Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul sub nr. x/2016 la data de 25.07.2016, reclamantul Inspectoratul General al Politiei de Frontieră în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generala Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x încheiată la data de 25.03.2016 prin care reclamantului i-a fost aplicată o corecţie financiară în valoare de 29.873,61 euro, din care 27.211,87 euro contribuţie din fonduri europene.
La data de 07.11.2016 Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru necontestarea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva notei de constatare.
La data de 09.09.2016, ulterior primului termen de judecată acordat în cauză, 07.09.2016, reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a învederat faptul că înţelege să solicite şi anularea Deciziei nr. 186/11.05.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva notei de constatare.
La termenul de judecată din 21.11.2016, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea cererii modificatoare formulată de reclamant cu depăşirea primului termen de judecată acordat în cauză.
Prin Sentinţa nr. 3656 din 21 noiembrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis sesizarea din oficiu şi a decăzut reclamantul din dreptul de a-şi modifica cererea de chemare în judecată, a admis excepţia tardivităţii şi a respins, pe cale de consecinţă, cererea modificatoare formulată la data de 09.11.2016 ca tardiv formulate, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, a respins acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În opinia recurentului instanţa de fond a aplicat greşit prevederile de drept material, respectiv prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, respingând cererea de chemare în judecată formulată ca inadmisibilă.
Se mai susţine că instanţa de fond a reţinut greşit că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/25.03.2016 poate fi atacată exclusiv în faţa autorităţii emitente, fără a putea fi contestată în faţa altui organ jurisdicţional.
Totodată precizează recurentul că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/25.03.2016 este indisolubil în legătură cu Decizia de respingere a contestaţiei nr. 186/11.05.2016, astfel că formularea unei cereri de chemare în judecată pentru anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare conduce implicit la anularea Deciziei de respingere a contestaţiei, potrivit principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial.
A mai menţionat recurenta că Cererea nr. x formulată la data de 9.11.2016 este o cerere precizatoare, iar nu o cerere modificatoare.
Cu privire la fondul recursului. Analiza motivelor de casare invocate
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 - 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.
Deci, contrar alegaţiilor recurentului-reclamant, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest administrativ fiscal.
Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.
Se observă că dispoziţiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanţă în condiţiile Legii nr. 554/2004. Deci, per a contrario, în prezenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acţiune în anularea notei de constatare în absenţa deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.
În ceea ce priveşte criticile recurentului referitoare la cererea modificatoare în discuţie, acestea sunt neîntemeiate, instanţa de fond reţinând corect că nu este o cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată, care ar putea fi formulată de reclamant oricând în faţa instanţei de judecată, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, o astfel de soluţie neavând o justificare legală.
Pe de altă parte, nu este o cerere precizatoare, ci o cerere modificatoare, cererea prin care reclamantul modifică sau îşi completează acţiunea sub aspectul obiectului, în sensul indicării unui act administrativ distinct celor enumerate în petitul acţiunii.
Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. x/11.05.2016 nu a fost contestată, nici explicit şi nici implicit, prin cererea de chemare în judecată, acest act de procedură neconţinând nicio trimitere la acest document ori la considerentele pentru care a fost respinsă contestaţia administrativă, reclamantul înţelegând să conteste exclusiv nota de constatare ca titlu de creanţă.
Soluţia instanţei de recurs
Faţă de aceste argumente, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva Sentinţei nr. 3656 din 21 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - NN