Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu parata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 19.02.2015, înregistrat la AFIR sub nr. 6129, privind proiectul "înfiinţarea unei microîntreprinderi in comuna Dobra, judeţul Dâmboviţa, aparţinând S.C. A. S.R.L. având ca scop prestarea de servicii pentru populaţia rurală", ce face obiectul Contractului de finanţare până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ atacat.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3103 din 23 noiembrie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 19.02.2015 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reluat, pe larg, situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.
În ceea ce priveşte exitenţa unui caz bine justificat, a arătat că în mod eronat prima instanţă a apreciat faptul că împrejurarea că aceleaşi aspecte au mai făcut obiectul unei verificări indică o aparenţă de nelegalitate a titlului executoriu, fără a arăta însă şi temeiul juridic, precizând că temeiul verificării din anul 2013 este diferit de cel al verificărilor din 2015.
În opinia recurentei, reclamanta nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, hotărârea recurată fiind fundamentată pe faptul că autoritatea pârâtă, analizând aceleaşi documente, a exprimat puncte de vedere opuse, ceea ce face rezonabilă invocarea şi aplicarea art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011.
Potrivit recurentei, este neîntemeiată susţinerea că procesul-verbal contestat este nelegal pentru că anterior, printr-un alt proces-verbal de constatare, se reţinuse că cele două societăţi, beneficiare ale finanţării, nu au fost create în mod artificial.
În speţă, neregulile constatate prin titlul executoriu atacat constau în crearea în mod artificial a condiţiilor necesare obţinerii finanţării, fapt ce are ca efect obţinerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula,,de minimis,,.
Recurenta a mai arătat că prima instanţă a ignorat existenţa neregulii, deşi există atât elemente obiective, cât şi subiective care indică premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin Măsura 312.
Totodată, a învederat că, din actele existente la dosar, nu rezultă pericolul care ar conduce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice măsura suspendării executării actului administrativ atacat.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
4. Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.
5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19.02.2015, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act, care formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond, dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) aplicându-se în mod corespunzător.
Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, prima instanţă a dispus suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x 19.02.2015, până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestui act, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Prin sentinţa nr. 3012 din 16 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., dispunând anularea Deciziei nr. 14660/21.04.2015, de soluţionare a contestaţiei administrative, şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 19.02.2015 înregistrat la A.F.I.R. sub nr. 6129 şi actele care au stat la baza emiterii acestora.
Totodată, a respins cererea de anulare a actelor subsecvente, ca nefondată.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparenţa de drept a fost consolidată.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, această noţiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condiţiile în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea lui, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.
Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."
Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.
Aşa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, şi, potrivit art. 451 alin. (1) coroborat cu art. 453 din acelaşi cod, va obliga recurenta la plata sumei de 2682 RON, cu tiltu de cheltuieli de judecată, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 3103 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2682 RON, cu tiltu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.