabilă.
În acest context, este de observat faptul că judecătorul fondului a ignorat jurisprudenţa CJUE (îndeosebi hotărârea din 27 februarie 2014, pronunţată în Cauza C-110/13 HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben) invocată de recurenta pârâtă, prin care s-a decis, în interpretarea art. 3 alin. (3) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă - din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi - că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economica unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, şi de asemenea că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.
Referitor la înscrisurile noi depuse în recurs, Înalta Curte consideră că, având în vedere competenţa instanţei de contencios administrativ de a exercita controlul de legalitate asupra actelor administrative cu care este învestită în mod concret, este irelevant aspectul invocat de intimata reclamantă referitor la soluţiile diferite pe care instanţele de judecată sau AFIR le-au dat altor contestaţii (judiciare sau administrative, după caz), mai ales în condiţiile în care în prezenta cauză nu s-a dovedit un exces de putere cu care ar fi acţionat recurenta în emiterea procesului-verbal şi a deciziei contestate.
În speţă, pe baza probelor administrate şi a prevederilor regulamentare şi jurisprudenţiale, rezultă că sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine că societăţile menţionate de autoritatea recurentă au creat, într-adevăr, în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine finanţare nerambursabilă peste plafonul regulamentar, deci în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce reieşea cu evidenţă din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate.
IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, casând sentinţa recurată, va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2513 din 7 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2018.