Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea contestată
Prin Decizia nr. 133 din 25 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondate, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 11 P din 20 septembrie 2017, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, şi recursul declarat de A. împotriva aceleiaşi hotărâri şi a încheierilor de şedinţă din 14 iunie 2017, 5 iulie 2017 şi 13 septembrie 2017, pronunţate de aceeaşi secţie a Consiliului Superior al Magistraturii, în acelaşi dosar.
2. Calea de atac formulată
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, invocând motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., anterior analizării oricăror alte chestiuni sau cereri, în condiţiile art. 508 alin. (1) din acelaşi cod, va examina excepţiile tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi nulităţii absolute a deciziei atacate.
a) Excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare
Conform dispoziţiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă".
Termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este, deci, de 15 zile şi se calculează începând de la comunicarea hotărârii atacate, dar în cadrul termenului de un an de la rămânerea definitivă a respectivei hotărâri.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că decizia atacată a fost comunicată contestatorului la 17 septembrie 2018 şi că acesta a formulat contestaţia în anulare la data de 5 decembrie 2018, conform ştampilei poştei aplicate pe plicul de expediere, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări care ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., neexercitarea unui drept procesual în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate [art. 186 alin. (1) din acelaşi cod].
Cum formularea contestaţiei a fost făcută cu depăşirea termenului legal, de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, imperativ prevăzut de art. 506 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., iar contestatorul nu a pretins şi nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este întemeiată, urmând să facă aplicarea dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus invocate şi să decidă în sensul respingerii contestaţiei, ca tardiv formulată.
b) Excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate
Prin cererea înregistrată la dosar la 15 ianuarie 2019, contestatorul invocă excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate, întemeiată pe dispoziţiile art. 176 pct. 6 şi art. 245 şi urm. din C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dreptului său la apărare.
Potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (1) din C. proc. civ., "Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 247 alin. (1) teza întâi din acelaşi cod "Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel".
Dispoziţiile legale citate instituie regula potrivit căreia nulităţile, respectiv excepţiile absolute pot fi invocate în orice stare a judecăţii cauzei; se impune, aşadar, potrivit legii, existenţa unui cadru procesual valid, pentru invocarea unei excepţii de fond, aşa cum este cea ridicată de către contestator.
În cauză, însă, aşa cum s-a arătat mai sus - la lit. a) - instanţa de judecată a apreciat ca fiind întemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, excepţie de procedură absolută şi peremptorie, care prevalează oricăror alte cereri sau excepţii.
Cum sesizarea Înaltei Curţi cu judecarea contestaţiei în anulare este tardiv formulată, nu există, drept urmare, un cadru procesual legal, în care contestatorul să poată invoca, iar instanţa de judecată să poată analiza, potrivit legii, excepţia nulităţii absolute, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
Caracterul prioritar al soluţionării excepţiei de tardivitate face de prisos analiza celorlalte aspecte deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia nulităţii absolute a Deciziei civile nr. 133 din 25 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2017.
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 133 din 25 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2019.
Procesat de GGC - CL