Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nr. x/27.10.2016 şi a Deciziei nr. 14854 din 20 martie 2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal, iar în subsidiar exonerarea reclamantei de la plata creanţei bugetare în cuantum de 92.025,50 RON.
Distinct de acţiune, reclamanta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a S.C. B. S.R.L. şi a celor şase funcţionari publici din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene: C., D., E., F., G. şi H., solicitând obligarea chemaţilor în garanţie la plata sumei de 92.025,50 RON, în situaţia respingerii acţiunii principale.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibile în principiu, cererile de chemare în garanţie formulate de reclamantă împotriva S.C. B. S.R.L. şi a celor şase funcţionari publici din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene: C., D., E., F., G. şi H., reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 72 din C. proc. civ., având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, respectiv anularea unor acte administrative emise de pârât, în discuţie fiind pusă legalitatea şi temeinicia actelor contestate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri, în baza art. 64 alin. (4) şi art. 74 alin. (2) din C. proc. civ., a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.
În raport cu calea de atac exercitată de reclamantă, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, ca instanţe de contencios administrativ, se califică şi vor fi înregistrate ca cereri de recurs.
În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că are calitatea de beneficiar în cadrul Contractului nr. x/16.09.2014 încheiat între aceasta şi S.C. B. S.R.L. în calitate de prestator şi respectiv Contractul de finanţare nr. x/16.06.2014 încheiat cu ministerul (AM POS CCE), iar cererile de chemare în garanţie a fost formulate pentru situaţia în care va cădea în pretenţii în ce priveşte consecinţele actelor administrative contestate şi va fi obligată la acoperirea creanţei bugetare stabilite în sarcina sa.
În opinia recurentei, în mod greşit au fost respinse cererile de chemare în garanţie, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 72 din C. proc. civ., întrucât cererile sunt admisibile, având în vedere că autorul Planului de afaceri a fost S.C. B. S.R.L., iar acest Plan a fost verificat de cei şase funcţionari publici din cadrul ministerului pârât, ajutorul nerambursabil fiindu-i acordat din fondurile europene după verificarea efectuată de aceştia, care au monitorizat derularea întregului proiect.
Prin urmare, în eventualitatea respingerii acţiunii, a considerat că răspunderea nu trebuie să fie a societăţii recurente, ci a chemaţilor în garanţie care urmează să o despăgubească în cazul menţinerii creanţei bugetare.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată, cu consecinţa admiterii în principiu a celor două cereri de chemare în garanţie.
4. Apărările intimaţilor chemaţi în garanţie
Prin întâmpinările formulate, intimaţii-chemaţi în garanţie S.C. B. S.R.L şi C., D., E. şi F. au solicitat respingerea căii de atac exercitate, în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 72 din C. proc. civ.
Intimata societate a susţinut că respectivul demers judiciar este şi inadmisibil întrucât calea de atac este recursul şi nu apelul, iar intimaţii funcţionari publici au solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimaţi şi în temeiul art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încheierea atacată fiind pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd:
"
Partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri".
Obiectul cererii principale deduse judecăţii îl constituie actele administrative întocmite de autorităţile competente potrivit O.U.G. nr. 66/2011, respectiv procesul-verbal, prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în sarcina reclamantei în sumă de de 92.025,50 RON, şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva respectivului proces-verbal.
Procedura de contestare a actelor administrative emise potrivit O.U.G. nr. 66/2011, în cazul în care se stabilesc sume neeligibile sau de plată, în condiţiile în care acestea au fost încasate, este reglementată de acest act normativ, care însă nu prevede posibilitatea acţiunii în despăgubiri sau pentru eventuala garanţie ce ar rezulta din încheierea contractului de finanţare între autoritatea contractantă (beneficiar al finanţării) şi cel care a executat contractul.
Prin urmare, nu sunt admisibile cererile de chemare în garanţie în procedura de contestare a actelor administrative potrivit O.U.G. nr. 66/2011, în care părţi figurează beneficiarul şi autoritatea contractantă.
La analiza admisibilităţii unei cereri de chemare în garanţie se verifică şi existenţa unei legături între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie, în sensul că trebuie să fie o legătură de dependenţă şi de subordonare între cele două cereri, aşa încât soluţia ce se va da cu privire la cererea principală să poată influenţa soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în garanţie, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
În speţă, răspunderea pretinsă de recurentă că ar exista în sarcina terţilor chemaţi în garanţie S.C. B. S.R.L. şi cei şase funcţionari publici este fundamentată pe o pretinsă angajare de răspundere contractuală (cu S.C. B. recurenta a încheiat un contract de prestări servicii), respectiv delictuală (pentru cei şase funţionari publici) în sarcina părţilor chemate în garanţie.
Prin urmare, despăgubirea pe care recurenta afirmă că i-ar datora-o părţile chemate în garanţie nu este influenţată de soluţia ce s-ar da acţiunii principale deduse judecăţii.
În consecinţă, intimatele chemate în garanţie de către recurentă nu sunt părţi în contractul care a dat naştere la raporturile juridice supuse examinării în litigiul principal, iar solicitarea recurentei-reclamante de a fi despăgubită de către aceşti terţi, în eventualitatea în care ar cădea în pretenţii în urma soluţionării acţiunii formulate, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în cauza de faţă, raportat la obiectul acţiunii principale.
Conchizând, Înalta Curte constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, prima instanţă, prin hotărârea atacată, în raport cu circumstanţele de fapt ale litigiului, a realizat o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept aplicabile.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 20187.