Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/02.04.2015 al ANI - Inspecţia de Integritate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 14 octombrie 2015 Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi, pe cale de consecinţă a anulat raportul de evaluare nr. x/2.04.2015 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 197 din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că, în virtutea rolului activ, instanţa de fond ar fi trebuit să administreze probele pe care le considera pertinente şi utile soluţionării cauzei.
Se mai susţine că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, pe durata mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, S.C. B. S.R.L. (firmă în cadrul căreia soţia acestuia deţine funcţia de administrator şi calitatea de asociat unic) a avut relaţii comerciale cu Primăria Municipiului Vatra Dornei, pentru că a emis 3 facturi fiscale, în valoare totală de 320,5 RON (TVA inclus), încălcând astfel dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Pentru existenţa stării de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu este necesar încheierea unui contract în formă scrisă fiind suficient ca între cele două părţi să existe raporturi comerciale dovedite prin emiterea unor facturi către beneficiar.
Facturile aflate la dosar dovedesc relaţia comercială, iar legea nu prevede, în mod expres, ca un contract comercial să fie realizat respectând o anumită formulă sau condiţii speciale. Contractele comerciale sunt, prin natura lor, contracte consensuale, care nu implică pentru valabilitate întocmirea unui înscris probator, aşa încât ele se încheie prin simplu consimţământ al părţilor (comandă-executare).
În opinia recurentei, intimatul-reclamant, cunoscând legislaţia referitoare la incompatibilităţi, ar fi trebuit să-şi informeze soţia că încheierea oricărui contract comercial sau de asociere cu autoritatea publică din care face parte sau cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local al Municipiului Vatra Dornei, ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliul local, este de natură să atragă incompatibilitatea sa.
De asemenea, intimatul-reclamant ar fi trebuit să informeze autorităţile administraţiei publice locale (Primăria municipiului Vatra Dornei şi consiliul local al municipiului Vatra Dornei) despre faptul că soţia sa deţine funcţia de administrator şi calitatea de asociat unic la S.C. B. S.R.L pentru a se putea astfel evita încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor.
Or, intimatul-reclamant nu a procedat în acest sens şi nu a depus minimele diligenţe pentru a se evita situaţia de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare, iar în acest moment nu se poate prevala de faptul necunoaşterii existenţei raporturilor comerciale dintre autorităţile administraţiei publice locale şi S.C. B. S.R.L.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura derulată în recurs
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 09.11.2017, recursul a fost admis în principiu.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/02.04.2015 al ANI - Inspecţia de Integritate, s-a concluzionat că intimatul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 26.02.2009-02.03.2010, deoarece, pe durata mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, S.C. B. S.R.L. (firmă în cadrul căreia soţia lui deţine funcţia de administrator şi calitatea de asociat unic) a avut relaţii comerciale cu Primăria Municipiului Vatra Dornei, întrucât a emis trei facturi fiscale în valoare totală de 320,5 RON (TVA inclus), încălcând astfel, dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publici şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, coroborat cu art. 46 din Codul Comercial.
Înalta Curte constată că, în perioada cât a deţinut funcţia de consilier local, în cadrul Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, intimatul a respectat prevederile legale privind completarea şi depunerea Declaraţiilor de Avere şi de Interese, precizând în acestea toate calităţile, pe care le-a avut şi le are în societăţi comerciale.
Soţia intimatului-reclamant este medic primar şi funcţionează la S.C. B. S.R.L., care este o clinică medicală cu un număr de 150 de angajaţi.
Deci, Consiliul Local a apelat la serviciile acestei clinici şi nu la soţia intimatului-reclamant, iar serviciile medicale ale instituţiei au fost decontate în mod legal de Primăria Vatra Dornei, fiind vorba de trei facturi în valoare de 64 RON, 142 RON, respectiv 206,5 RON reprezentând servicii medicale.
Înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu are nici o funcţie sau calitate în acea societate, iar facturile decontate de Primărie nu au nici o legătură cu el sau cu soţia lui.
Potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003 care prevăd că "Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local."
Or, prin raportul de control nu s-a dovedit lezarea acestor valori reţinându-se un aspect pur formal, care nu poate duce la concluzia că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate.
Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în cauză, nu s-a făcut dovada încheierii unui contract de furnizare de servicii între societatea medicală şi primărie ci doar s-au identificat trei facturi de decontare a unor servicii medicale, iar beneficiarii serviciilor medicale au fost persoane fizice ( probabil angajaţi ai primăriei) cărora li s-au decontat servicii medicale.
Astfel fiind, în mod temeinic s-a apreciat că raportul de control e deficitar sub aspectul lămuriri modalităţii de decontare, a destinaţiei acestor deconturi şi a îndreptăţirii persoanelor fizice de a li se deconta serviciile medicale. Câtă vreme persoanele fizice puteau solicita instituţiei decontarea serviciilor medicale (analize medicale cum rezultă din conţinutul facturilor litigioase) iar instituţia nu putea refuza decontarea, este evident că intimatul-reclamant nu s-a aflat în stare de incompatibilitate.
Este adevărat că autoritatea de control a reţinut doar existenţa facturilor şi a relaţiei de rudenie dintre intimat şi administratorul societăţii medicale, însă fără a verifica dacă există vreo legătură între funcţia deţinută de acesta şi facturile emise.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 197 din 14 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2018.