Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Reclamanta RNP - Romsilva Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei R.A. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS MEDIU solicitând anularea Deciziei 10990/20.07.2015, a Procesului-verbal 8456/20.05.2015, a Notificării beneficiarului cu privire la finalizarea misiunii de control 8247/08.05.2015, a Adresei nr. x/18.05.2015 şi a tuturor actelor emise în baza procesului-verbal de constatare şi a notificării, solicitând şi restituirea tuturor sumelor reţinute prin aplicarea corecţiei financiare în cuantum total de 56.730 RON.
Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 390 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte acţiunea împotriva Notificării x/28.05.2015 înregistrată la Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei şi adresa Direcţiei Generale AMPOS Mediu 7659/18.05.2015, a respins acţiunea formulată de RNP - Romsilva Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei R.A., împotriva Deciziei nr. 10990/20.07.2015, Procesului-verbal nr. x din 28.05.2015, Notificării nr. x/2015 şi a Adresei nr. x/2015 precum şi a celorlalte acte emise de AMPOS Mediu.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs RNP - Romsilva Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei R.A., întemeindu-şi în drept motivele de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă critică hotărârea instanţei de fond ca fiind nemotivată şi pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
Recurenta reclamantă susţine că "instanţa nu a analizat şi cercetat suficient fondul cauzei, din motivarea sentinţei reieşind superficialitatea instanţei în soluţionarea cauzei în speţă".
În ceea ce priveşte încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, consider recurenta că nu se încadrează la niciuna din prevederile O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la abaterile de la legalitate. Recurenta susţine că instanţa de fond nu precizează ce articole de lege sau clauze contractuale a încălcat şi îşi întemeiază soluţia pe art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, cu o scurtă referire la faptul că nu au fost respectate dispoziţiile contractului de finanţare, dar neprecizând care dintre acestea.
Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material.
Referitor la critica recurentei-reclamante - hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, se reţin următoarele.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. România), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.
Analizând sentinţa civilă recurată, în mod corect, instanţa de fond, a adus argumente solide care justifică soluţia pronunţată, apreciind în mod judicios că cererea de chemare în judecata este nefondată.
Motivarea instanţei fiind pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, reprezintă o garanţie că acţiunea recurentei-reclamante a fost analizată cu atenţie, sub aspectul solicitării din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Recurenta-reclamantă nu face decât să dea o interpretare greşită a prevederilor legale pe care le consideră aplicabile în cauză. În argumentarea cererii de recurs, recurenta reclamanta vine cu o interpretare proprie a actelor normative aplicabile în speţă, care îi profită şi omite să aducă în atenţia instanţei de recurs faptul că în speţă nu a respectat prevederile legale potrivit cărora cheltuielile din cadrul proiectului să fie socotite eligibile.
Prin urmare, analiza hotărârii judecătoreşti atacate este aptă să releve faptul că instanţa de fond a observat elementele esenţiale ale situaţiei de fapt, aducând argumente care justifică soluţia pronunţată.
Referitor la criticile recurentei-reclamante privind motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 - sentinţa a fost pronunţată de instanţa de fond cu încălcarea normelor de drept material - se reţin următoarele.
Instanţa de control judiciar reţine că, pentru implementarea proiectului "Măsuri de management conservative a biodiversităţii Parcului Naţional Munţii Rodnei", Administraţia Parcului Naţional M-ţii Rodnei a atribuit prin procedura de licitaţie deschisă contractul de servicii nr. x/31.05.2011 "Asistenţă, cartare, evaluare şi monitorizare".
Ulterior încheierii Contractului de servicii nr. x şi începerii derulării serviciilor care fac obiectul acestuia, beneficiarul şi contractorul au încheiat Nota de constatare nr. x/6.08.2013, prin care se agrea faptul că doar o parte din activităţile stabilite prin contract au fost realizate, respectiv activităţile 1.2.1, 1.2.2, 2.1.1. şi 3.2.1 iar activităţile 3.3.1.. 1.4.1. şi 2.2.1. nu au fost realizare integral şi nu au fost predate/recepţionate, astfel că s-a apreciat că aceste cheltuieli sunt neeligibile.
Recurenta-reclamantă a invocat că aceste cheltuieli au fost declarate eligibile anterior, cu ocazia soluţionării cererilor de rambursare şi prin declararea ca neeligibilă după circa patru ani.
Or, autoritatea de control AMPOS Mediu a fost învestită prin suspiciunea de neregulă 42/20.02.2015, fiind obligată să efectueze verificările administrative şi să emită procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că nu are relevanţă că aceste constatări au fost făcute după patru ani, deoarece autoritatea de control se afla în termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011.
Prin urmare, corect s-a apreciat că, nu au fost respectate dispoziţiile contractului de finanţare, că prin implementarea Contractului nr. x/31.05.2011 nu a fost atins scopul finanţării şi s-a realizat astfel abaterea de la legalitate, cheltuindu-se necuvenit fondurile alocate, aşa încât declararea acestor cheltuieli ca neeligibile de către AMPOS Mediu respectă cerinţele de legalitate.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă este responsabilă pentru modul de atribuire a contractului de achiziţie publică, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale aplicabile, iar autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursare, plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari, acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.
Contractul nr. x/1300/31.05.2011 este finanţat majoritar din fonduri post-aderare acordate condiţionat de la bugetul Uniunii Europene, condiţia principală fiind stricta respectare a legalităţii în utilizarea lor, orice atingere adusă principiilor fundamentale de implementare a contractelor derulate cu fonduri publice conducând la consecinţa cheltuirii necuvenite a unei părţi din aceste sume şi, în consecinţă, prejudiciază bugetul UE.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de RNP - Romsilva Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei R.A. împotriva Sentinţei nr. 390 din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - NN